8,899 matches
-
așază înapoi pe canapea și-i spune totul Jemimei Jones. Îi povestește despre toate lucrurile pe care ar fi vrut să i le spună lui Richard, și își poate da seama auzindu-i respirația întreruptă de uimire și sunetele de încurajare că stă lipită de telefon, sută la sută fascinată. E genul de reacție pe care o obții numai de la o femeie. De aceea a și sunat-o Ben pe Jemima. ― Nu-mi vine să cred c-o să ajungi în televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi amintesc cât de norocoasă sunt să am un bărbat ca Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul pe altul. După ce ne giugiulim în nisip, cu strigăte de încurajare venite de la un grup de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel din zonă, după cum spune Brad. Mergem prin hol, și chiar că e frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Pân-aici ne-o fost, fraților - s-a auzit un glas oftat din formația lui Dumitru. ― Hora abia a început, omule. De aici înainte, să te ții bine! O să joci până o să-ți sară pingelele! - a venit cu vorbă de încurajare țârcovnicul. Sergentul de serviciu care conducea formația privea la dânșii și zâmbea înțelegător. Nu erau primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
exclusă din cercul lor. Unde sunt băieții? am întrebat. Sunt plecați, mi-a răspuns Luke. Trebuie să se întoarcă din secundă-n secundă. Chiar atunci, la ușă s-a stârnit o rumoare de nedescris. Se auzeau bufnituri și urlete, instrucțiuni, încurajări și lamentări. Apoi Joey și Shake l-au târât și l-au împins în apartament pe Gaz, a cărui față căpătase culoarea cenușii. Nu mai e mult, băiete, i-a spus Joey lui Gaz. Pe rând, amândoi s-au împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu cei din jur, cu grupul de prieteni sau cu grupul profesional din care făceați parte și să vedeți dacă aceste interacțiuni s-au modificat și dacă au schimbat/afectat și relația cu scrisul. Mă gândesc la importanța feedbackului, a încurajărilor sau la importanța unei discuții de un sfert de oră cu cineva apropiat, a cărui părere și energie au contat. V-aș mai sugera să încercați să vă amintiți, cu detalii, ce anume ați scris sau ați încercat să scrieți
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
ce a spus. Pentru noi totul este dureros în zilele noastre, guvernul marionetă de la București urmează orbește indicațiile venite din canalele acestea tenebroase care au stabilit acum un plan în trei puncte de îngenunchere definitivă a României și anume: 1. Încurajarea emigrării românilor înafara țării prin măsurile aberante luate (taxe mari, impozite istovitoare), lipsa de verticalitate în fața organismelor străine (UE/FMI/NATO), lipsa dorinței de a redresa țara cu adevărat și nu în ultimul rând, prin tolerarea pe față și fără
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la nivel de stat. Și atunci decât să îndure batjocură și foame, oamenii pleacă peste hotare. Că își fac rău pe termen lung atât lor cât și țării e altceva, dar rezultatul concret este de-popularea României de români. 2. Încurajarea românilor din diasporă să rămână dracului acolo unde sunt, cu condiția să continue să trimită banii în țară banii cu care guvernul marionetă s-a obișnuit, pentru a mai regla balanța din deficitul de cont al țării. 3. Demararea rapidă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o fac acum? N-ar mai fi relevant testul. Vreau să te evaluez cât mai corect. Am înțeles, domnule, rosti Vasilică nu prea convins. În regulă, apucă-te de treabă mai departe! îl bătu Toma pe umăr, în semn de încurajare. Eu mai am ceva treabă, așa că am să plec. Mai sunt ceva noutăți, domnule? îndrăzni Pohoață să întrebe. Despre ce? Știți dumneavoastră, întreb tot pentru listă. Ca să pot continua, trebuie să am cât mai multe informații. Nu, agent. Nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ei sunt răbdători, blânzi, calzi, sinceri, tandri, romantici, știu să discearnă, să fie exigenți când trebuie, decenți, onești și buni prieteni. Îmi plac acești oameni pentru că ei sunt alături de tine când Îți este greu, măcar cu o vorbă bună, de Încurajare, Îți transmit acea energie pozitivă care te face să speri și să spui: „și mâine este o zi”! Ei sunt aceia care, chiar dacă Îți fac observație pentru greșelile tale, o fac pe un ton cald, prietenesc, pentru binele tău, sfatul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
postfața cărții și profesoara Ana Dumitrescu, catalogând „Corespondența” primită de Alexandru Mânăstireanu în rândul celor care „urmăresc faptele deosebite, eroismul celor plecați pe front în război, stările de spirit ale membrilor familiilor cu analogii între emoții și încrâncenări, teamă și încurajări, durere, disperare și speranțe a celor rămași în dialog cu cei plecați, care impresionează profund prin contextul dat.” Cartea domnului Oprea surprinde viața cea de toate zilele al unei promoții de absolvenți, care reușesc să mențină legătura prin corespondență și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
și totuși nu eram convins că mă însor. Oare lipsa părinților sau altceva neconform cu festivitatea să fi contribuit la sporirea acelei stranii îngrijorări? Nu știu, nu-mi dau seama ce anume a fost. Nu-mi venea de nicăieri o încurajare, nici chiar din partea Mihaelei. Ah, dacă ar fi apărut cinteza noastră dragă așa cum ne făgăduise cu ciripitul ei, cum mai zburau gândurile absurde, ce încredere pogora peste mine. N-a venit, n-aveam s-o mai văd niciodată. Trăiam clipe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cum îmi soarbe răsuflarea și m-așteptam să izbucnească într-o explozie de dragoste. Se petrecea cu ea, se vede, același lucru care se petrecuse cu mine câteva clipe înainte.) Aștepta din parte-mi un semn, cât de mic, o încurajare, un da nerostit. Tăceam înghețat și-mi era teamă să nu-i vorbească chiar tăcerea mea. Atunci Mihaela, reprimîndu-și dureros simțirea, recurse in-conștient la un compromis. ― Uite, ți s-a desfăcut nodul de la cravată... Și cu mâinile tremurânde, agitată, încurcîndu-se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
puternic decât mine. Dar motivul nu interesează; important este numai gândul că te stăpânește. Când la mine s-a pârguit acest gând, nimic n-a mai putut să mă împiedice de a-l pune în aplicare. Principalul se îndeplinise. Văzând încurajările mele, el își luă din nou îndrăzneala și-mi vorbi. Mă îndema să divorțez, să devin soția lui, să punem capăt acestei situații neclare. Îi strângeam mâna încetișor: "Ei bine, voi fi a dumitale, ți-o făgăduiesc, încă un bob
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mărunțișuri vor ieși imediat la iveală. Eu nu pot să fac pentru dumneavoastră mai mult decât să-mi intitulez unul dintre tablouri «Sacramentul Euthanasiei». Vă voi picta pe dumneavoastră, cum vă pregătiți în dosul cortinei, dar nu luați asta ca încurajare din partea mea. Am ars deja o mulțime de tablouri nereușite.“ Seara s-a posomorât. Priveam pe furiș, suspicioși, plini de teamă. Atunci am discutat prima oară serios despre moarte. „Dar și-a imaginat doar un tablou“ - a spus Iosif și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și înapoi. Basarabeanul Leo Butnaru, mult mai tânăr, mă provoacă la întrecere. Accept, deși, ținând seama de diferența de vârstă, știu dinainte care va fi rezultatul. Dau jos canadiana, puloverul și cămașa. Ne așezăm la "start" și pornim. Se aud încurajări amuzate. La întoarcere, mă cam sufoc, dar nu vreau să abandonez. Sosesc al doilea, evident, dar sunt bucuros că, la șaizeci și opt de ani, mai pot să alerg câteva sute de metri fără să fac un stop cardiac. Coborâm
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Incontestabil, America avansează cu o viteză pe care Europa n-are cum s-o egaleze. Dovadă că laboratoarele americane pregătesc premii Nobel în serie. Ea e, în același timp, plină de contradicții. A creat o industrie alimentară parcă anume pentru încurajarea obezității și o altă industrie pentru combaterea obezității, în care moda "fără", adică "fără colesterol", "fără grăsimi", "fără multe calorii", a ajuns o adevărată obsesie. Aparent, totul e bine reglat. Sinuciderile, aberațiile sexuale, nefericirea, plictiseala dispun de ultimele cuceriri ale
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi avut timpul să-i vizităm cu toate distanțele mici de aici. Madame Pitpalac s-a înființat cea dinții, și chiar ne-a ajutat la împachetat. Domnul Jianu asista și el mai la o parte cu un zâmbet plin de încurajare. Am descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reveniseră, după de doctorii îi declaraseră ca și morți? Își făgădui să-l îngrijească pe Hanbei până se însănătoșea - a-l vedea sănătos era un scop pe care-l împărtășea cu Hideyoshi, de la care primise, în ajun, o scrisoare de încurajare din Harima. Dacă vei merge în ritmul ăsta, te vei putea ridica din pat la vremea când înfloresc cireșii. — Oyu, n-am fost decât o pacoste pe capul tău, nu-i așa? — Ce prostii mai sunt și astea? Hanbei râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și atunci, în inimile tuturor au înflorit flori de o frumusețe minunată, care erau florile bucuriei divine. Și când strălucitoarele raze ale soarelui au apărut peste marginea pământului, toți au simțit că era soarele Împărăției lui Dumnezeu, care venea. Cu încurajări pline de bucurie, au ieșit în întâmpinarea îngerilor lui Dumnezeu. Și foarte mulți bolnavi și necurați au urmat întocmai cuvintele lui Iisus și au căutat malurile pârâurilor susurânde. Ei și-au scos îmbrăcămintea și au postit, și-au abandonat trupul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
birou e că mă îndrept spre lucruri mai bune. Uneori îmi doresc să fi fost și eu consultat în legătură cu această problemă. Dar ei continuă să-și dea ochii peste cap, să fluiere și să-și frece mâinile în semn de încurajare. Mi s-a luat un interviu în Box Office, am avut parte de un prim-plan în Turnover, și de un profil în Market Forces. Documentarul meu de treizeci și cinci de minute, Dean Street, a obținut mențiunea specială a juriului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
socială - e mare lucru, dar nici pe departe atât de obositor. Simplul fapt de a sta locului, de a nu te mișca, reclamă un efort epuizant. În timp ce Shadow se învârtea în jurul nostru, întorcându-se tot mai rar pentru mângâierile de încurajare, am ales un subiect de discuție și am întrebat-o pe Martina despre filosofie. Nu despre filosofia ei - despre filosofie în general. Mi-a dat câteva exemple legate de lucrurile de care se ocupă filosofii. De pildă, cum poți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a scrutat marginile, după care a traversat iar locul prin căldura dogoritoare, învăluitoare. Nici urmă de câine, nici urmă de Shadow. Ne-am despărțit și am alergat în cercuri tot mai largi, întorcându-se tot mai rar pentru mângâierile de încurajare. O oră mai târziu alergam de unul singur pe Seventeenth Street, cu burta mea umflată țopăind în desaga ei, alergător muribund cu ochii storși, cu respirația stoarsă. Martina tot spunea în timp ce ne-am întâlnit și despărțit din nou că Shadow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Se circulă în toate direcțiile. Descopăr că edificiul - simplu în aparență - are o mulțime de coridoare, nici nu știi încotro să o apuci. Din exterior, grupuri de oameni străini de blocul nostru ne fac semne cu mâna. Presupun că de încurajare. Ori de rămas-bun. Dinăuntru nu le răspunde nimeni, toată lumea se ferește. Strig: nu mă aude nimeni. Nici măcar vecinii. Mă surprinde calmul cu care suport neverosimilul. Și dispoziția mea pentru mers, aproape că alerg. Am străbătut deja un număr uriaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
consider că am făcut tot ce mi-a stat în putință ca lucrurile să meargă bine, scutură din cap Angir neconvins parcă de propriile vorbe. Preaonorabilul Poha se apropie de tânăr lăsându-și mâna pe umărul lui, în semn de încurajare: - De ce vrei să ieși din această clădire cu sentimentul ireversibilității situației? Nu acesta este spiritul pe care l-am întrevăzut la tine. Nu pentru asta ai fost ales. - De unde să știu, motivele reale pentru care am fost ales? întrebă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
asemenea situație. Mai avea în portofoliul ei un argument forte, un fel de platoșă de circumstanță, în măsură să o apere de orice eventualitate: nici un bărbat nu face pași spre o femeie dacă aceasta nu-i dă un semn de încurajare, nu-i răspunde cu un gest ce ar putea constitui un indiciu oricât de palid, de acceptare. Ideea că ar putea lansa un asemenea semnal o înspăimânta. Nu se vedea cum i-ar sta în haina acestei posturi. * Timpul însă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]