8,805 matches
-
celei drepte, ca s-o pot controla O pagină goală. Dar un document video (540 kb) era atașat și etichetat „fără subiect“. Am apăsat DESCĂRCARE. A apărut o fereastră care mă întreba „Doriți să descărcam acest fișier?“ (Doriți - ce alegere stranie de verb, am gândit reflex.) Am apăsat DA. Numele fișierului: „fără subiect“. Am apăsat SALVARE. - Fișierul A fost descărcat, promise vocea metalică. Apoi am dat clic pe DESCHIDERE FIȘIER. Am tras aer în piept. Ecranul deveni alb. Apoi foarte încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Clayton,“ că nu aveam un alt indiciu. Nu-mi spusese numele de familie. Dar era un campus mic și am presupus că numele de „Clayton“ era relativ rar, încât să-l putem depista fără alte date. Secretara a găsit cam straniu faptul că nu cunosc numele de familie al unui student de-al meu, așa că am făcut un gest superficial cu mâna atunci când chestionă lacuna mea, gest care îmi scuza cumva lipsa de atenție, cauzată de programul încărcat și statutul special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai mult cu cât În filoanele memoriei mele dăinuiesc vorbe de mare apreciere la adresa dvs. Rădăcinile mele rămân În acel dens pământ moldav udat de Moldova și de Șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
stație de triaj, forfotă, apeluri suprapuse în difuzoare, oameni cu pielea smeadă, îmbrăcați ca noi, latinii din Est, cu reacții previzibile, neliniștiți și guralivi. Doar că nu vorbeau românește, ci spaniolește. O diferență nesemnificativă, după ce sesizai afinitățile psihosomatice. Era chiar straniu să descoperi la cealaltă extremitate a continentului o lume care ne semăna atât de mult. Deși destinele ne-au fost diferite. Realizai aceste afinități comportamentale, mai puternice decât circumstanțele care ne-au deformat, și distanțele deveneau brusc o ficțiune, istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de liceu la sfârșit de an școlar, ne ține un discurs de bun sosit, cu spatele la baldachinul verde, unde o echipă tehnică veghează asupra instalației de amplificare. Vorbește o engleză destul de dificil de pătruns, din cauza accentului eston, care dă cuvintelor o stranie intonație, cumva „legănată”. Se vede că se simte foarte bine printre „ai săi” și că uită, pentru o oră, de rangul său oficial, reintrând, voluptuos, în pielea scriitorului. Unul dintre motivele ascunse vederii, care încurajează atitudinea dezinhibată și neprotocolară a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
complicatul joc făcut pe contul minorității germane din România. Dar să revin la literatură. Eu fac parte din prima generație care s-a format spiritual în a doua parte a anilor ’60. Privită din perspectiva zilei de azi, este oarecum straniu să vorbesc despre anumite lucruri pozitive din acea vreme. Dar perioada de început a domniei lui Ceaușescu a fost una de un oarecare liberalism, de care am profitat. De exemplu, generația mea a fost prima care n-a fost obligată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un asemenea cenaclu și l-am transformat foarte curând în cenaclul nostru. Cele mai importante cărți pe care le-am publicat în România au apărut la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80, și dacă vezi astăzi acele cărți, pare destul de straniu că, în situația aceea destul de sumbră în care se afla România, a fost posibilă apariția lor. E aproape inexplicabil. Presupun doar că se făcea o anume politică în ceea ce ne privește. Cine eram noi, de fapt? Minoritatea germană număra aproximativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-a întâmplat acolo un episod curios, când niște persoane de la biblioteca la care ai avut o lectură te-au calificat drept scriitor român. - În Germania occidentală de după cel de-al Doilea Război Mondial, s-a produs un fenomen destul de straniu, pe care eu îl numesc o ruptură a istoriei. Din cauza a ceea ce s-a întâmplat cu național-socialismul, nimeni nu mai vrea să audă de istorie, nu mai vrea să-și cunoască propria istorie. De exemplu, colonizarea germană în estul Europei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt auslander pentru unii germani, dar tot așa sunt numiți și etnicii turci stabiliți aici, mai mult chiar, și copiii lor din a treia generație, care vorbesc o germană regională, pe care au învățat-o în copilărie. Aceste situații destul de stranii sunt posibile pentru că ideea națională în Germania nu s-a mai discutat la nivelul modern. Totul este blocat de istoria național-socialismului și a celui de-al treilea Reich. Părerea mea este, am și scris destule articole pe această temă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dispariția lui Niazov, Karimov și Nazarbayev, în aceste republici se va instaura haosul. La fel mă îngrijorează și ce se va întâmpla în Azerbaidjan și în Gruzia după plecarea lui Aliev și Șevardnadze. Toți acești foști comuniști sunt, oricât de straniu ar suna acest lucru, un factor de stabilitate în zonă. Dar lucrurile pot evolua într-o direcție imprevizibilă după dispariția lor, pentru că răbdarea oamenilor, chinuiți de sărăcie și nesiguranță, a ajuns la limită. Să ne rugăm ca această perioadă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
potrivește întrebării dumneavoastră. - Sunteți mulțumit de ceea ce faceți? Își poate dori un scriitor un alt statut decât cel pe care îl are în lumea de azi? - Sunt foarte mulțumit de ceea ce fac, atunci când fac ceea ce-mi place. O întrebare stranie, nu-i așa?... Da, sunt mulțumit, la fel ca un instalator sau ca un violoncelist. Ce altceva poți să spui despre un scriitor fără a risca să exagerezi? Interviu de VASILE GÂRNEȚ Chișinău-Madrid, septembrie 2000 Corinne Desarzens (Elveția): „Ceea ce îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al vieții este propria ei conservare, iar instinctul care îi dă numele - cel mai dominant, înaintea celui „sexual” sau „agresiv”, tratate cu predilecție de psihanaliză. Instinctul de conservare ce ia nu de puține ori forme paradoxale, unele dintre cele mai „stranii”, cum ar fi... sfințenia, de exemplu, sau... suicidul! Forme, acte ce par a nega acest instinct, dar, la o cercetare mai atentă și despovărați de multe din prejudecățile subtile sau mai puțin subtile ale rațiunii noastre „cea de toate zilele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în interiorul meu cel mai profund, în sensul că-mi căutam încă reperele, stilul și chiar obsesiile ce urmau apoi să-mi fundamenteze creația - sau teoretizam inabil și cu false argumente în jurul unora dintre ele, cum era cea a „relației dialectice, stranii, paradoxale, între călău și victimă”, o relație pe care eu o „complicam” infinit, nu cunoșteam încă Fenomenologia spiritului a lui Hegel și altele și, pentru a da un scurt și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza contra
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
judeca un pom după fructele lui? Așadar, unde aș putea-o face mai bine decât acolo unde pomul a fost plantat? Ea distonează față de tonurile blânde ale exegezei practicate de cele mai înalte autorități religioase. Pentru că e totuși un lucru straniu atât cât îi este permis unui mirean să judece aceste lucruri să sărbătorești Întruparea, să saluți intrarea efectivă a lui Dumnezeu în timpul oamenilor, să susții cu îndreptățire, așa cum o face Benedict al XVI lea în lucrarea sa Iisus din Nazaret
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
voluntarii cubanezi, peruvieni sau argentinieni din anii 1960. Partizanii în zdrențe din păduri și desculții din Flandra, aceste două armate ale Spiritului, aceste două elanuri de viață culminând în instincte ale morții îi văd de departe întâlnindu-se în această stranie și costisitoare afecțiune care înseamnă sacrificiul de sine, pe care asigurările sociale au încetat să-l mai ramburseze. Și într-o certitudine în afara oricăror procese de conștiință: pur și simplu, prezența pe pământ a unui infinit. A unui absolut îndreptățit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai bun caz, epopeea lui urca până în secolul al XVIII-lea. Davidul său ar fi putut fi Gracchus Babeuf. Acestui islam fără Dumnezeu, inventat de doctrinari pentru a-l seduce pe occidentalul îmbrăcat în salopetă, i-au lipsit, în mod straniu, lăstarii. Actualul deținător al brevetului mesianic, Verdele, are paisprezece veacuri de amintiri care să-l împingă din spate, de la bătălia lui Al-Bakr și de la primii califi. Pentru un tir cu bătaie lungă ai nevoie de un recul important. Dacă strămoșii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de echilibru între imperative ale coeziunii și posibilități de secesiune. Între orgoliu național și spiritul descurcăreț individualist. Legea poate fi păcălită, guvernanții disprețuiți, statul luat în derâdere ca fiind în plină descompunere morală, dar societatea continuă să funcționeze cu ajutorul acestei stranii virtuți: patriotismul de chiulangiu. În fața dușmanului, uniunea sacră se reinstalează, oamenii strâng rândurile, dar fiecare își poate urma firul propriilor gânduri. De la extrema stângă, care propăvăduiește un stat binațional, la extrema dreaptă, care visează să-i expulzeze pe arabi manu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
foarte înguste, prima, Capela Îngerului, unde poți vedea un fragment din piatra rotundă rostogolită de Iosif din Arimateea; în cea de-a doua, inima inimii, acolo unde a murit moartea, poți atinge cu mâna chiar peretele stâncos al mormântului. Acest straniu edicul numit Anastasis ar fi al patrulea ca dată dintre micile mausolee construite acolo în decursul timpului. Ultimul, singurul pe care-l mai putem vedea, acoperă, ca o păpușă rusească, mausoleele anterioare dispărute. Biserica originară, ridicată sub Constantin, a fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
strâns cu felurit arboret, încât numai foarte arare se poate descinde din barcă. Într-un asemenea loc se află o poieniță în care se găsea înflorit un pâlc mare de arbuști cu buchete mari galbene de un fel de crini stranii, cărora localnicii le spun azabe. Se găsesc și arbuști cu flori violete, tot crini, puțintel deosebiți de cei galbeni. Curiozitatea la cei galbeni, e că au numeroase stamine lungi ieșite mult din cupa florii. Mirosul acestor flori sălbatice și galbene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
han a pornit la drum asupra nopții. îmi spunea că simte chemarea de a pleca. Ochii îi străluceau, poate și de la vinul sau berea ce le servise la un bar din apropierea bisericii. Oricum, avea o privire în care era ceva straniu, o strălucire greu de înțeles. Și a plecat în noapte. Am adormit cam greu. Eram impresionat de mulțimea pelerinilor prezenți în dormitor. Cred că din timpul serviciului militar nu am mai dormit cu atât de multe persoane în același dormitor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
așa ca a făcut calea întoarsă spre Franța, de unde se va întoarce acasă în Canada, la Quebec. Să parcurgi înainte și înapoi aproape tot camino francez, renunțând însă să ajungi la capătul pe care-l doresc toți mi se pare straniu. Ce răspuns o fi primit, nu am mai - îndrăznit să-l întreb. Cu același zâmbet a plecat mai departe, iar eu spre Burgos însă cu o nedumerire în plus, frământândumă cazul acestui tânăr canadian. Intru în oraș printr-o zonă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un fel de centru exclusivist al proslăvirii zeităților incașe, a soarelui, în primul rând, unde cele 140 de construcții nu sunt realizate cu ciment sau mortar, blocurile masive de piatră fiind atât de bine potrivite, încât dau impresia unui monobloc straniu. Se știe că marele Imperiu Inca a fost cel mai extins din istoria Americii precolumbiene. Din capitala Imperiului, Cuzco, incașul Tupac Yupanqui a reușit să-și extindă Imperiul Tahuantisuyo la peste două milioane de kilometri pătrați, ceea ce ne duce cu gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ziua națională a R.S.F. Iugoslavia, unde ambasadorul, deși nu voia, trebuia să meargă, cedând la insistențele și argumentele mele, că absența sa ar putea fi interpretată la Belgrad ca un semn de inimiciție. Primisem și eu invitație, în urma unui telefon straniu pentru mine de la secretara ambasadorului, prin care se interesa dacă șeful misiunii române era în Lima și dacă poate participa la recepție. Am confirmat și am fost întrebat ce calitate am. Când i-am spus că sunt noul prim colaborator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unui obuz ne-a înfricoșat, facându-ne să înțelegem, atât cât puteam înțelege la cei aproape patru, respectiv șase ani, că era ceva de domeniul panicii ce ne copleșea când suna alarma antiaeriană... Nici până acum nu știu ce a fost acel obiect straniu de frumos, un obiect trucat sau un exploziv, care mi a impregnat o frică... de bătaie lungă. Adultul providențial care poate ne salvase se mistuise, fără nici o explicație (nici nu avea cui s-o facă), în unul din vagoanele din
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Mama îi identifica cu greu; îi lăsase în floarea vârstei și-i găsea pe mulți încovoiați, cu pletele ninse. Întrebări, îmbrățișări pătrunse de lacrimi, redescoperiri după atâția ani se contopeau într-o spontană și inedită euforie. Aveam impresia, în acea stranie, inedită dimineață, a unei a doua învieri, succedând pe prima, de astă dată laică, a regăsirii, fie și pentru o clipă, a ceea ce a fost; era un moment rar, de vrăjită și binefăcătoare iluzie. A doua zi, în timp ce ceilalți dormeau
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]