8,392 matches
-
de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-a vrut să-i observe cineva pupilele topite de spaimă. Mie mi-a rămas frigul care mușcă anual la aceeași dată: 4 noiembrie. "Dacă nu vii, n-o să mă visezi niciodată, Iordana". S-a ținut de cuvînt. Bunica Leonora mergea la cimitir după ce i s-a dus bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ocnele Mari în '48 și n-a ieșit pînă-n '53. "Cine gură mare are/ Cinci ani va tăia la sare". Odată cu el a stat la pîrnaie și Țuțea. După ce Pandrea a fost arestat, Teohari a dat ordin să i se topească volumele (Portrete și controverse și Criminologie dialectică) deși Vitner i le elogiase în "Scînteia". Reacția lui Vitner? L-a elogiat pe Teohari pentru că l-a închis, în fine. M-am înfierbîntat. Aștept să mi se liniștească respirația. Șichy îmi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe el însuși. Vrei s-o cumperi, Iordaná?" și-mi arăta o porcărioară de satyr priaptic, din praf de oase. "Nu-i mirobolant?" se extazia Brăduț. Microbolant da, era. Lui și Turnul Eiffel i se părea penisul lui Hercule. Se topea. Părțile emoționale erau hămesite după Patrick. Micile ironii ale vieții. Tatăl trecea din femeie în femeie, ca Ulise dintr-o insulă în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tău în locașul Meu, în timp ce Israel va fi copleșit de bunătăți de Domnul, și nu va mai fi niciodată nici un bătrîn în casa ta. 33. Voi lăsa să rămînă la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ți se topească ochii de durere și să ți se întristeze sufletul, dar toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vîrstei. 34. Și iată semnul celor ce se vor întîmpla celor doi fii ai tăi Hofni și Fineas: amîndoi vor muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vechi și frumoase. A înțeles copilul de la un nene-ceferist bătrân că locomotivele cu aburi erau luate cu o locomotivă Diesel care avea o macara puternică și erau duse și tăiate bucăți și aruncate într-un cazan cu oțel topit, erau topite acolo într-un loc ascuns, ca să facă alte locomotive noi, Diesel, din fierul lor. Copilul a luat-o în direcția indicată, pe calea ferată și tot mergând el așa prin locuri pustii, a ajuns într-o gară-fantomă. Și apoi a
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
gara-fantomă e ascunsă bine și nu știe nimeni de ea. Copilul a descoperit-o și nu le-a convenit. Ce au spus, au făcut. Și nimeni n-a mai putut merge cu ele în acea direcție necunoscută. Ele după ce se topeau se transformau în fantome. Și de asta erau rele... Și copilul dorea să vadă cum ies fantomele din locomotive și noroc că tatăl lui lucra la topitorie. Na... Și l-a dus și pe el la serviciu. A întrebat pe
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Și copilul dorea să vadă cum ies fantomele din locomotive și noroc că tatăl lui lucra la topitorie. Na... Și l-a dus și pe el la serviciu. A întrebat pe tatăl lui: Mă lași să mă duc unde se topesc locomotivele cu aburi? Și el a spus: Da. Și apoi s-a dus acolo. Și când se topeau... au văzut niște... niște umbre urcând, care semănau cu-o locomotivă. Na... Dar nu se vedea nimic acolo... pentru că ele se făceau
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Na... Și l-a dus și pe el la serviciu. A întrebat pe tatăl lui: Mă lași să mă duc unde se topesc locomotivele cu aburi? Și el a spus: Da. Și apoi s-a dus acolo. Și când se topeau... au văzut niște... niște umbre urcând, care semănau cu-o locomotivă. Na... Dar nu se vedea nimic acolo... pentru că ele se făceau după ce ieșeau din topitorie, din ligheanul ăla cu fier topit, din cazanul ăla mare cu fier topit, ele
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și apoi nu au mai fost invizibile, dar erau locomotive Diesel, nu mai erau cu aburi. Copilul a mers așadar și a găsit topitoria de locomotive. Acolo le ieșea sufletul care arăta ca niște aburi, din acele locomotive, atunci când erau topite cu totul și transformate în alt tip de locomotive moderne, dar care nu erau la fel de frumoase. A descoperit el singur toată lumea asta secretă: locomotive fantomă, gara-fantomă, trenuri-fantomă, ba chiar și un controlor-fantomă care a vrut să-l amendeze. Dar el
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fantomă, gara-fantomă, trenuri-fantomă, ba chiar și un controlor-fantomă care a vrut să-l amendeze. Dar el a vorbit cu Primarul ca să facă un Muzeu al Locomotivelor, pentru copii, și astfel le-a salvat - nu le-au mai dus să le topească. Atâta am inventat... 6 ani și 1 lună Continuare la 6 ani și 9 luni: Pentru „Dragoș și locomotivele fantomă“, Dragoș are ceva de adăugat: După partea aia cu... în care este... cu harta, m-am gândit copilul să spună
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ele fericite, ca să nu fie rele. Asta e adăugarea - să fie un Parc de distracții pentru toată lumea, în care să fie și ele, să încapă și locomotivele-fantomă. E bună ideea? O pungă pentru Marte Am auzit de la tati că se topesc ghețarii pe Marte. Și mi-a spus că apa aia se evaporă, adică o pierdem. Dar eu am o idee! Dacă am sparge și gheața de pe acolo și am pune Marte într-o pungă, am putea trăi pe o altă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fular sau o lentă decorativă de sărbători și i-o puneam împrejurul gâtului. Mâinile i le făceam din două mături vechi, rufoase. Era cea mai frumoasă babă a copilăriei noaste! În fiecare zi, o admiram și speram să nu se topească, ca nu cumva să se strice această lucrare frumoasă. Dar într-o zi, când veneam de la școală, am observat că băbuța noastă a fost stricată. Nu am aflat cine a fost infractorul, dar mare scârbă și jale am avut! Am
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
s-a hotărât să participe la bucuria mea prin aceea că, dacă până ieri vremea era nebuloasă, cu cer posomorât și uneori răzvrătit, astăzi beneficiez de o prea frumoasă, luminoasă și însorită zi de primăvară, care s-a angajat să topească rapid stratul de zăpadă și să trecem cu încredere la primăvara naturii și a fiecăruia dintre noi. Pe lângă telefoanele primite se adaugă musafirii dragi - colegele fiicei mele prezente și la aniversările anterioare, precum și prezența a două foste eminente eleve ale
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la faptul că poate anul viitor nu voi mai fi capabil să le culeg personal. Am socotit această zi drept Ziua sărbătoririi lăcrămioarelor. O justă observație fac cu această ocazie: Datorită straturilor succesive de zăpadă ce s-au depus și topit la sol, raiul meu floral s-a dezvoltat mai promițător și mai bogat ca în anii precedenți, și în total am cules și am oferit peste 2000 de fire de lăcrămioare, păstrând încă 3-4 sute de fire care mi au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vii la mine ca o mâță în călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu, rece. - Și chiar se sinucide prostul ăla cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu, așa ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl procurase, luă alte două brățări albastre cu numărul 13 și puse una la mâna băiețelului Rafirei, care acum devenea al Inei, și același număr urma să-l pună și la mâna noii mame, Ina. Invidia încolțită cândva, în loc să se topească, adăugase noi dimensiuni la edificiul răzbunării zidărit de Olga în nopțile și zilele ei pline de zbuciumări. Și, ca și cum apele ar fi intrat în albia lor normală, purtând cu dezinvoltură o mască firească a aparențelor intră în salonul lehuzelor. În timp ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o altă lumânare în casă. În acel moment, mi-a venit așa, ca din spații siderale, străfulgerarea unui gând straniu: m-am simțit ca și cum m-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unui gând straniu: m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei nopți. Ziua plecase cu lumina ei undeva, departe, în necunoscut. Și, în clipa aceea, am început să mă identific, fără voia mea, cu lumânarea care se topea încet, încet... Tu care ai avut întotdeauna, prin înzestrările tale, puterea de a privi cu ochii deschiși dincolo de aparențe, îți dai seama ce senzație îți poate crea o asemenea stare!? De atunci, din când în când, simt un rău interior
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
buștean. Săndel îl lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
brațe și se îndreptă în grabă spre ușă, cu gândul că poate, poate, l-o mai ajunge din urmă pe șef. Dar Alex, după ce îi spusese un la revedere sec pe care nu era sigur că Lili îl auzise, se topi pe străzile ce intrau în imperiul nopții. * Începând cu dimineața ce urmă, Alex n-o mai văzu pe Lili. Când unele probleme de serviciu i-ar fi condus pașii spre primărie, delega un om al șantierului, pentru că nu voia s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ce avea să urmeze se afla sub imperiul imprevizibilului... Olga avea acum, mai mult ca oricând, încredințarea că ce păruse cândva ca fiind o simplă halucinație, devenea acum realitate. Când privise cu ochii plini de o nestăpânită spaimă cum se topește o lumânare, o asocie cu scurgerea prin timp a vieții ei. Acest semn dobândi dimensiuni nebănuite, având rolul de a-i înavuți presupunerile că merge neîndoios către acel capăt al drumului care nu cunoaște întoarcere. Suferințele ei se accentuaseră în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Alex... Dar în aceste momente hotărâtoare, când cineva simte că a ajuns la hotarul dintre două lumi, faptele și vorbele își pierd adevărata consistență, nu mai au valoarea statuată cândva. Nimic nu mai conta! Fiecare gând întrupat în cuvânt se topea și trecea dincolo de zidurile încăperii în care o adusese boala. Bănuielile se transformaseră în certitudini și clipele treceau și treceau... Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă ca prietenia lor, măcar în aparență să rămână vie. Trecuseră mai mulți ani de când Olga părăsise orașul și spitalul unde intraseră amândouă ca asistente medicale, după absolvire. Plecase în alt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
draga mea, ce ai făcut tu rău? - Am făptuit față de tine un sacrilegiu. - Nu pot să cred ce-mi spui. Boala ta îți dă halucinații. Liniștește-te, te rog, Olga! - Ina, nu, creierul meu mai funcționează, memoria nu s-a topit... țin minte totul, secundă cu secundă, totul, mă înțelegi? Ți-am provocat un rău pe viață...din gelozie, din prostie, din invidie, din răutate feminină, din ce vrei tu, dar prietenia noastră s-a rupt o dată cu căsătoria ta cu Alex.
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii, ce plutea tainică în încăperea sordidă de spital, topise nu numai glasul Olgăi, ci și ființa ei și așa fosilizată. A început totuși, după o pauză greu de suportat de către Ina, cu o voce care se vedea bine că nu era a ei: - Am să-ți dau o veste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]