7,871 matches
-
Lemonnier este o stație a premetroului din Bruxelles situată în centrul orașului Bruxelles, sub intersecția Bulevardului Maurice Lemonnier cu Bulevardul du Midi. Stația Lemonnier a fost deschisă pe 4 octombrie 1976, dar "Tunelul Constituției" era deja construit în acest loc din anul 1957. El este încă utilizat de tramvaiele care circulă între stația Lemonnier și Gara Bruxelles-Sud. Stația este deservită de tramvaiele liniilor axei Nord-Sud (anterior numită Linia 3) a Metroului din Bruxelles
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
deservită de tramvaiele liniilor axei Nord-Sud (anterior numită Linia 3) a Metroului din Bruxelles. Prin stație circulă tramvaiele liniilor , , , și . Stația Lemonnier are două peroane laterale și unul central. Ea este situată într-o pantă și include o ramificație de tunel care iese la suprafață pe Boulevard du Midi / Zuidlaan. Aceasta este folosită de liniile și și este prevăzută cu două peroane proprii. Ieșirea la suprafață din tunel este vizibilă din stație. La două dintre peroane se poate ajunge doar traversând
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
unul central. Ea este situată într-o pantă și include o ramificație de tunel care iese la suprafață pe Boulevard du Midi / Zuidlaan. Aceasta este folosită de liniile și și este prevăzută cu două peroane proprii. Ieșirea la suprafață din tunel este vizibilă din stație. La două dintre peroane se poate ajunge doar traversând o trecere de pietoni peste linii. Peroanele sunt joase, iar accesul în întreaga stație se face doar prin intermediul unei scări pietonale în trepte. La un nivel inferior
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
care nu se află în exploatare, prevăzută cu două peroane. În proiectele inițiale stația trebuia să deservească linia de la Dilbeek la Boitsfort / Boosvoorde și Uccle / Ukkel via Anneessens și Porte de Namur. Bifurcația către acest nivel abandonat este vizibilă din tunelul dintre Anneessens și Lemonnier. În 1999, pereții stației Lemonnier au fost decorați de artistul de origine algeriană Hamsi Boubeker. Lucrarea acestuia, intitulată „Les mains de l'espoir” (în ), reprezintă mâini împodobite cu tatuaje tradiționale.
Lemonnier (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336411_a_337740]
-
stație a premetroului din Bruxelles situată în centrul orașului Bruxelles, sub Bulevardul Maurice Lemonnier, cu ieșiri înspre Piața Anneessens (numită astfel în onoarea lui François Anneessens), respectiv înspre Piața Fontainas. Stația Anneessens a fost deschisă pe 4 octombrie 1976, dar "Tunelul Constituției" era deja construit în acest loc din anul 1957. El este încă utilizat de tramvaiele care circulă între stația Anneessens și Gara Bruxelles-Sud. Stația este deservită de tramvaiele liniilor axei Nord-Sud (anterior numită Linia 3) a Metroului din Bruxelles
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]
-
care nu se află în exploatare, prevăzută cu două peroane. În proiectele inițiale stația trebuia să deservească linia de la Dilbeek la Boitsfort / Boosvoorde și Uccle / Ukkel via Anneessens și Porte de Namur. Bifurcația către acest nivel abandonat este vizibilă din tunelul dintre Anneessens și Lemonnier. Începând din 1976, în partea de nord a stației se găsește lucrarea "Sept écritures" (în ) a artiștilor Pierre Alechinsky și Christian Dotremont, șapte panouri pictate de Alechinsky conținând texte din poeziile lui Dotremont. Imaginile sunt realizate
Anneessens (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/336683_a_338012]
-
vadă pictura cu puțin timp înainte de a muri, în 2006. „El a venit și s-a fotografiat, era foarte fericit”, a spus el. Omagiul în monocrom, intitulat „,” a fost în pericol de demolare, în 2010, pentru a face loc unui tunel feroviar , dar acum este listat ca monument istoric de patrimoniu. În vechiul cartier afro-american din a existat o altă pictură murală mare reprezentându-i pe Smith și pe Carlos la colțul străzii 12 cu Mandela Parkway. Deasupra reprezentărilor în mărime
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
pe peretele casei sale din Leamington Lane, a spus că Norman a venit să vadă pictura: „a venit și s-a fotografiat, era foarte fericit.” Omagiul monocrom, etichetat „,” a fost amenințat cu demolarea în 2010 pentru a face loc unui tunel feroviar dar acum este protejat ca monument de patrimoniu.
Peter Norman () [Corola-website/Science/336682_a_338011]
-
1927, ornamentele care împodobeau primul pod Willems au fost furate pe o distanță de câțiva metri. Ulterior, trotuarele și pista pentru bicicliști au fost mutate în exteriorul podului, datorită situațiilor periculoase care se creau din cauza creșterii traficului auto. Până la deschiderea Tunelului Maas, în 1942, Podul Willem a rămas cea mai vestică legătură fixă de traversare a Meusei, astfel că și traficul internațional care traversa centrul Rotterdamului utilizând podul a sporit în mod semnificativ. Podul Willemsbrug a jucat un rol important în
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
ele sunt structuri care permit animalelor să traverseze în siguranță bariere realizate de om. ele pot fi: pasaje subterane tuneluri, viaducte sau pasaje superioare (în special pentru animale mari sau pentru animale ce se deplasează în turme); tuneluri de amfibieni; scări pentru pești; Baldachin pod (mai ales pentru maimuțe și veverițe), tuneluri și podețe (pentru mamifere mici cum ar fi
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
ele sunt structuri care permit animalelor să traverseze în siguranță bariere realizate de om. ele pot fi: pasaje subterane tuneluri, viaducte sau pasaje superioare (în special pentru animale mari sau pentru animale ce se deplasează în turme); tuneluri de amfibieni; scări pentru pești; Baldachin pod (mai ales pentru maimuțe și veverițe), tuneluri și podețe (pentru mamifere mici cum ar fi vidre, arici, bursuci); acoperișuri verzi (pentru fluturi și păsări). Ecoductele sunt o practică de conservarea habitatelor, permițând conexiuni
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
realizate de om. ele pot fi: pasaje subterane tuneluri, viaducte sau pasaje superioare (în special pentru animale mari sau pentru animale ce se deplasează în turme); tuneluri de amfibieni; scări pentru pești; Baldachin pod (mai ales pentru maimuțe și veverițe), tuneluri și podețe (pentru mamifere mici cum ar fi vidre, arici, bursuci); acoperișuri verzi (pentru fluturi și păsări). Ecoductele sunt o practică de conservarea habitatelor, permițând conexiuni sau reconectări între habitate, și combâtând fragmentarea habitatelor. Ei ajută și la evitarea coliziunilor
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
fragmentarea habitatelor. Ei ajută și la evitarea coliziunilor dintre vehicule și animale, care, în plus față de uciderea sau rănirea animalelor sălbatice poate provoca leziuni la oameni și pagube materiale. Structuri similare pot fi folosite pentru animale domestice, cum ar fi tunelurile pentru bovine. Fragmentarea habitatelor apare atunci când oamenii construiesc bariere, cum ar fi drumuri, căi ferate, canale, linii electrice și conducte care pătrund și divizează habitatul faunei sălbatice . Dintre acestea, drumurile sunt cele mai răspândite și au cele mai pronunțate efecte
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
sălbatică au susținut construcția de ecoducte împreună cu gardurile de pe marginea drumurilor ca o modalitate de a crește permeabilitatea drumurilor și conectivitatea habitatelor, precum și scăderea numărului de accidente ce implică animale. Ecoduct este un termen-umbrelă care cuprinde pasaje inferioare, pasaje superioare, tuneluri, poduri verzi, tuneluri mici pentru amfibieni/mamifere mici, și viaducte pentru fauna sălbatică . Toate aceste structuri sunt proiectate pentru a oferi coridoare semi-naturale pe deasupra și pe dedesubtul drumurilor, astfel încât animalele pot trece în condiții de siguranță, fără a pune în
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
construcția de ecoducte împreună cu gardurile de pe marginea drumurilor ca o modalitate de a crește permeabilitatea drumurilor și conectivitatea habitatelor, precum și scăderea numărului de accidente ce implică animale. Ecoduct este un termen-umbrelă care cuprinde pasaje inferioare, pasaje superioare, tuneluri, poduri verzi, tuneluri mici pentru amfibieni/mamifere mici, și viaducte pentru fauna sălbatică . Toate aceste structuri sunt proiectate pentru a oferi coridoare semi-naturale pe deasupra și pe dedesubtul drumurilor, astfel încât animalele pot trece în condiții de siguranță, fără a pune în pericol pe ei
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
multe decenii și utilizează o varietate de pasarele și pasaje subterane pentru a proteja și de a restabili animalele sălbatice, cum ar fi: amfibieni, bursuci, ungulate, nevertebrate, precum și alte mamifere mici . Humane Society din Statele Unite raportează că peste 600 de tuneluri instalate pe sub drumuri majore și minore din Țările de Jos au contribuit la creșterea substanțială a nivelului populației pe cale de dispariție a viezurelui european. Cel mai lung viaduct pentru animale, în apropiere de Crailo în Țările de Jos, are 800
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
Pe 11 noiembrie 2000, într-un tunel lung de 3 km din stațiunea austriacă Kaprun a luat foc instalația electrică de încălzire de la un vagon, s-au topit țevile de la instalația hidraulică, blocându-se ușile și trenul propriu-zis. Până la spargerea geamurilor care erau dintr-un plastic rezistent
Incendiul din Tunelul Kaprun () [Corola-website/Science/336900_a_338229]
-
persoane care au fost în acel funicular au scăpat un număr de 12 persoane, 10 germani și doi austrieci. Funicularul nu a mai fost redeschis niciodată după incendiu și a fost înlocuit cu o telegondolă. Stațiile au fost abandonate, iar tunelul sigilat, rămânând nefolosit și astăzi. Victimele incendiului includ:
Incendiul din Tunelul Kaprun () [Corola-website/Science/336900_a_338229]
-
pentru a prelua comanda "Regimentului 7 Infanterie „Tatra”". În 23 august 1918, după ce a fost promovat la gradul de colonel, a primit comanda trupelor cehoslovace aflate la vest de Vladivostok. În această calitate a reușit să domine zona strategică a tunelurilor transsiberiene din jurul lacului Baikal, primind, mai târziu, pentru meritele sale în această acțiune, decorații ruse, cehoslovace, franceze și românești. În 26 septembrie a fost transferat la sediul comandamentului central al trupelor cehoslovace din Vladivostok, de unde a demisionat, pentru o nouă
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
fuzionat cu Societatea Căii Ferate Arad - Cenad, unindu-și resursele financiare sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată: În anul 1892 a fost finalizat singurul tunel al traseului, tunelul Vârfurile. Din 1896 până la 1 ianuarie 1923 exploatarea liniei a aparținut Societății Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, după care a trecut în administrația Căilor Ferate Române.
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
Căii Ferate Arad - Cenad, unindu-și resursele financiare sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată: În anul 1892 a fost finalizat singurul tunel al traseului, tunelul Vârfurile. Din 1896 până la 1 ianuarie 1923 exploatarea liniei a aparținut Societății Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, după care a trecut în administrația Căilor Ferate Române.
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
vicinale ale Provinciei Antwerpen de la Vlaams Hoofd și până la Hamme, iar de la 1 februarie 1910 până la Baasrode. În Vlaams Hoofd era în funcțiune la acea vreme gara Antwerpen-Linkeroever, situată în locul în care în ziua de azi se află intrarea în tunelul pietonal Sint-Anna. Pe 1 septembrie 1931, calea ferată vicinală a fost electrificată până la Temse, iar în 1937 până la Hamme. În 1959, aceasta a fost prima linie vicinală din jurul orașului Antwerpen care a fost desființată. Tramvaiele actuale care, începând din 1990
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
traficul din zona cheiurilor portului. Linia a funcționat până pe 30 martie 1964, când a fost înlocuită cu un serviciu de autobuz. În anii 1960 a fost pus pe hârtie proiectul unei rețele de metrou în Antwerpen. Mai întâi, prin noile tuneluri și stații urmau să circule tramvaie, dar ulterior acestea urmau să fie transformate, la fel ca în cazul Bruxelles-ului, într-o rețea completă de metrou. Acest sistem este cunoscut sub numele de premetrou. Primul tunel de premetrou a fost
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
Mai întâi, prin noile tuneluri și stații urmau să circule tramvaie, dar ulterior acestea urmau să fie transformate, la fel ca în cazul Bruxelles-ului, într-o rețea completă de metrou. Acest sistem este cunoscut sub numele de premetrou. Primul tunel de premetrou a fost deschis în 1975. El se întindea între piața Groenplaats și Keyserlei, și era deservit de stațiile Groenplaats, Meir și Opera. În 1980, tunelul a fost prelungit până la bulevardul "Belgiëlei", adăugându-i-se și stațiile Plantin și
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
rețea completă de metrou. Acest sistem este cunoscut sub numele de premetrou. Primul tunel de premetrou a fost deschis în 1975. El se întindea între piața Groenplaats și Keyserlei, și era deservit de stațiile Groenplaats, Meir și Opera. În 1980, tunelul a fost prelungit până la bulevardul "Belgiëlei", adăugându-i-se și stațiile Plantin și Diamant. Cel mai important moment pentru transportul subteran de călători s-a ivit odată cu construcția unui tunel pe sub fluviul Schelde către cartierul Linkeroever, în 1990. De atunci
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]