8,318 matches
-
stridențe din peisajul familiar. Chiar și fresca vastă și concavă, de al cărei anvers din piatră Faulques stătea acum rezemat, noaptea care Învăluia totul păstrau locuri potrivite, cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând pe rând din raniță, pe măsură ce lumina tot mai slabă mai Întâi Înroșea, apoi estompa și, În cele din urmă, Înnegrea contururile. Spre surpriza fostului fotograf, nimic din ceea ce spuse ori nu celălalt bărbat, inclusiv moartea lui anunțată, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
apreciez arta, a comentat Markovic. - În realitate, nu-i artă. Arta se hrănește din credință. - Nici din asta nu pricep prea mult. Stătea tot nemișcat, fără să-și ia mâinile de la spate, privind totul cu mare atenție. Ca un pașnic vizitator de muzeu. - Să-ți spun o poveste, a spus fără să se Întoarcă. - A ta? - Cui ce-i pasă? O poveste. Atunci s-a Întors molcom spre Faulques și a Început să istorisească. A vorbit mult, cu pauze prelungi, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-l ajute, aprinzând o lanternă ori felinarul cu gaz pe care Îl avea alături. Întunericul Îl făcea să se simtă Într-un ușor avantaj. Și-a adus aminte de spatula de pe masă și de flinta de la catul de sus. Dar vizitatorul vorbea iar, și tonul lui părea relaxat, străin de bănuielile pictorului de război. - Oricât de bune ți-ar fi uneltele, aspectul tehnic trebuie să fie complicat. Pictai și Înainte, domnule Faulques? - Oarecum. Când eram tânăr. - Pe atunci erai artist? - Am
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
incendiile din depărtare. Inclusiv execuțiile. Un fir de lună gălbuie licărea În fereastră. Dreptunghiul care se termina Într-o arcadă s-a luminat În albastru-Închis, lămurind contururile obiectelor din turn. Pata deschisă la culoare a cămășii pe care o purta vizitatorul a devenit mai vizibilă. - Așadar, ai hotărât că, pentru a călători la un tablou de război, cel mai bine era să stai mult timp În interiorul războiului. - Pentru un rezumat, nu-i rău. — Păi, vorbind despre locuri, a comentat Markovic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
X 168 centimetri atârnată Într-o sală a Muzeului Național de Artă din Mexic, pe care Faulques avea s-o descopere cu stupoare privind spre stânga, lângă un colț al peretelui: un loc unde putea trece cu ușurință neobservată de vizitatorii care intrau În sală și mergeau Înainte, spre celelalte tablouri ce atrăgeau luarea-aminte În fund și la dreapta. Erupția vulcanului Paricutín. Nu auzise nicicând vorbindu-se de doctorul Atl. Nu știa nimic despre el, nici despre faptul că-l obsedau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să merg chiar atât de departe. Deși, văzând asta (a pus bricheta În buzunar și a făcut un gest În care a cuprins pictura murală), trebuia să prevăd ultimele consecințe. Lui Faulques Îi era foame. Dacă n-ar fi fost vizitatorul cel ciudat, și-ar fi făcut câteva paste la soba cu gaz de la catul de sus al turnului. A urcat, trecând printre Markovic și cărțile de pe trepte, ca să se uite În cufărul unde Își ținea hainele, conservele și pușca cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vechiul fotograf de război se instalase câteva zile În fața fiecăruia dintre cele șaizeci și două de tablouri de război pe care le selecționase dintr-o lungă listă care cuprindea douăsprezece muzee din Europa și America, și fotografiase tabloul și oamenii din fața lui, vizitatori izolați sau grupuri, studenți și ghizi de artă, momentele când sala era goală ori când privitorii erau atât de numeroși, Încât tabloul abia se mai putea vedea. Lucrase astfel timp de patru ani, selecționând și dând deoparte, până când adunase ulima
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
semnele de primejdie. Era aproape - chiar Markovic Îl avertizase cu o zi Înainte - de linia Întunecată. În turn mirosea a tutun. A chiștoace stinse. Era ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat În creier. S-a mișcat cu grijă, molcom
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și-a zis brusc Faulques. Niciodată nu se gândise la asta, nici măcar când Îl picta. Poate că fusese nevoie de prezența unei femei - reală, din carne și oase - pentru ca imaginea să-și capete Întregul sens. Ca atunci când, alături de el, un vizitator avusese un atac de inimă la muzeul Prado, În fața Coborârii de pe Cruce a lui Van der Weyden; și, printre oamenii care se Îmbulzeau, medicul și sanitarii care sosiseră ca să ducă de acolo cadavrul, targa și balonul cu oxigen, tabloul și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fost ultima care s-a ivit sub lichidul din tăviță. Caron era probabil satisfăcut. - Am văzut mina, a spus. Continua să privească linia alb-albăstruie a orizontului. Când, În fine, s-a Întors către Markovic, farul a luminat o clipă silueta vizitatorului. - Vrei să spui că ai văzut mina Înainte ca fata să calce pe ea, a Întrebat croatul? - Da. Ori, mai bine zis, am intuit-o. - Și n-ai zis nimic? - Am șovăit trei secunde. Doar atât. Trei. Olvido era pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
psihanalizabilă teamă că va fi uitat, că numele său va dispărea odată cu ultimul cuvânt pe care Îl va fi rostit: Poate că dușmanii mei se tem de moartea mea, pentru că un mort e un martor primejdios, un rival teribil, un vizitator inevitabil. Totodată nu există nimeni care să nu sfârșească prin a iubi un mort. În rest, prea multe lucruri nu-i mai rămân de făcut. A prevăzut totul, a gândit dinainte totul, a Întors pe față și pe dos avantajele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ale vieții, începînd de la cele ale cuplului soț-soție, care își întemeiază viața pe un precar echilibru întreținut de (auto)înșelăciune de tipul "Nu pot să recunosc că am greșit făcînd acest lucru" (iubire, căsătorie, adulter etc.) pînă la cele ale vizitatorului la un bolnav internat în spital, căruia i se spune: "Sînt sigur că în curînd te vei (însănătoși și) întoarce acasă", în timp ce se gîndește, de fapt: "Săracul, nu mai are mult de trăit". • În viața publică a individului se pot
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ni se arată în plan social sub forma unei intenții anume atribuită unei persoane, indiferent dacă această intenție există "într-adevăr" sau nu. De exemplu, Hingley (1978:86-87) observă că atunci cînd le arată o clădire a Universității Oxford unor vizitatori ruși, spunîndu-le: "Iată o cameră specific studențească", musafirii săi presupun că el s-a inițiat în vranyo, un obicei rusesc de a construi povești pe care, din politețe, ascultătorii se prefac a le crede adevărate, dar care sînt inventate. În
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu trebuie luată mot-à-mot constituie o temă de discuție în cartea Comportamentul servitorilor în familiile aristocratice (1720: 52-59) scrisă de Thomas Seaton. Referindu-se la portarul care, întrebat fiind dacă proprietarul este acasă, răspunde: "A ieșit puțin", Seaton susține că vizitatorul va ști că această replică are înțelesul următor: proprietarul fie nu este acasă, fie este acasă dar dintr-un motiv bine întemeiat nu dorește să "primească pe nimeni". Dacă proprietarul lipsește într-adevăr, afirmația este adevărată. Pe de altă parte
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu este acasă, fie este acasă dar dintr-un motiv bine întemeiat nu dorește să "primească pe nimeni". Dacă proprietarul lipsește într-adevăr, afirmația este adevărată. Pe de altă parte, dacă este totuși acasă, afirmația nu este o minciună, deoarece vizitatorul nu a fost păcălit. Într-adevăr, chiar și portarul vizitatorului folosește aceeași formulă cu sens ambiguu. De aceea, portarul nu a păcătuit și are încă dreptul la un loc în rai. Totuși, în ciuda acestei libertăți, sfatul lui Seaton "către toți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
bine întemeiat nu dorește să "primească pe nimeni". Dacă proprietarul lipsește într-adevăr, afirmația este adevărată. Pe de altă parte, dacă este totuși acasă, afirmația nu este o minciună, deoarece vizitatorul nu a fost păcălit. Într-adevăr, chiar și portarul vizitatorului folosește aceeași formulă cu sens ambiguu. De aceea, portarul nu a păcătuit și are încă dreptul la un loc în rai. Totuși, în ciuda acestei libertăți, sfatul lui Seaton "către toți aristocrații" este "de a-i lăsa pe proprii portari să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sfatul lui Seaton "către toți aristocrații" este "de a-i lăsa pe proprii portari să spună adevărul", deoarece "le stă mai bine să se arate sinceri, respectînd poruncile Bibliei". Nu este deloc surprinzător faptul că Seaton nu amintește posibilitatea ca vizitatorul să nu fie un aristocrat și, drept urmare, să nu cunoască dublul înțeles al formulei folosită de portar. Pentru ca anumite minciuni să rămînă inofensive este nevoie de un consens cultural. Caracterul inofensiv depinde și de context, și chiar de ora din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
comparat comportamentul recepționerilor, chelnerițelor și a personalului hotelier cu răspunsurile date de conducerea hotelului într-un chestionar trimis prin poștă prin care se întreba dacă se primeau turiști chinezi. În timp ce în majoritatea hotelurilor conducerea acestora a afirmat că nu primește vizitatori chinezi, doar într-un singur loc turiștii au fost refuzați într-adevăr. Din cîte îmi pot da seama din raportul lui LaPiere, nu s-a mințit pe parcursul anchetei. Totuși, directorii hotelurilor au fost păcăliți în privința scopului chestionarelor la care au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care lipsesc din procesul de socializare al fraților lor. Inițierea în nesinceritate nu se limitează numai la "arta de a tăcea", fie în Burundi sau oriunde în altă parte. Albert (1972: 84) menționează că "Tehnica Rundi de a evita un vizitator nedorit este cunoscută: este trimis un copil sau un servitor pentru a anunța că nu e nimeni acasă". Această tehnică este într-adevăr foarte răspîndită; în capitolul 3 am menționat faptul că era practicată la începutul secolului al XVIII-lea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
făcut un mare efort (având foarte puține exemplare) și i-am trimis-o totuși. Pentru ca să nu-mi mulțumească și nici măcar să nu-mi confirme primirea. Ba, mai mult, s-o dăruie debarasându-se de ea, în stil disponibil neglijent primului vizitator ieșit în cale. S-a întâmplat însă ca acesta să fie un... corespondent al meu, care mi-a relatat întreaga scenă. Lumea este mică, într-adevăr. Când l-am revăzut nu mi-a spus un cuvânt despre carte. Filozoful a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și un public consumator de cultură destul de numeros. Dorohoi. În provincia nord-moldovenească se afirmă și Dorohoiul, județ aflat la granița cu Botoșani, cu o populație de peste 12.000 de locuitori la începutul secolului XX. Până la Primul Război Mondial, orașul impresiona vizitatorii prin înfățișarea sa provincială, dar îngrijită: În deosebire de Iași ale cărui case mărginașe sunt în cea mai rea stare, nespoite, neîngrijite, cu acoperământul spart sau peticit [...] - acele din mahalalele Dorohoiului se înfățișează curate, drăguțe și îngrijite ca acele ale
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și oceane, Carpații, Dobrogea, E. Severin, Petrolul sintetic, Octav Onicescu, Națiunea și Liga Națiunilor, Mihai Ciucă, Tuberculoza și mijloacele de combatere, I. Iacubovici, Despre cancer, S. Sanielevici, Geneza mecanicii moderne 88. Spațiile de desfășurare a evenimentelor culturale au impresionat adesea vizitatorii. O cronică a turneului întreprins de grupul muzical bucovinean "Ciprian Porumbescu" consemna: "Admirăm aula, grandioasa sală de muzică, biblioteca: e un confort de care nici nu visează liceul Ștefan cel Mare din Suceava"89. Liceul Laurian și-a îndeplinit rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
atractiv. Pe de altă parte, elevii au fost și critici, mărturisind despre incapacitatea muzeului de a răspunde nevoilor lor. De exemplu, Mark O’Neil a sugerat că: „un muzeu de artă cu deschidere socială ar trebui să-și trateze toți vizitatorii, atât existenți cât și potențiali, cu același respect și să le asigure accesul adaptându-l mediului din care provin, nivelului de educație, competenței și experienței de viață.― (Dodd 2002: 3) Există și alte rezultate În acest sens, În urma evaluării făcute
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
Turismul este una dintre cele mai importante industrii și cunoaște o dezvoltare continuă. Din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați în explorarea destinațiilor și culturilor noi și cât mai îndepărtate. Astfel, zonele care dispun de resurse naturale deosebite atrag tot mai mulți vizitatori, cu atât mai mult dacă ele oferă și posibilitatea de a cunoaște tradiții și obiceiuri ale altor culturi. Când turismul și mediul înconjurător coexistă în armonie, mediul beneficiază de pe urma turismului. Există multe exemple de acest gen, majoritatea intrând în unul
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]
-
în natură. Ieșirea periodică din oraș spre zonele verzi - sub forma excursiilor, a week-end-urilor sau a vacanțelor - a devenit un obicei social cu efecte negative asupra mediului. Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de numărul mare de vizitatori sosiți la destinațiile a căror capacitate optimă de primire a fost depășită. Mediul înconjurător scapă rareori de efecte negative atunci când numărul de turiști este foarte mare. Calitatea apei și a aerului și diversitatea florei și faunei sunt inevitabil afectate într
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]