78,666 matches
-
Era un barbat că un bunic (socotesc acum și îmi dau seama că atunci avea 77 de ani). Eu nu mi-am cunoscut bunicii, ambii au murit când eram eu foarte mică. Venea deci, spre mine, un bunic cu părul alb și cu perciuni. Când m-a văzut, mi-a zâmbit. "Pe cine căutați?" "Pe Domnul Profesor." "Haideți inautru!" Și mi-a zâmbit cum numai un bunic o poate face. Domnul Profesor a intrat primul în cabinet, eu - după el. Cabinetul
Experiența unei jurnaliste cu Leon Dănăilă: Lucram la un ziar când a început să mă doară crunt capul by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101208_a_102500]
-
'Paștenii', obicei tradițional de întâmpinare a Învierii Domnului, originar din localitatea Vinerea, județul Albă, care se desfășoară în Joia Mare din Săptămână Patimilor; 17 aprilie 2014 Săptămâna Mare (anul acesta are loc în perioada 25-30 aprilie) are menirea de a pregăti credincioșii pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Este vorba atât de o pregătire sufletească, cât
Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Ce trebuie să facă credincioșii by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101199_a_102491]
-
întâmpina Învierea Domnului așa cum se cuvine. În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și să se împărtășească. Seară, are loc slujba celor 12 Evanghelii, iar lumea merge la biserică îmbrăcată în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru. În Joia Mare are loc spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cină cea de Taină, la care s-a instituit Taină Sfintei Împărtășanii (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către farisei. Joia Mare este ultima
Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Ce trebuie să facă credincioșii by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101199_a_102491]
-
ca fiind de categorie unu, doi, trei sau patru, cu mai multe puncte acordate cățărărilor clasificate cu dificultate mai mare. Cima Coppi, punctul cel mai înalt al cursei, acorda mai multe puncte decât celelalte cățărări de prima categorie. Clasamentul tricoului alb este acordat celui mai tanar ciclist prezent în cursă. Acesta se decide în același mod că și clasamentul general, numai pentru cicliștii născuți după 1 ianuarie 1991. Există și două clasamente pentru echipe. În clasamentul Trofeul Fast Team, se adăuga
Turul Italiei 2016 () [Corola-website/Science/336038_a_337367]
-
sale și cu cele ale societății. Intriga catalizatoare a consumării de carne de șarpe de către Mindia într-o tentativă de sinucidere - care generează în schimb obținerea unor cunoștințe oculte - constituie o folosire literară a motivului folcloric central prezent în Șarpele Alb (Frații Grimm), care sintetizează tipul de poveste nr. 673 din sistemul de clasificare Aarne-Thompson. Poemul epic "Bakhtrioni" (1892, în traducere rusă în 1943) prezintă rolul jucat de triburile muntenilor georgieni în revolta din Kakheti (Georgia de Est) împotriva asupritorilor iranieni
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
Legiunii au pornit în a doua jumătate a lunii ianuarie 1920 să se retragă lent spre est într-un context dificil, determinat de dezvoltarea cu succes pe teren a ofensivei Armatei Roșii și de prăbușirea defensivei susținute de trupele Armatei Albe. Ajunsă din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat de trupele urmăritoare. După câteva zile a intervenit un armistițiu între
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
urmat să fie orientat cu fața spre vest, cu aripile sprijinite pe râul Don și pe fluviul Volga. Baza de aprovizionare și comunicațiile ar fi urmat să aibă ca suport Siberia, iar elementele constitutive ar fi urmat să fie rușii albi, cazacii de pe Don, cele 2 divizii ale "Legiunii Cehoslovace" și cei aproximativ 5.000 de români concentrați în regiunea Kievului. Aceste elemente ar fi urmat să fie întărite cu unități transportate din vest. În acest scop în Siberia fuseseră concentrați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
spre Vladivostok și pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de partizanii bolșevicilor La est și vest se aflau diviziile cehoslovace I cu garnizoana la Irkutsk și respectiv III cu garnizoana în Krasnoiarsk. Trupe rusești albe în regiune se găseu la Ceremhovo - conduse de colonelul Bogatnau (român basarabean), la Nijne-Udinsk - conduse de colonelului rus Hofman și la Kansk - conduse de atamanul Pentru a fi asigurată față de partizani securitatea căii ferate în zona ocupată de români, pe
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de către ofițeri ruși detașați în serviciul Legiunii Române. Sfârșitul lunii mai 1919 a adus și primele confruntări dintre români și bolșevici. Prima expediție - condusă chiar de colonelul Kadlec, a avut loc în cadrul unei largi operațiuni contra partizanilor coordonată de către Armata Albă. Românii au fost printre primii care au început operațiunea și au avansat în jurul , iar acțiunea s-a soldat cu o victorie consemnată asupra trupelor lui Grișa Bezrukii. În total românii au efectuat 37 de expediții - în care au fost implicate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
avansat în jurul , iar acțiunea s-a soldat cu o victorie consemnată asupra trupelor lui Grișa Bezrukii. În total românii au efectuat 37 de expediții - în care au fost implicate toate unitățile Legiunii, pe teritoriul siberian. Sprijinind forțele cehoslovace și Gărzile Albe, în lunile iulie și august trupele "Legiunii" au participat în la acțiuni militare finalizate cu succes, dovedind spre deosebire de trupele cehoslovace și sârbe o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un teren cale de aproximativ
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cuprins localitățile , și Kucerovo, s-a soldat cu întîlnirea la Kucerovo a unei forțe de 800 de bolșevici, dintre care 150 erau călăreți. Confruntările au durat mai multe zile, au depășit limitele sectorului românesc și au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în contact cu bolșevicii, au fost împinse înapoi, 500 de letoni au fugit și cehoslovacii au refuzat să lupte pregătindu-se de repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Anglia ca Wenceslaus sau Wenceslas și în Germania ca Wenzel Hollar. El s-a născut la Praga și a murit la Londra, fiind îngropat în Biserica Sf. Margareta din Westminster. După ce familia sa a fost ruinată în Bătălia de la Muntele Alb din Războiul de Treizeci de Ani, tânărul Hollar, care fusese destinat să urmeze studii de drept, a hotărât să devină artist. Cele mai vechi lucrări ale sale care au supraviețuit până în perioada contemporană sunt din 1625 și 1626; acestea sunt
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium" ca "Calathinus porrigens" (1886). Numele actual (2016) este "Pleurocybella porrigens", hotărât de micologul german Rolf Singer în descrierea lui din jurnalul "Mycologia Helvetica" din 1947. Cuticula este netedă, câteodată și ușor pâslită, negelatinoasă, albă ca zăpada sau fildeș, la bătrânețe deseori albicios-gălbuie. Până nu demult "Pleurocybella porrigens" a fost considerată ciupercă comestibilă. Anul 2004 însă i-a schimbat acest statut: 59 de persoane din districte diferite ale Japoniei (ciuperca acolo numită "Sugihiratake", care apăruse
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
a descris in oposiție cu Linus Zeitlmayr necomestibil deja în 1980), renunțați la consum. este, pricinuit formei sale extravagante și fiind negelatinos, numai greu de confundat, maximal cu "Crepidotus mollis" (necomestibil), "Panellus mitis" (necomestibil) sau "Pleurotus ostreatus var. florida" (forma albă, foarte gustos), dar poate chiar cu "Cantharellus cibarius var. bicolor" (foarte gustos) sau "Craterellus melanoxeros sin. Cantharellus janthinoxanthus" (foarte gustos),
Aripi de înger () [Corola-website/Science/336123_a_337452]
-
accesul vizitatorilor. Vigia (cupola) farului a fost construită din tablă de cupru de formă cilindrică, cu diametrul de 2 m, acoperită cu table în pantă și cu vârf pe care era montată o giruetă. Farul emitea pe vremuri o lumină albă fixă, vizibilă de la o distanță de 15 mile nautice. Inițial, pentru iluminat erau folosite lămpi cu ulei, dar din 1910-1911 a fost introdus iluminatul electric. Farul din Sulina a fost construit de otomani între 1869-1870, după alte surse chiar la
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina () [Corola-website/Science/336115_a_337444]
-
Lucrările sale explorează, de asemenea, idei de sexualitate, multe dintre exemple prezentate în cărțile sale "Kibosh" și "Terryworld" prezintă nuditate totală și acte sexuale simulate dar și reale. Inițial, multi dintre subiecții fotografiați de Richardson erau puși în fața unui fundal alb, dar în cele din urmă acesta s-a extins și la alte decoruri. El este, de asemenea, cunoscut pentru că a pozat cu subiecții lui, de multe ori oferindu-le ochelarii săi de marcă , astfel încât aceștia să "pretindă că sunt el
Terry Richardson () [Corola-website/Science/336124_a_337453]
-
ferestre și uși mici, a acoperișurilor joase și a coșurilor de fum. Strada de aur se află în partea de nord-est a Cetății Praga și la sud-est de Grădinile Regale. Situată lângă Mănăstirea Sf. Gheorghe, ea se învecinează cu Turnul Alb ("Bílá svěž") la vest și cu Turnul Daliborka ("Daliborka svěž") și Turnul Negru ("Černá svěž") la est. Prin rescriptul din 16 septembrie 1597, Rudolf al II-lea de Habsburg a acordat dreptul de a se stabili aici celor 24 de
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
slovace interzise. Tipografia a devenit un important canal de exprimare pentru scriitori disidenți precum Václav Havel, Milan Kundera și Ludvík Vaculík. În semn de recunoaștere a meritelor lor, președintele Cehoslovaciei post-comuniste, Václav Havel, a acordat soților mai târziu Ordinul Leul Alb în 1990. A predat la Departamentul de limba engleză al Universității din Toronto, unde a fost numit în cele din urmă profesor emerit de limba engleză și de film. S-a pensionat în 1990. În Canada, el este considerat a
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
Literatură al Republicii Cehe (1999) și Premiul " Pentru Îmbunătățirea Relațiilor Umane" al Fundației Comenius Pangea (2001), pe care l-a primit împreună cu regizorul polonez Andrzej Wajda. A fost nominalizat pentru Premiul Nobel în 1982. A fost distins cu Ordinul Leul Alb de către președintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel, în 1990. În 1992 a fost făcut membru al Ordinului Canadei. Škvorecký a fost Guggenheim Fellow și un membru al Societății Regale din Canada. A primit distincția de Chevalier de l'Ordre des Arts et
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
Rudolf von Tiefenbach, un frate mai mare al lui Zikmund, a fost un protestant în acea vreme, dar el a rămas loial împăratului catolic (și mai târziu s-a convertit la catolicism). Pe 8 noiembrie 1620, în Bătălia de la Muntele Alb, el și regimentul său au fost aliați ai Armatei Imperiale (adică împotriva nobililor boemi rebeli). Ca recompensă pentru loialitatea sa față de împărații catolici, familia Tiefenbach a putut păstra castelul și dependințele sale chiar și după ce averile majorității nobililor protestanți boemi
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
menționat și în texte din Egiptul Antic, Sumer și Asiria. Populațiile native americane, precum Cherokee, foloseau o infuzie a scoarței pentru tratarea febrei, aceasta având și alte scopuri medicale. Substanța activă a scoarței, numită "salicină", de la numele latinesc al salciei albe ("Salix alba"), a fost izolată și denumită de chimistul german Johann Andreas Buchner în 1828. O cantitate mai mare din acest compus a fost izolată de farmacistul francez Henri Leroux în 1829. Acidul salicilic a fost izolat din planta de
Acid salicilic () [Corola-website/Science/336174_a_337503]
-
în texte din Egiptul Antic, Sumer și Asiria. Populațiile native americane, precum Cherokee, foloseau o infuzie a scoarței pentru tratarea febrei, aceasta având și alte scopuri medicale. Substanța activă a scoarței, numită "salicină", de la numele latinesc al salciei albe ("Salix alba"), a fost izolată și denumită de chimistul german Johann Andreas Buchner în 1828. O cantitate mai mare din acest compus a fost izolată de farmacistul francez Henri Leroux în 1829. Acidul salicilic a fost izolat din planta de crețușcă ("Filipendula
Acid salicilic () [Corola-website/Science/336174_a_337503]
-
scumpe decât s-a planificat, Plečnik a simplificat proiectul pentru a micșora costurile, renunțând să mai ornamenteze partea superioară a fațadei cu chipuri de îngeri și înlocuind piatra din portal și de la ramele ferestrelor cu un ipsos ieftin, de culoare albă. Construcția exterioară a fost finalizată în 1930, iar Plečnik a trimis în 1931 la Praga planurile de design interior în conformitate cu care a fost realizat doar altarul principal, în timp ce amenajarea mai multor altare în spațiul rămas liber a fost omisă. Arhitectul
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
un ceas rotund smălțuit cu diametrul de 7,5 metri, fiind astfel unul dintre cele mai mari din Republica Cehă. Pereții sunt placați în interior cu ceramică naturală, completată cu mici elemente decorative din aur. Altarul este realizat din marmură albă, având suspendată deasupra o statuie aurită de trei metri a lui Isus Cristos, plasată într-o inimă simbolică. De o o parte și de alta a acestei statui se află statuile din lemn ale celor șase sfinți patroni ai Boemiei
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
universitar T.G. Masaryk, pe care i-a acuzat de lipsă de patriotism și a scris un volum de poezie în spiritul opiniilor sale cu privire la acest subiect. În 1931 a fost amplasată în Piața Carol din Praga o statuie din marmură albă a Eliškăi Krásnohorská, sculptată de Karla Vobišová. Aceeași sculptoriță a creat în 1927 și o placă memorială dedicată Eliškăi Krásnohorská, ce a fost amplasată pe actuala clădire a Academiei Comerciale Cehoslovace de pe strada Ressel 5. E. Krásnohorská este înmormântată În
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]