8,615 matches
-
Veronica Codarcea (1974) au scos în evidență existența, deasupra luncii, a 8 terase, cu următoarele altitudini relative: 4-5 m, 5-10 m, 15-20 m, 35-40 m, 55-60, 70-80 m, 90-100 m și 110-120 m. Conform autorilor, valoarea altitudinii relative a fiecărei terase, urmărită de-a lungul Mureșului, indică uneori o creștere, din cauza proceselor deluviale și coluviale, alteori o scădere, datorită eroziunii. Aceste creșteri sau scăderi ale altitudinilor relative nu au decât o valoare locală. Între Toplița și Deda, Defileul Mureșului se înscrie
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
revărsărilor de lavă și acumulările de piroclastite provenite din Munții Căliman (în nord) și Munții Ghiurghiuliu (în sud). Alternanțele dintre lave și piroclastite au generat apariția lărgirilor intramontane (Stânceni, Lunca Bradului, Răstolița) în cuprinsul cărora se găsesc 4 nivele de terase, cu altitudini relative de 1-2 m, 10 m, 20-22 m și 40-50 m (Geografia României, III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, 1987). În Subcarpații Transilvaniei, în Depr. Deda-Porcești, V. Gârbacea și V. Belozerov (1963) disting pe valea Mureșului 5 nivele
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
altitudini relative de 1-2 m, 10 m, 20-22 m și 40-50 m (Geografia României, III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, 1987). În Subcarpații Transilvaniei, în Depr. Deda-Porcești, V. Gârbacea și V. Belozerov (1963) disting pe valea Mureșului 5 nivele de terasă: 8-10 m, 35-40 m, 50-55 m, 60-65 m și 100-110 m. Față de datele autorilor citați, I. Mac (1972) aduce unele modificări cartând următoarele nivele de terasă: 3-4 m (sau lunca), 8-10 m, 20 m, 35-40 m, 60-65 m, 80 m
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
Deda-Porcești, V. Gârbacea și V. Belozerov (1963) disting pe valea Mureșului 5 nivele de terasă: 8-10 m, 35-40 m, 50-55 m, 60-65 m și 100-110 m. Față de datele autorilor citați, I. Mac (1972) aduce unele modificări cartând următoarele nivele de terasă: 3-4 m (sau lunca), 8-10 m, 20 m, 35-40 m, 60-65 m, 80 m și 100 m. Valea Mureșului în Podișul Transilvaniei este predominant asimetrică, cauza fiind mișcările neotectonice care au determinat o permanentă deplasare a râului spre nord. Ca
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
60-65 m, 80 m și 100 m. Valea Mureșului în Podișul Transilvaniei este predominant asimetrică, cauza fiind mișcările neotectonice care au determinat o permanentă deplasare a râului spre nord. Ca urmare, pe stânga văii s-a păstrat aproape completă seria teraselor sale, iar versantul drept a luat forma unui abrupt de împingere. În Podișul Transilvaniei N. Josan (1979) a identificat 8 nivele de terasă (t1 = 8-12 m; t2 = 18-25 m; t3 = 30-40 m; t4 = 50-60 m; t5 = 80-90 m; t6 = 110-120
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
permanentă deplasare a râului spre nord. Ca urmare, pe stânga văii s-a păstrat aproape completă seria teraselor sale, iar versantul drept a luat forma unui abrupt de împingere. În Podișul Transilvaniei N. Josan (1979) a identificat 8 nivele de terasă (t1 = 8-12 m; t2 = 18-25 m; t3 = 30-40 m; t4 = 50-60 m; t5 = 80-90 m; t6 = 110-120 m; t7 = 130-140 m; t8 = 150-160 m) dispuse asimetric, în alternanță, pe trei sectoare: 1. Sectorul din regiunea de confluență a Mureșului cu
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
t3 = 30-40 m; t4 = 50-60 m; t5 = 80-90 m; t6 = 110-120 m; t7 = 130-140 m; t8 = 150-160 m) dispuse asimetric, în alternanță, pe trei sectoare: 1. Sectorul din regiunea de confluență a Mureșului cu Nirajul este distinct prin faptul că terasele celor două râuri formează extremitatea vestică a interfluviului dintre cele două ape. 2. Sectorul Ungheni-Chețani, caracterizat prin desfășurarea tuturor nivelelor de terase, care sunt dispuse preponderent pe partea stângă a văii. Afluenții râului au fragmentat acest sistem de terase, transformându
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
pe trei sectoare: 1. Sectorul din regiunea de confluență a Mureșului cu Nirajul este distinct prin faptul că terasele celor două râuri formează extremitatea vestică a interfluviului dintre cele două ape. 2. Sectorul Ungheni-Chețani, caracterizat prin desfășurarea tuturor nivelelor de terase, care sunt dispuse preponderent pe partea stângă a văii. Afluenții râului au fragmentat acest sistem de terase, transformându-l în interfluvii cu aspect de poduri. 3. În aval de Chețani asimetria teraselor se schimbă: cele medii și inferioare apar doar
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
că terasele celor două râuri formează extremitatea vestică a interfluviului dintre cele două ape. 2. Sectorul Ungheni-Chețani, caracterizat prin desfășurarea tuturor nivelelor de terase, care sunt dispuse preponderent pe partea stângă a văii. Afluenții râului au fragmentat acest sistem de terase, transformându-l în interfluvii cu aspect de poduri. 3. În aval de Chețani asimetria teraselor se schimbă: cele medii și inferioare apar doar în câteva puncte pe partea stângă râului și sunt mai puțin extinse decât în sectorul din amonte
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
Sectorul Ungheni-Chețani, caracterizat prin desfășurarea tuturor nivelelor de terase, care sunt dispuse preponderent pe partea stângă a văii. Afluenții râului au fragmentat acest sistem de terase, transformându-l în interfluvii cu aspect de poduri. 3. În aval de Chețani asimetria teraselor se schimbă: cele medii și inferioare apar doar în câteva puncte pe partea stângă râului și sunt mai puțin extinse decât în sectorul din amonte. Această reducere este pusă pe seama traversării unei regiuni cu cute strânse, iar sub influența confluenței
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
cele medii și inferioare apar doar în câteva puncte pe partea stângă râului și sunt mai puțin extinse decât în sectorul din amonte. Această reducere este pusă pe seama traversării unei regiuni cu cute strânse, iar sub influența confluenței cu Arieșul, terasele se păstrează mai bine pe partea dreaptă a văii. Valea Mureșului în Depr. Turda-Alba Iulia își accentuează asimetria, care este cauzată atât de numeroșii afluenți din vest (din Munții Apuseni) - care au debite lichide și solide mari -, cât și de
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
de Dealurile Lopadei și de Podișul Secașelor. În acest culoar apar două îngustări, urmate de două arii depresionare bine individualizate și o unitate deluroasă intercalată (Dealul Bilag, 438 m). În această regiune M. Buza (1998) a cartat 8 nivele de terasă , cu poduri bine dezvoltate și netede: t1 de 8-12 m (238-242 m alt. abs.), t2 de 18-25 m (250-260 m), t3 de 30-40 m (270-280 m), t4 de 50-60 m (290-300 m), t5 de 80-90 m (310-320 m), t6 de
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
110-120 m (340-350 m), t7 de 130-140 m (360-370 m) și t8 de 150-160 m (380-390 m). Acestea „se caracterizează prin poziția lor asimetrică și alternanța pe ambele maluri, cu dezvoltarea nivelelor superioare (t5 - t8) în special pe dreapta râului. Terasele mijlocii și inferioare (t1 - t4) se racordează cu terasele Târnavei, Ampoiului și ale afluenților mai mici (Valea Aiudului, Gârbova, Geoagiu, Galda și Ighiu), marcând evoluția comună (cel puțin în cuaternar) și pledând pentru antecedența Mureșului pe traseul actual“ (M. Buza
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
m) și t8 de 150-160 m (380-390 m). Acestea „se caracterizează prin poziția lor asimetrică și alternanța pe ambele maluri, cu dezvoltarea nivelelor superioare (t5 - t8) în special pe dreapta râului. Terasele mijlocii și inferioare (t1 - t4) se racordează cu terasele Târnavei, Ampoiului și ale afluenților mai mici (Valea Aiudului, Gârbova, Geoagiu, Galda și Ighiu), marcând evoluția comună (cel puțin în cuaternar) și pledând pentru antecedența Mureșului pe traseul actual“ (M. Buza, 1996). În aval de Alba Iulia, în Culoarul Orăștiei
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
actual“ (M. Buza, 1996). În aval de Alba Iulia, în Culoarul Orăștiei, L. Badea și colab. (1987), în acord cu studiile realizate anterior (B. Vulcu, 1971; N. Popp, 1977; V. Trufaș, I. Stanciu, 1983 ), susțin prezența a 7 nivele de terase — de 5-6 m, 8-10 m, 18-22 m, 32-36 m, 45-50 m, 75-80 m și 90-110 m —, dar care, nu numai local ci și regional prezintă variații mari ale înălțimii. Deși au dispunere asimetrică, prin tendința continuă de deplasare spre dreapta
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
dispunere asimetrică, prin tendința continuă de deplasare spre dreapta a Mureșului (spre nord) și Streiului (spre est), acestea „sunt totuși foarte larg dezvoltate, formând în aria de întâlnire a Mureșului cu Streiul și Cerna un adevărat fragment de câmpie de terase“ (L. Badea și colab., 1987). Cercetările efectuate asupra reliefului din arealul orașului Deva de către I. Mac și L. Drăguț (1997) au confirmat atât nivelele de terase stabilite de A. Jampa (1985), cât și pe cele din avaele cartate de E.
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
de întâlnire a Mureșului cu Streiul și Cerna un adevărat fragment de câmpie de terase“ (L. Badea și colab., 1987). Cercetările efectuate asupra reliefului din arealul orașului Deva de către I. Mac și L. Drăguț (1997) au confirmat atât nivelele de terase stabilite de A. Jampa (1985), cât și pe cele din avaele cartate de E. Vespremeanu (1972). Autorii au identificat un număr de 7 terase pentru Mureș (5-6 m, 8-10 m, 18-20 m, 32-37 m, 45-50 m, 75-80 m și 90-115
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
din arealul orașului Deva de către I. Mac și L. Drăguț (1997) au confirmat atât nivelele de terase stabilite de A. Jampa (1985), cât și pe cele din avaele cartate de E. Vespremeanu (1972). Autorii au identificat un număr de 7 terase pentru Mureș (5-6 m, 8-10 m, 18-20 m, 32-37 m, 45-50 m, 75-80 m și 90-115 m) și 6 pentru Cerna (5-6 m, 10-12 m, 18-20 m, 30-35 m, 55-60 m și 75-80 m). Cea mai largă extindere a teraselor
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
terase pentru Mureș (5-6 m, 8-10 m, 18-20 m, 32-37 m, 45-50 m, 75-80 m și 90-115 m) și 6 pentru Cerna (5-6 m, 10-12 m, 18-20 m, 30-35 m, 55-60 m și 75-80 m). Cea mai largă extindere a teraselor se observă în partea de sud-est a orașului Deva, pe rocile sedimentare miocene. Între văile Bejan, Cerna și Cristur se conturează o adevărată „câmpie de terase“, cele superioare având întindere surprinzătoare. În ansamblu, frunțile teraselor sunt slab schițate din cauza depunerilor
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
18-20 m, 30-35 m, 55-60 m și 75-80 m). Cea mai largă extindere a teraselor se observă în partea de sud-est a orașului Deva, pe rocile sedimentare miocene. Între văile Bejan, Cerna și Cristur se conturează o adevărată „câmpie de terase“, cele superioare având întindere surprinzătoare. În ansamblu, frunțile teraselor sunt slab schițate din cauza depunerilor de materiale coluvionale și a lucrărilor antropice. Urmare, racordurile sunt aproape imperceptibile, terasele trecând practic din una în alta. La nord de valea Bejanului, terasele apar
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
Cea mai largă extindere a teraselor se observă în partea de sud-est a orașului Deva, pe rocile sedimentare miocene. Între văile Bejan, Cerna și Cristur se conturează o adevărată „câmpie de terase“, cele superioare având întindere surprinzătoare. În ansamblu, frunțile teraselor sunt slab schițate din cauza depunerilor de materiale coluvionale și a lucrărilor antropice. Urmare, racordurile sunt aproape imperceptibile, terasele trecând practic din una în alta. La nord de valea Bejanului, terasele apar ca nivele extinse pe interfluvii care coboară din dealurile
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
miocene. Între văile Bejan, Cerna și Cristur se conturează o adevărată „câmpie de terase“, cele superioare având întindere surprinzătoare. În ansamblu, frunțile teraselor sunt slab schițate din cauza depunerilor de materiale coluvionale și a lucrărilor antropice. Urmare, racordurile sunt aproape imperceptibile, terasele trecând practic din una în alta. La nord de valea Bejanului, terasele apar ca nivele extinse pe interfluvii care coboară din dealurile Bejan, Roșilor și Moțar, după care se efilează până la dispariție spre intrarea râului în defileul de la Șoimuș. La
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
de terase“, cele superioare având întindere surprinzătoare. În ansamblu, frunțile teraselor sunt slab schițate din cauza depunerilor de materiale coluvionale și a lucrărilor antropice. Urmare, racordurile sunt aproape imperceptibile, terasele trecând practic din una în alta. La nord de valea Bejanului, terasele apar ca nivele extinse pe interfluvii care coboară din dealurile Bejan, Roșilor și Moțar, după care se efilează până la dispariție spre intrarea râului în defileul de la Șoimuș. La vest de localitatea Deva, până la Zam, între Munții Poiana Ruscăi la sud
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
mici depresiuni închise de îngustări; L. Badea, M. Buza, 1991). În acest sector culoarul resimte atât varietatea petrografică, cât particularitățile tectonice. Conform studiului realizat de L. Badea și M. Buza (1991), în acest sector este prezent un sistem de 7 terase. Acestea sunt foarte fragmentate, chiar lipsind pe unele porțiuni de îngustare a defileului — pe versantul nordic, între Șoimuș și Brănișca, pe cel sudic, amunte și avale de Leșnic, pe ambii versanți, avale de Burjuc — sau fiind foarte bine dezvoltate (în
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
inferioare), ca între Mintia și Vețel, la Brănișca și Bretea Mureșană, între Gurasada și Tătărăști, între Dobra și Teiu (în această ultimă porțiune chiar în serie completă). Privite în ansamblu, autorii constată că „nivelele se încadrează foarte bine în scara teraselor puse în evidență în tot Culoarul Orăștiei și chiar în tot cuprinsul mijlociu al Mureșului, precum și la scara generală a teraselor râurilor principale din latura de vest a țării (T. Morariu, V. Gârbacea, 1960)“, iar altitudinea constantă a terasei superioare
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]