81,230 matches
-
fibră și φίλος (philos) - a iubi, a plăcea; adică iubitori de a țese. Dimensiunile corpului variază de la 1 până la 4 cm, inclusiv picioarele - 12 cm. Dimorfismul sexual este foarte pronunțat, masculii sunt de 4 - 5 ori mai mici decât femelele. Culoarea corpului e foarte variată. Se întâlnesc reprezentanți cu nuanțe de roșu, portocaliu, galben, argintiu, alb, gri și negru. Contrastul dintre culori avertizează dușmanii despre toxicitatea pe care o prezintă. Opistosoma este voluminoasă și, de regulă, tubulară. Forma alungită mărește suprafața
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
inclusiv picioarele - 12 cm. Dimorfismul sexual este foarte pronunțat, masculii sunt de 4 - 5 ori mai mici decât femelele. Culoarea corpului e foarte variată. Se întâlnesc reprezentanți cu nuanțe de roșu, portocaliu, galben, argintiu, alb, gri și negru. Contrastul dintre culori avertizează dușmanii despre toxicitatea pe care o prezintă. Opistosoma este voluminoasă și, de regulă, tubulară. Forma alungită mărește suprafața de contact a corpului cu aerul prevenind supraîncălzirea. Vârful picioarelor, în special perechii a treia, posedă ghiare utilizate la țeserea mătase
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
de regulă, tubulară. Forma alungită mărește suprafața de contact a corpului cu aerul prevenind supraîncălzirea. Vârful picioarelor, în special perechii a treia, posedă ghiare utilizate la țeserea mătase. Un fapt foarte uimitor, spre deosebire de alți păianjeni, aceștia țes o mătase de culoare galbenă. Reflectând lumina soarelui mătasea strălucește asemenea aurului. Culoare galbenă se datorează prezenței în mătase a acidului xanthurenic, doua chinone și plus o substanță necunoscută. Ultimele experimente demonstrează că această culoare are un efect dublu: atrage unele insecte în plasă
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
a corpului cu aerul prevenind supraîncălzirea. Vârful picioarelor, în special perechii a treia, posedă ghiare utilizate la țeserea mătase. Un fapt foarte uimitor, spre deosebire de alți păianjeni, aceștia țes o mătase de culoare galbenă. Reflectând lumina soarelui mătasea strălucește asemenea aurului. Culoare galbenă se datorează prezenței în mătase a acidului xanthurenic, doua chinone și plus o substanță necunoscută. Ultimele experimente demonstrează că această culoare are un efect dublu: atrage unele insecte în plasă, care devin prada păianjenilor și acționează ca un camuflaj
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
uimitor, spre deosebire de alți păianjeni, aceștia țes o mătase de culoare galbenă. Reflectând lumina soarelui mătasea strălucește asemenea aurului. Culoare galbenă se datorează prezenței în mătase a acidului xanthurenic, doua chinone și plus o substanță necunoscută. Ultimele experimente demonstrează că această culoare are un efect dublu: atrage unele insecte în plasă, care devin prada păianjenilor și acționează ca un camuflaj pe fonul frunzelor îngălbenite sau uscate. Păianjenul e capabil să modifice componența chimică a mătasei, schimbând astfel și nuanța mătasei, fiind adaptate
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
-se cu prada prinsă de păianjenul gazdă. Reconstruirea frecventă sau abandonarea pânzei poate fi și o tactică de eliminare a acestor mici paraziți. Păianjenii tinere nu construiesc pânze din mătase galbenă, de aceea uneori pot fi confundați cu juvenilii "Leucauge". Culoarea și forma corpului ambelor genuri se aseamănă, opistosoma posedă dungi argintii. Cea mai mare diferență dintre aceștia constă în structura pânzei. "Leucauge" tinde să construiască o pânză orizontală, care este un cerc perfect, în timp ce "Nephila" construiesc pânze verticale, eliptice și
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
este o specie de păianjeni țesători aurii din familia Nephilidae. Dimorfismul sexual este foarte pronunțat. Femela ajunge până la 30 - 50 mm, iar masculul are numai 5 - 6 mm lungime. Prosoma este de culoare argintie pe partea dorsală, iar cea ventrală - neagră. Opistosoma este neagră, cu câteva fâșii albe laterale, pete neregulate ventral și 2 fâșii galbene dorsal. Uneori, prosoma este în totalmente gri. Chelicerele și pedipalpii sunt negri, însă uneori pedipalpii au nuanțe
Nephila pilipes () [Corola-website/Science/319333_a_320662]
-
exemplarele tinere pielea corpului este acoperită cu scuturi osoase, proeminente. La exemplarele bătrâne scuturile sunt îngropate în piele și devin din ce în ce mai șterse, astfel că suprafața corpului apare aproape goală. Spatele este cenușiu, abdomenul alb. Exemplarele prinse în mare au o culoare mult mai închise, uneori chiar negre; iar cele din Dunăre, dimpotrivă, sunt cenușii deschis. Se întâlnește și o varietate complet albă (albinos). Morunul trăiește în apele bazinului aralo-ponto-caspic, de unde intră în fluviile tributare ale acestor mări, pentru a-și depune
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
flaut poate face aluzie la personajul mitologic Pan. În mod tradițional, personajul a fost jucat pe scenă de o femeie adultă. În producțiile originale din Marea Britanie, costumul lui Peter Pan a fost format dintr-o tunică roșcată și colanți de culoare verde închis asemeni celor purtați de Nina Boucicault în 1904 și expuși în locul de naștere al lui Barrie și purtați de Pauline Chase (care a jurat rolul din 1906 până în 1913), acum expuși în Muzeul de la Londra. Ediții vechi ale
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
cu costumul din filmul lui Disney (mai puțin bereta). În romanul "Peter Pan în haină roșie" (lansat pe plan internațional în 2006), Geraldine McCaughrean adaugă la descrierea înfățișării sale, precizând că are ochi albaștri și păr blond deschis (sau o culoare mai deschisă decât negru). În acest roman, în Țara de Nicăieri este toamnă, astfel că Peter poartă o tunică cu pene de gaiță și frunze de arțar. În povestirile "Starcatcher" scrise de Dave Barry și Ridley Pearson, Peter are păr
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
deschisă decât negru). În acest roman, în Țara de Nicăieri este toamnă, astfel că Peter poartă o tunică cu pene de gaiță și frunze de arțar. În povestirile "Starcatcher" scrise de Dave Barry și Ridley Pearson, Peter are păr de culoare portocalie ca morcovii și ochi albaștri strălucitori. Ideea unui băiat care a refuzat să crească s-a bazat pe fratele mai mare al lui J.M. Barrie, care a murit într-un accident de patinaj în ziua precedentă celei în care
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
al cărui mână dreaptă (sau stângă) a fost tăiată într-un duel. Echipajul lui Hook, inclusiv Smee și Starkey, îl consideră dușman. Cele două temeri majore ale căpitanului Hook sunt vederea propriului său sânge (care se presupune că are o culoare nefirească) și un crocodil fatal. Numele lui este format din fierul de cârlig care i-a înlocuit mâna dreaptă (sau stângă), tăiată de Peter Pan și mâncată de un crocodil de apă sărătă, care apoi îl urmărește pe Hook în
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
a fost retencuită și pictată. La exterior, lucrarea a fost oprită, bârnele rămânând aparente. Și astfel planul pereților, de străveche formă românească, cu altar, decroșat, poligonal (cu cinci laturi) dar și cu pronaos poligonal, a putut fi clar deslușit, în culoarea lemnului. Au fost aduse la lumină: brâul sculptat în "frânghie", iscusitele îmbinări în "coadă de rândunică"; temelia, dispusă în trepte; consolele, cu crestături, pe profil curb, ce sugerează "capul de cal", asemenea celor pe care, la interior, se descarcă arcul
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
iar situația nu e regulată. De aceea, în prezent scorpionul imperial este amenințat de dispariție. Scorpionul imperial are o lungime de de aproximativ 20 cm, inclusiv coada. Corpul este negru, cu reflexii verzuii. Cleștii sunt mari și puternici, maronii la culoare și suprafața granulată. Masculii sunt mai mari și dinți de pe pieptini (organe senzoriale) sunt mai numeroși. În sălbăticie, scorpionul imperial se hrănesc, în primul rând, cu termite. El este cunoscut consumând șoareci mici și șopârle. Scorpionul imperial sapă galerii subterane
Scorpion imperial () [Corola-website/Science/319349_a_320678]
-
oricărei forme de dictatură, negarea oricărui concept de statalitate, respingerea oricărei forme de „tranziție” sau de „dictatură a proletariatului” și înființarea sovietelor muncitorilor ca formă supremă de autoconducere. Toate aceste abordări erau în contrast evident cu punctele de vedere bolșevice. Culoarea folosită de anarhiștii ucraineni pentru a face distincția față de toate celelalte mișcări politice a fost cea neagră - culoare tradițională a anarhismului. Forțele armate anarhiste au fost botezate „negre”, distingându-se astfel de cele ale oponenților lor: „roșii” bolșevici și „albii
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
proletariatului” și înființarea sovietelor muncitorilor ca formă supremă de autoconducere. Toate aceste abordări erau în contrast evident cu punctele de vedere bolșevice. Culoarea folosită de anarhiștii ucraineni pentru a face distincția față de toate celelalte mișcări politice a fost cea neagră - culoare tradițională a anarhismului. Forțele armate anarhiste au fost botezate „negre”, distingându-se astfel de cele ale oponenților lor: „roșii” bolșevici și „albii” monarhiști. Începând cu noiebrie 1918 și până în iunie 1919, anarhiștii au pretins că au înființat o societate anarhistă
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
Emirates Stadium (Londra, Anglia) și Estadi Olímpic Lluís Companys (Barcelona, Spania). În urma seminfinalelor disputate în aprilie s-au stabilit cele două finaliste care aveau să sosească la București. Astfel, finala avea să fie una spaniolă, cu ambele echipe având aceleași culori, respectiv roșu și alb. Aceasta a fost a doua finală consecutivă de Europa League disputată între două cluburi din aceeași țară, după finala portugheză din 2011. Finala Cupei UEFA 2007 a fost ultima la care au participat două cluburi spaniole
Finala UEFA Europa League 2012 () [Corola-website/Science/319372_a_320701]
-
părea demnă de tron". Cronicarul Nicetas, care l-a cunoscut bine, a lăsat undeva despre el o schiță frumoasă și fină, în care ni-l arată îmbrăcat într-o lungă mantie violetă cu capul acoperit cu o bonetă ascuțită de culoare cenușie, mângâindu-și, cu un gest care-i era familiar când era emoționat sau mâniat, barba neagră și creață. Putrenic, admirabil antrenat în toate exercițiile trupului, întreținând printr-o cumpătare atentă echilibrul perfect al sănătății și grația robustă a formelor
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Steagurile și drapelele Țării Moldovei au avut de-a lungul timpului forme, culori și elemente heraldice diversificate. În Moldova medievală steagurile erau de mai multe feluri: „Steagul cel mare” prezenta pe pânză stema Moldovei: capul de bour (zimbru), simbolul statalității moldovenești. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roșu. Uneori, domnitorii
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
și drapelele Țării Moldovei au avut de-a lungul timpului forme, culori și elemente heraldice diversificate. În Moldova medievală steagurile erau de mai multe feluri: „Steagul cel mare” prezenta pe pânză stema Moldovei: capul de bour (zimbru), simbolul statalității moldovenești. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roșu. Uneori, domnitorii își aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema țării. Steagul Moldovei din perioada domniei lui Ștefan cel Mare era roșu, având în mijloc stema
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
hampa (fasciile stemei de familie) și stema Moldovei (capul de bour) în jumătatea dinspre hampă. În anul 1500 Ștefan cel Mare a dăruit mănăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos două steaguri, care figurează mai jos. Fundalul primului drapel era de culoare roșie (între timp steagul a fost recondiționat și aplicat pe o stofă de catifea de culoare vișinie), măsurând 1,2 × 0,9 metri. Fața steagului îl prezintă pe Sfântul Gheorghe străpungând balaurul. Icoana Sfântului Gheorghe este artistic brodată pe atlas
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
anul 1500 Ștefan cel Mare a dăruit mănăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos două steaguri, care figurează mai jos. Fundalul primului drapel era de culoare roșie (între timp steagul a fost recondiționat și aplicat pe o stofă de catifea de culoare vișinie), măsurând 1,2 × 0,9 metri. Fața steagului îl prezintă pe Sfântul Gheorghe străpungând balaurul. Icoana Sfântului Gheorghe este artistic brodată pe atlas roșu, cu fire de aur, argint și mătase albă, verde și roșie. Sfântul Gheorghe șade pe
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
stema Moldvei: capul de bour, cu soarele sau roza la dextra și semiluna la senestra. După o relatare contemporană, delegația marilor boieri moldoveni prezenți la încoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei, în 1574, avea un steag de culoare albastră pe care era redat bourul cu stea între coarne. Următoarea imagine a drapelului moldovenesc medieval datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Este vorba de steagul domnesc al lui Ieremia Movilă, din 1601
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
de seimeni și alte șase steaguri de pedestrime moldovenească.” Într-un document emis ia 1813 de Scarlat Calimahi (1812-1819) în senestra pavilionului domnesc al Moldovei se vede un stindard cu bourul pe fond roșu. În prima jumătate a secolului XIX culorile statale ale principatului Moldovei erau roșul și albastrul. Tradiția istorică susține că ele au fost confirmate și recomandate ca obligatorii prin „Regulamentul organic” (1831-1832). Drapelul din 1834-1849 al batalionului de infanterie al armatei moldovenești avea forma unui pătrat cu latura
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
istorică susține că ele au fost confirmate și recomandate ca obligatorii prin „Regulamentul organic” (1831-1832). Drapelul din 1834-1849 al batalionului de infanterie al armatei moldovenești avea forma unui pătrat cu latura de 1,44 m, din mătase dublă bicoloră, având culorile dispuse în așa fel, încât pe fondul general albastru culoarea roșie formează în cele patru colțuri câte un pătrat cu latura de 0,4 m. Pe o față, pe fondul albastru din centrul pânzei, se află pictat capul de bour
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]