9,812 matches
-
Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să știi. Marele Tiziano e pe moarte... O vestă de lână țărănească, neagră și groasă, cu un grațios guleraș de blană, de sub care ieșea gulerul cămășii. Mâinile tremurau, mari și păroase. Pantaloni de catifea. La gât un colan metalic de care atârna o scoică. În picioare, teniși pe piciorul gol, gălbejit. Păi... ați trecut prin multe. — Multe. Am făcut multe, copile. Multe și de toate. Am 99 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de o lavă lipicioasă, abundentă. O gură hămesită, în care limba și dinții cresc și cresc. Se încordează, se scutură, reintră în încăpere. Mâna mică tremură, cu țigara ieftină și puturoasă între degetele palide, sidefii. Încearcă să vorbească, repede repede, șoptit, bâlbâit. Vorbele ar fi o salvare, dacă reușește să articuleze cuvintele, totul se va liniști, liniști. Resturi din frazele auzite, cine cine vorbise oare... vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oclipă pentru Da sau Nu. Tace kir Ianuli, dar e aici, la un pas, și nu o vede, ce bine că nu o vede. Nu vede ochii arzând, strânși, să oprească plânsul, isteria. Încearcă, crispată, să se stăpânească, deși mâinile tremură, înfrigurate să apuce, să strângă, să descarce. Strâns, în muțenia lui etanșă, combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am schimba termenii, dacă am inversa? Ce zici, dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
E veche necredința noastră în cuvânt; Jurăm pe crucifix, pe viață, lucruri sfinte, Trecut în neființă de mult, pe vreun părinte, Pe mama și pe tata, pe noi și pe copii, Ne închinăm să piară ducă‐se pe pustii, Ne tremură și glasul rostind un legământ De față cu prieteni și însuși Dumnezeu, Nu vom trăda chiar dacă ne‐așteaptă un mormânt și‐ om zăbovi‐n vecie în neant sau Empireu; în jurământ e‐o stare cu totul abisală pe când făptura noastră
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și ea, biata, cuvânta: “Dragul meu! Să fii iertat și de blăstăm dezlegat. Însă... fie blăstămat Pământul, că nu m‐ascultă, Bată‐ l Jalea mea cea multă, și nu te mai lasă‐afară, Bată‐ l Jalea mea amară!” Țărna‐atuncea tremura, Lutul mânios urla; Pământul se despica: « Nu‐i destul c‐ ai blăstămat Pe‐un copil nevinovat, Acum mă blăstemi pe mine, Blăstămu‐ te eu pe tine! Căci n‐ai inimă de mamă Nu ți‐ e sufletul de seamă, Nici ești
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe cărbunii din jertfelnic Așază boabe de tămâie. De pe blidar un biet opaiț Își joacă para tulburată Pe fața strânsă sub bărbie C‐o legătură‐ mprumutată. Încet s‐apropie de tine și‐ ți pune‐ un ban în mâna slabă, Îi tremură durerea‐ n gene și‐ncepe‐a plânge, biata babă... Îi fură tânguirea vântul Ce bate‐ n drumul lui fereastra: Vai de norocul tău, vecine, De ce‐ ai mai fost pe lumea asta?... S‐ abat în mintea ei bătrână Frânturi din rostul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
noapte și aur ai în mână. Ieri, dragă, n‐ aveai aur. și astăzi ești bogată Maria mea frumoasă, Maria mea curată. Ai fost... Parfum revarsă veșmântul tău de floare , Tu vii de la iubire, căci fața ta‐ i cu zare... și tremuri de rușine, Maria mea păgână. Aduci... atâta... jale în aurul din mână. Pe‐ un aur tu vândut‐ai iubirea ta de fată, Maria mea frumoasă, Maria mea curată. 1908 Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași ‐ d. 17 noiembrie 1944
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Maiakovski, Petöfi, Ady, Pușkin, Hugo, Paul Neruda, Hikmet etc. Poezia sa a fost tradusă în franceză, italiană, germană, maghiară, spaniolă etc. Cu poemul Bălcescu a primit în 1951 Premiul de Stat. MAMA De‐atâta plâns, avea pe ochi O plasă tremurând sfioasă Sau mândră ‐ cum pot ști eu, oare ?... Sărmanele - i mărgăritare. Iar ochii ei, căprui doar unul , și celălalt verde ca ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cu sudori sfințit‐ au țara. Limba noastră‐i frunza verde, Sbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce‐ n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Limba noastră‐s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri; și citindu‐le - nșirate, Te‐ nfiori adânc și tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slavă‐ n ceruri, Să ne spue‐ n hram și‐acasă Veșnicele adevăruri. Limba noastră‐i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care‐o plâng și care‐ o cântă Pe la vatra lor țăranii. Nu veți plânge
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
orice plantă băteau din aripi în pământul-cer Și milioane de semințe își deschideau sub țărână aripa lor de lebădă ! Văd azi cum colinele și pădurile Călătoresc, pe aripi înflăcărate libere, Din țărm în țărm, din necunoscut în necunoscut ! Și tenebrele tremură, strigând înnebunite către lumină Pe aripile palpitante ale astrelor-lebede ! Aud chemări după chemări ale omului, plecate pe căi nevăzute Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Pieri-n clipa repeziciunii. 12 iulie 2004 REFLECȚII (CLIX) Tu plângi mocnit ca în trecut, Moldova mea iubită, Că multe rele-ai cunoscut, Uitată pe orbită. * „De când hăul și pârăul” Ratăm șansele pe rând, „Biețe-n roate” pune răul Sub destinul tremurând. * Se scaldă unii în dolari Fără a face un efort; Alții, cinstit, protocolar, Iau leul slab drept contrafort. * Eu n-am puterea de-a convinge, Deoarece nu sunt convins, Că-n lume pacea va învinge Când globu-i de-nrăiți cuprins
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de spus. 3 mai 2005 CA UN CIUDAT MISCELANEU Mă simt ciudat în propriul eu; Ce a fost de mult s-a stins, Doar într-un colț, ca un trofeu, Ideal sacru-i aprins. Cade sufletul spre rugă Cu genunchii tremurând, Pe când soarta ca transfugă Se pornește-n van urând. Câte-n Lună și în stele, Ce nu pot să aibă loc, Chiar cu sute de tutele Și icoane ca breloc. Ruga doar înalță eul Spre un cer de peruzea, Căutându
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
copiilor. Mantinela o urmă. Cam știa ce o așteaptă. Văzuse și ea lumina aceea rozulie și pasărea care-i strigase și ei „Pardalian!“ Avea să fie băiat și așa are să-l cheme. Fărmăcata aproape sfâșie hainele de pe fată. Gâfâia furioasă, tremura, bolborosea agitată. Cum fa, să nu știu io?! Mama ta carea am urlat când te-am scos din mine?! Cine-i nenorocitul, fa, cine a umblat la tine să-mi facă nenorocirea asta, tocma când ne mai ajunsesem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Casei, Timotei Pancovici, fost director al Direcției Financiare, suferise un infarct chiar în dimineața când se declanșase revoluția. Pancovici urmărise la televizor fuga Ceaușeștilor de pe acoperișul Comitetului Cental, năvala mulțimii revoluționare în clădire, ascultase uimit vacarmul revoluției și începuse să tremure, să transpire și să-l ruineze o diaree groaznică. Recunoscuse între cei care intraseră printre primii în sediu pe o veche cunoștință din vremea când fusese, pentru trei ani, instructor al ceceului pe probleme economice: Dominic Tănase, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să... Cum se zice p’aici să-i facă manejul complet. Satul știa, da’ tăcea, că era o frică... Tremura și frunza dudului! Câte nu mai povestea tata, de la colectivizare, cum i-a lămurit să dea cotele, să semneze. Astea de ce nu se mai povestește acum la istorie? Îl privi întrebător, nedumerit, pe celălalt: - Poate ați citit mai multe cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ieși de sub un pietroi. Cu capul ridicat privea bulbucat, când spre preot, când spre celălalt. Țongu o atinse ușurel cu crenguța de vișin pe spatele-i verzuliu. - Cunoști, părinte, istoria revoluțiilor. Poți să-mi spui una fără sânge, morți și tremurat de dositor la popor? Cum crezi că se prinde poporul că a venit revoluția și la români, mai ales cum a fost la noi, cu transmisie la televizor de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-ăla cu vitamine olandeze pentru tine? Intrasei într-a-ntâia și erai cam slăbuț... Se dezlănțuise. Îl trăgea de mână, ca și cum ar fi vrut să-l dezmeticească. - Știi tu toate astea câte le-am făcut cu morala aia de tremuram toată numai pentru tine? Mă trezeam noaptea și veneam la patul tău și te priveam și-mi venea să urlu, „de ce ,Doamne, îi chinuiești și pe copilașii ăștia, nu destul îi lași pă securiștii ăștia de la partid să ne belească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi tremura vocea. Abia deslușeai cuvintele printre sughițuri. - Vali, scapă-mă. Nu mai pot! Vrea de-adevăratele să mă omoare. Azi dimineață mă pornisem spre tine... Adică nu chiar spre tine, mergeam la biserică, la Sfântu Constantin și Elena, să dau acatistu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
față... N-are decât să-l judece ai lui, când o aprecia ministerul.“ Înclină din cap ca și cum îl aprobă pe Burtăncureanu. Acesta și prinse gestul din zbor. Izbucni în râs: „Hai, dom’ Nisip, zău așa. Stați afară-n gerul ăsta, tremură băieții și-ngheață de foame! De la prânz în tensiunea de la Revoluție, totuși... De de ce nu intrați... S-o găsi o țuiculiță, un vinișor să vă-ncălziți. Că ne pregătim de sfintele sărbători ale nașterii domnului nostru Iisus Hristos. Părintele poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Tot ce vrei am făcut. Și am luptat. Ni se spunea unde este dușmanul și noi îl nimiceam. Nu mai stăteai să te gândești. Și tată de-ți era, dacă ți se spunea că-i dușman trebuia să nu-ți tremure mâna când trăgeai în el! Noi, continua Goncea, am făcut etapa istorică toată. Cincizeci de ani bătuți pe muche! Ce romantism și idealism mai mare vrei?! Iar acum, dacă a fost să încheiem etapa istorică și s-o predăm, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai ținea șofer la tov. Goncea, că tovarășa Aspasia avea dosarele la cadrele toate și știa cum se aranjează oamenii și ce interese are fiecare, și așa, din una în alta, cu compasiune și sentiment, că eram tânără și speriată, tremura combinezonu pă mine, Macatist m-a apropiat și am avut încredere și mă plăcea și ținea la mine și m-a ajutat să nu mă mai mărit, că viața mea era alta zicea el și are el grijă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai spus cè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem m-am bucurat cè fècusem asta, Matei! murmurând ea, lipindu-se de mine, șoptindu-mi fierbinte în ureche, Mi-aș fi dorit sè-ți fac un copil! constatând apoi, Tremuri! Da, mi-e frig! Hai înèuntru! pètrundem în casè, Și tu, tu de ce ai mai venit la mine? o întreb, Mi-ai spus cè ar trebui sè nu ne mai vedem, ea desprinzându-se de mine cu încetinealè, isi descheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-mi mințile cu detalii înfiorètor de exacte, știind cum se dèruie trupul ei încèrcat de senzualitate pânè la refuz, simțind cum, când e ținutè în brațe, îi zvâcnesc sub piele doruri adânci și minerale, închipuindu-mi pielea ei aprinzându-se, tremurând pe trup că o mètase diafanè, întrebându-mè necontenit oare se dezbracè singurè sau o dezbracè el!? Ce știe ea cum o acuz de vini nenumèrate și grave și cum, acuzând-o, o iubesc și mai tare?! Ea nu vede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]