KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...311 312 313 ...384 >

9,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

pentru ea. Aura 3 februarie 1960 (miercuri) Azi a venit În vizită la mine Marcel Comănici și mi-a adus flori. Ce știam eu ce mă așteaptă la gheață... Seara am fost la patinaj, dar nu puteam patina. Piciorul Îmi tremura, iar sufletul plângea gloria pierdută. Azi a fost repetiție pentru festival. A fost foarte frumos. Turbam, simțeam cum mă sufoc de furie și deznădejde. Îmi venea să-i strâng pe toți de gât și apoi să mor și eu. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Încordat ca un arc, ca arcul lui Ulise, pus la probă de el Însuși la Întoarcerea din călătorie. Când ea mi-a eliberat brațul și mi-a prins mâna În mâna ei, tensiunea aceasta a crescut, Încât am Început să tremur. Am deschis ochii și visul nu m-a părăsit. E ca și cum corpul ei ar fi prezent, dar nu este vizibil decât pentru mine. (azi) În această duminică matinală de vară, A. a strigat sălbatic În act, scuturată de o durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
când a Întâlnit pe a sa, și cuvintele acelea „ești Încă copil“ mă distrăgeau și mă fermecau peste măsură. Așteptam cu Înfrigurare seara aceasta Îngrozitoare. Toată după-masa am visat, am hotărât să mă las sărutată așa cum vrea el. Inima Îmi tremura de plăcere, când mă gândeam că-l voi simți din nou lângă mine, din nou voi fi În brațele lui. Așteptarea era dureroasă, prea dureroasă după obsesia chipului său toată ziua, În fiecare clipă. Doream cu ardoare să mai simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mai putea desprinde. Am făcut un gest, i-am spus „Petre, ai o șuviță blondă la tâmple“ și am pus mâna pe părul lui, căutând acea șuviță. El a strâmbat din gură și nu a simțit că În această atingere tremura dragostea mea fierbinte și că aș fi vrut să-mi răspundă la dragoste. Timpul a trecut nepăsător, lăsând atmosfera rece, dar mie numai prezența lui Îmi era de ajuns ca să visez. Apoi s-a Îmbrăcat și am mers să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să-l văd, mi-e dor tare mult de el. Îl iubesc cu patimă, aș vrea să-l mai simt o dată lângă mine, ce liniște aș simți! Când văd pe stradă vreo siluetă asemănătoare cu a lui, tresar, mă sperii, tremur, când văd vreun chip care de departe seamănă cu al lui, nu Îmi pot desprinde privirile de la acea persoană, când aud de numele Petre, mintea mi se Înfierbântă și, În acele momente, numai atunci, mă doare groaznic singurătatea. M-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Împreună, ea Îl vede deodată pe N.S. și se face albă la față: „Am uitat să-ți spun, să nu mai ieșim Împreună. Dacă mă vede N. cu tine, mă bate“. O privesc să văd dacă nu cumva glumește. Aproape tremură de frică. Ochii poetului blond au o culoare vânătă; s-au Îngustat cântărindu-ne atent cum ne apropiem. G. este o fată foarte deșteaptă, știind să iasă din Încurcătură: „Uite, colegul meu ar vrea să discute cu tine pe marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să mă cumperi, dar pe tine te voi refuza, oricât Îmi vei oferi. Ce izbucniri nebune aseară la beție, acuma-i dimineață ș-am adormit un pic, dar capul tot mă doare, mă doare tot din mine. Acum nu mai tremur, dar nu mai știu nimic. Idioată sunt! Ce amorțeală În mintea mea. De ce-s neliniștită și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a terminat și cu Dinu. Nu știu de ce astăzi nu mi-a putut stăpâni repulsia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Avea un profil de neînchipuit atunci când privirea lui răspundea chemării stelelor aprinse. Îl vedeam lângă mine, un colos de frumusețe. Vocea? Ce voce... tenor, cântăreț al frumuseților din vise, nu din viață... Cânta și plângea noaptea de-afară, cânta și tremurau stelele de dorul lor nemărturisit, cânta și amuțea zgomotul roților, pentru că trenul plutea prin văzduh, cânta și iubea... Dumnezeule, cum știa să iubească... Un nod mi se oprise În gât, ca să-mi Împiedice Îmbrățișarea pe care aș fi vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ea Își dădeau Întâlnire fiecare din noi Într-un parc sălbăticit de lângă spital; i-am dat Întâlnire și eu, deși se spunea că are sifilis; ne-am dus În același parc, În același loc, probabil, și ne-am Îmbrățișat; eu tremuram de emoție și frică de ce se va Întâmpla, o voi săruta sau nu o voi săruta (ca să nu iau sifilisul, trebuia să nu mă sărut cu ea); Încercat de o curiozitate mai mare decât orice frică, mi-am apăsat gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
escaladez Fisura Albastră iubeam. Demult, le așteptasem pe amândouă și dragostea aceea, și gândul spre Albastră. Fiecare Îmi cerea renunțarea la cealaltă. În fața traseelor grele, trebuie să apari tu și numai tu. Gândul că există cineva care te așteaptă și tremură pentru viața ta te face fricos, te face slab, te face dornic de căldură, atunci când mintea ți se pierde din cauza extenuării. Nimic În fața traseelor mari, decât voință. Nimic lăsat În urmă, nici cea mai mică părere de rău, dar nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mă duci spre suferință, dar trebuie să fug, mă bântuie chipul cioplit În marmura iubirii mele. 30 ianuarie 1965 (sâmbătă) Pe drumurile vieții ne fugărim amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu-ne cu greu pașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Părinții te-au bătut de mic pentru că nu-ți plăcea cartea, când ai fost ucenic munceai zi și noapte și primeai ca răsplată bătaia. Soția pe care ai avut-o te-a umilit și te-a Înșelat cu prietenii tăi. Tremuri când mă prefac că te iubesc. N-ai simțit niciodată repulsia din mine? N-ai simțit că toată masca mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai tu mai bun În sânge: experiența de alpinist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
dar ajunge. Îmi vine să mă explic În versuri. 18 martie 1965 (joi) Lui Martin. E de-ajuns să mi-te-nchipui și mă simt copleșită de privirea ta. E de-ajuns să-nchid ochii și mâinile-mi se-ntind tremurând să te cuprindă. E de-ajuns s-adorm și mă copleșesc mângâierile tale, pe care, altfel, nici nu pot să mi le-nchipui. Dar e de-ajuns să te văd aievea și râd de toate câte mi se năzar. Omule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
1965 (luni) Lui Martin. Oriunde-ai fi, mă vei tortura În visuri nedorite, dar care mă chinuie până la strigătul de bucurie. 14 aprilie 1965 (miercuri) Uite, soarele a-ncetat să ardă, e vremea apusului și-a cinei, călătorule. De ce-ți tremură un zâmbet pe buze? De ce te uiți la mine ciudat și-mi vorbești de odihna nopții? O, da!... Uitasem că tu ești bărbat, iar eu femeie... 20 aprilie 1965 (marți) Să nu mai Înflorească pomii! Să nu mai cânte păsările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea altfel spre mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam altceva decât să pândesc acest semnal), mă căuta cu ochii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
decisă la orice violență din partea mea; spaima adolescentului Într-o situație ca aceasta Întrece imaginabilul: intuiția ei nu a dat greș, a rezolvat scurt dilema În care mă aflam; ce să fac În camera ei, cum să mă comport; Îmi tremurau genunchii, nu știu de ce aveam o emoție teribilă; a găsit singură soluția: „Iată aici o carte (dicționarul) În care e totul, toate cuvintele pe care tu nu mi le spui, aici sunt numite toate gesturile pe care tu nu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

cea mai vagă idee. - Alo, se auzi o voce din vecinătatea ușii. Cele două se apropiară, văzând însă doar coridorul gol. - Au mai venit polițiști. Și a venit și o ambulanță. Vocea era a paznicului, care se ascundea însă vederii. Tremurând încă de spaimă, Franciscovich îl îndemnă să intre. Acesta întrebă: - Este, ăăă... L-ați prins adică? - Nu era aici, răspunse Ausonio cu voce nesigură. - Poftim? se miră paznicul iscodind holul. Franciscovich auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui. Aceasta se încuie automat. Inima îi bătea într-un ritm amețitor. Gâfâia, simțind cum îi tremură picioarele de frică. Se odihni doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează, la urma urmei. Nu îl las să scape așa ușor. Urcă în fugă scările până la apartamentul său. Din nou deschise ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pe picioarele de dinapoi mai mult timp și agitându-le frenetic pe celelalte două. - Doamne! strigă ea. Nu, nu... Își dădu seama că pierduse controlul, căci picioarele calului se clătinau pe pietrele ce se iveau din pământ. Simți mușchii acestuia tremurând și panica pe care o simțea la rândul lui pe măsură ce își pierdea echilibrul. Necheză puternic. Știa că o așteaptă fracturi multiple la picioare. Eventual își va strivi pieptul. Aproape simți durerea sa, dar și pe a lui. - O, Donny... Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la ea, ci direct în ochii mari ai calului. Rostind vorbe pe care ea nu le putea auzi. În mod cu totul miraculos, animalul se calma. Nu se mai agită deloc și își reluă poziția patrupedă. Era încă nervos și tremura, ca și ea de altfel, dar pericolul trecuse. Bărbatul luă capul calului și îl apropie de al său spunând alte câteva cuvinte. Se trase într-un final înapoi și mai făcu un semn de aprobare din cap spre cal. Privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
în jurul lui. Se gândi la cât de dezamăgit ar fi mentorul lui și la cum va fi perceput acum de onorata lui audiență... Își simți apoi mâna în care ținea un tablou mic pictat cu Statuia Libertății cum începe să tremure. Așa ceva nu se poate! se înfurie el. Puse tabloul înapoi pe tarabă și se întoarse precipitat. Se opri imediat, înăbușind totodată un strigăt. Polițista roșcată se afla la mai puțin de doi metri de el, privind în altă parte. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sau ar putea fi la un metru de ea. Efectiv nu avea nici cea mai vagă idee. Mai mult, chiar atunci, cineva trecu prin spatele ei foarte aproape. Simți o răsuflare sau o atingere ușoară pe gât. Se răsuci brusc, tremurând de groază și ținând strâns cu ambele mâini arma din toc, amintindu-și cât de ușor i-a fost Karei să le atragă atenția și să-i sustragă arma din toc. Câteva persoane se aflau acolo, dar nimeni nu părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bine decât să riscăm ca cineva să fie atacat de Magician. A fost ideea ei, adăugă Bell mândru. Nu exagerez cu nimic. - Am încercat doar să intuiesc cum va gândi în acel moment situația, spuse Kara simplu. - Dumnezeule, spuse Sachs tremurând încă. A fost atât de real totul. - Da, o face bine pe moarta, încuviință Bell. Sachs o îmbrățișă și apoi adăugă cu severitate în glas: - Dar de acum încolo, stai aproape de mine. Sau ține-mă la curent. Sunt prea tânără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ci din cauza conexiunii pe care magia o creează între lumea cealaltă și cei cu adevărat receptivi. - Ești aici? șopti el. Ești? Respira atât de încet, speriat ca nu cumva răsuflarea să-i ajungă la lumânare și să o facă să tremure. Malerick spera să vadă încă o dovadă a faptului că nu era singur. Într-un final, lumânarea se stinse din cauză că nu mai era ceară de ars. Malerick își prelungi starea de meditație, privind dâra de fum care se îndrepta spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
scrisori sau de o predică de solidaritate. - Să-l omori, spuse Barnes calm. - Poftim? - Vreau să te duci la New York și să-l omori. - O, Dumnezeule! Dar nu pot face asta, spuse el, încercând să pară ferm, deși mâna îi tremura atât de tare încât vărsase o parte din cafea pe o carte de imnuri. În primul rând, care ar fi beneficiul? Nu-l va ajuta pe Andrew. Vor ști că el a fost în spatele crimei și pedeapsa va fi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]