8,602 matches
-
ar putea împinge la crime atît de îngrozitoare, din pur fanatism. Printre lucrurile bune pe care Machiavelli le spune la capitolul conspirațiilor, este unul foarte bun, dar care, în gura lui, devine rău. Iată-l: "Un conspirator spune el este tulburat de teama de pedeapsă care-l pîndește, iar regii sînt susținuți prin măreția imperiului și prin autoritatea legilor". Mi se pare că autorul politician nu vorbește cu bunăvoință despre legi, el care nu insinuează decît interesul, cruzimea, despotismul și uzurparea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
seama că ești beat până să-ncepi să vorbești, În camion, când ne Întorceam. — Păi, am tras la fiecare atac. — Eu nu pot s-o fac. Am tras eter la primul spectacol, chiar la primul, și Întâi doar m-a tulburat, apoi mi s-a făcut foarte sete. — Tu nici n-ai nevoie de el. — Tu ești mult mai curajos decât mine. Nu, spuse Nick. Mă cunosc, așa că prefer să trag eter. Nu mi-e rușine de asta. Nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Al treilea părea cam surd. — Fără Îndoială, e o experiență mai degrabă banală, ca atunci când cineva merge pentru prima dată la dentist sau când o fată nu se simte bine pentru prima oară, doar că pe mine m-a cam tulburat. — E de-nțeles, spuse cel mai bătrân conductor. Eu unu’ vă-nțeleg. Nici unul dintre voi nu este divorțat, domnilor? Întrebă Johnson. De ceva timp Începuse să vorbească bine franceza, nu se mai Încurca. — Nu, spuse conductorul care ceruse Sportsman. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să aibă încredere în mine. Asta-i bine - a apreciat crâșmarul, în timp ce i-a pus dinainte, ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Închise aparatul și camera reintră În liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mîinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi În sinea ei, sînteți cam Îngîmfat - și zîmbi. Întîlnirea cu dumneavoastră m-a tulburat prin violența cu care vă susțineți părerile.” - „Nu e violentă ci credință”, auzi răspunzîndu-i-se - „Tot așa vă consumați și În timpul judecății?”. Nu mai auzi nici un răspuns. Luă o carte. Începu să citească. O pagină, două, trei, apoi o Închise și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se săvîrșește, privind substanța, numai În singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era Încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca Înainte. „Și totuși, cînd mă gîndesc...” Vorbirea i se opri brusc de prezența fizică, nespus de apropiată a judecătorului. Își ridică brațele, vru să spună ceva ce nu mai spusese vreodată, dar cînd aproape să-i atingă umerii el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Nu știu... Vorbiți ca „un cadru didactic”. Ea Îmi prinse mîna dreaptă, mi se uită În ochi, dar ce luci În ei nu putea fi descifrat cu datele acestei lumi. Eram mirat pentru că niciodată n-o cunoscusem astfel. Eram puțin tulburat. Dacă aș fi scriitor aș ști exact ce se Întîmplă cu ea. Dar nu sînt decît un biet om care nemaiavînd ce face Își caută trecutul, tîrÎș-grăpiș, așa cum poate, pentru a se descifra pe el, fără a putea prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mie mi-era jenă, mă simțeam umilit de gîndirea lui, căci nu aveam timpul psihologic să-i explic - și chiar de-aș fi putut, tot n-ar fi Înțeles, că În tribunale nu se poate interveni, pentru că nu poate fi tulburată ideea absolută de justiție (concepție uitată de mult la vremea aceea, dar care, teoretic mai constituia totuși coloana ei vertebrală, păstrată doar de judecători Între ei, forma subconștientă de probitate, ultim zid de apărare, lecție nerostită, bună doar pentru liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
păsări, de coteț de care era nemulțumit și acum că e prea mic, de proviziile pentru iarnă ale doamnei Pavel, dar oricît de rar venea se retrăgea Însă totdeauna În acele ore săptămînale de sindrofii ale soției ca să nu le tulbure naivitatea și voia bună iscoditoarelor doamne, care văzîndu-l Îmbrăcat În costumul cu care fusese Îngropat, s-ar fi speriat căci n-ar mai fi Încăput vreo Îndoială asupra faptului că venea din lumea cealaltă, nemaiputîndu-se naște nici o confuzie de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Trebuie să trăiască, trebuie să se salveze. Nu-l lăsa să moară. Din nou cuvintele acelea. Valerius încercă să nu le dea importanță, să alunge neliniștea pe care i-o provocaseră și acum, când era treaz, vorbele acelea ce-i tulburau somnul de luni de zile. Acum nu trebuia să fie cuprins de neliniște. Trebuia să-și folosească toată știința, toată ființa ca să învingă moartea. Nu se pricepea la vrăji, nu era Velunda și nici Proculus, maestrul lui în arta medicinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Imperiului. Trebuie să fim cu toții uniți și să ne supunem ordinelor împăratului de la Roma, zise Antonius în încheiere. — Apleacă-te. Lasă-mă să-ți văd chipul la lumina lămpii. Antonius se aplecă încruntat, neliniștit. — Ce vrei de la mine, pater? murmură, tulburat de privirea gravă a lui Valerius Mucrus. În cuvântul acela, pater, se ghicea respectul față de cel care ajunsese la gradul cel mai înalt de inițiere în cultul lui Mithra și era mai-marele preoților. Mi s-a spus că, pe când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bani! Începu să strige numele lui Salix. „Bani“, se gândi Valerius. O clipă, își dori să-l pocnească pe vecinul său drept în față. Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul. Punem pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
morarii - rubiconzi și veseli, hălăduiesc în locuințe monumentale, ceea ce reflectă traiul de mizerie al producătorului grâului, cel de huzur al speculanților pâinii.” ...” Dacă lacrimile celor flămânzi se prefac în mărgăritare pentru vanitatea neroadă a sătuilor... statornicia și liniștea societății se tulbură! Cei care au urechi de auzi t să audă!” * Anul 2008. Prețul grâului - 0,35 lei kg la țăranul producător și 0,70 lei prețul covrigului la comerciantul din colțul străzii. Ocupate cu problemele zilei - sex, avorturi, omoruri și accidente
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din Răsărit la Ierusalim, 2. și au întrebat: Unde este Împăratul de curînd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui." 3. Cînd a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. 4. A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului și a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. 5. "În Betleemul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
întrebat: Unde este Împăratul de curînd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui." 3. Cînd a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. 4. A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului și a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. 5. "În Betleemul din Iudea", i-au răspuns ei, "căci iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
dacă mai stau mult În poziție de imortalitate Îmi vor rămîne nevasta și copilul fără fonduri. Așa cum au rămas familiile celor pe care i-am Îngrijit În scurta și i-aș zice strălucitoarea mea carieră de doctor. Medicina m-a tulburat ca practician pentru că, pe de o parte, nu puteai face mare lucru Într-un dispensar de țară ultimul răcnet dotat cu trei clistire cu pară și-un tensiometru cu prea puțin mercur, iar pe de alta, deoarece credeam sincer că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celebrul filmuleț de amator ce-i arăta pe apărătorii legii ciomăgind fără milă un negru vinovat de ceva, ca toți negrii, după asta se ivește psihiatrul Închisorii care vorbește În stil pizzicato de pe-o casetă video și-i clar tulburat mintal, singurul moment de umor, cred că nu-i aparține lui Stone, iar McClusky, magistral interpretat de Tommy Lee, are un clește cu care ține la respect deținuții mai turbulenți, de nas, un cleștișor de stomatolog amator, firesc În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În slujba unui scop nobil, iar dacă-i vorba de-o secretară nici nu poate fi considerat sacrificiu și, pe de altă parte, nu reiese nicăieri În film că așa s-au petrecut lucrurile În realitate, prezumtivul asasin părînd sincer tulburat la vederea cadavrului , Îi creează lui Fink șocul ce-l scoate din amorțeală și-l determină să scrie și să scrie nu orice, ci un scenariu ce va fi respins. Scriitorul va fi salvat de infern de dracul Însuși. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atingă un nivel de imbecilitate inviolabil, dar să spui că are umor fin pare la fel de tulburător ca Statuia Libertății cu batic. Pe Planeta maimuțelor, scena unde o descoperă Charlon Heston Îngropată-n nisip. Cu toate că-i foarte greu să mai fii tulburat de ceva din momentul apariției pe televizoare a generalului NATO Michael Jackson. Așa-l cheamă. I’m bad. SHAKESPEARE ÎN AMERICA (tragedie erotică) Let The Devil Wear Black sună neliniștitor. Dar chiar nu m-am gîndit c-o să văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întoarcă capul și să-l privească. Privea acum de-a dreptul către cer, și cu atâta intensitate încît nici lumina grea a după-amiezii de august, nici pulberea fină care plutea deasupra lor ca o nesfârșită pânză de păianjen nu-l tulburau. Tăcură toți, câteva clipe. Darie se apropie de rănit, îi puse mâna pe frunte și-l privi adânc în ochi. - Mi-e teamă c-a murit, șopti. Dumnezeu să-l ierte! adăugă ridicîndu-se anevoie în picioare. Zamfira îi puse și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-o faci? — Așa este, domnu’ Johnson, se bagă și Eddy. Dacă nu-i distractiv, de ce s-o faci? Ascultați la mine, domnu’ Johnson. Ați pus punctul pe i. Dacă nu-i distractiv - de ce s-o mai faci? Eram Încă tulburat de peștele Ăla și Îmi părea destul de rău pentru unelte, așa că nu puteam să stau să-i ascult. I-am spus negrului să-ndrepte vasul spre Morro. Nu le-am zis nimic, și uite-i cum stăteau pe șezlonguri, Eddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
indian. Așa ai fi scăpat de multe necazuri.“ Mergea În susul pîrÎului ținîndu-se la distanță de buza malului, Însă la un moment dat păși Într-o băltoacă - pîrÎul curgea pe sub pămÎnt acolo. Un păstrăv mare țîșni violent, stropind În jur și tulburînd apa. Era atît de mare Încît nu vedeai cum de are loc să se miște În pîrÎul Ăla Îngust. — Tu de unde-ai mai ieșit, spuse Nick după ce peștele dispăruse pe sub mal. Doamne, ce păstrăv. Mai prinse doi păstrăvi mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Pâcu și-a aprins luleaua și, cu zâmbetul lui ștrengăresc, privea spre moș Dumitru, care ținea ulcica cu vin fierbinte în palme și sorbea din ea evlavios, mângâind-o ca pe un obraz de femeie.Nimeni nu îndrăznea încă să tulbure liniștea. Nimeni, afară de Pâcu: Măi oameni buni! Treziți vă! Ia te uită la ei. Parcă așteaptă să plece la cătănie. Imi țiuie urechile de atâta liniște. O dat Dumnezeu oleacă de omăt și gata, nu mai ai cu cine sta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
descurajant. El ți se părea că e o fortăreață de necucerit a puterii, a omnipotenței Înfricoșătoare În lumea ta de copil. Dar apoi, pînă la urmă, sub privirea ta critică, au Început să apară și fisurile. Ai Învățat ce-l tulbura, deși știai Dar am făcut-o.că n-o să te poți folosi invalid În fotoliu la oribila de aceste cunoștințe. tremurînd, Încercăm să ne tîrÎm În Încă. l, o zi liberă cînd demonii ne așteaptă. Dimineața asta ia forma pipernicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu mai știa ce fenomene ciudate se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]