8,755 matches
-
într-un document din 2 iulie 1396. Peste câteva decenii, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a clădit o nouă biserică, de această dată din piatră, mai la vale, de-a lungul pârâului Probota. În această biserică, Ștefan cel Mare a îngropat-o pe mama sa, Oltea Doamna, decedată în 1465. Lăcașul de cult a fost avariat de un cataclism, fiind reconstruit de Ștefan cel Mare. Nici acest lăcaș de cult nu are viață lungă, fiind dărâmat în urma unei alunecări de teren
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
relatat astfel de către cronicarul Grigore Ureche: ""Pătru vodă fiindu bătrân de zile și căzându în boală grea, au plătitu datoriia sa, ce au fostu dator lumii și s-au săvârșit septemvrie 2, vineri, la miiazănoapte și cu cinste l-au îngropat în mănăstire în Pobrată ce este făcută de dânsul, cu multă jale și plângere, ca după un părinte al său"". După moartea voievodului, în anul 1550, Doamna Elena și trei copii ai săi (Iliaș Voievod, Ștefan și Constantin) închideau biserica
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
incintă locuințe domnești. În biserica mănăstirii au fost ulterior înmormântați domnitorul Ștefan Rareș (care urcase pe tron după fratele său, Iliaș, și domnise în perioada 1551-1552) și Doamna Elena Rareș (decedată în 1553). În anii următori, în mănăstire au fost îngropați unii dregători și familiile lor, printre aceștia menționând pe episcopul Mitrofan de Rădăuți (+ 1552), pârcălabul Frățian (+ 1544), pârcălabul Nicoară Hâra (+ 1545) sau pe marele vistiernic Stroici. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea, mai precis în anii imediat următori ridicării zidului de
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
mormintelor lui Petru Rareș și soției sale. Pe piatra sa tombală este următoarea inscripție: ""Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod, care a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4"". Ștefan cel Mare și-a îngropat mama în Biserica "Sfântul Nicolae" din Poiana Siretului, aflată în apropierea actualei mănăstiri Probota. După stingerea familiei ctitorului, Mănăstirea Probota a devenit necropolă boierească. În pridvorul și în pronaosul bisericii se află o serie de morminte ale unor dregători și
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Mănăstirea Probota a devenit necropolă boierească. În pridvorul și în pronaosul bisericii se află o serie de morminte ale unor dregători și ale familiilor lor (10 morminte ale familiei Stroici și 5 morminte a altor boieri considerați ctitori). Printre cei îngropați în biserică se află episcopul Mitrofan de Rădăuți (+ 1552), pârcălabul Frățian (+ 1544), pârcălabul Nicoară Hâra (+ 1545), o fetiță, Vasilica (+ 1569), marele vistiernic Stroici și alți membri ai familiei sale. Grigore Ureche menționează înmormântarea în biserică la 7 aprilie 1548 a
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
hatmanului Vartic, căruia i s-a tăiat capul din porunca lui Iliaș Rareș. După cuvintele cronicarului, ""și în domniia lui, sâmbătă după Paști, au tăiat capul lui Vartic hatmanul în târgu în Huși și l-au dus de l-au îngropatu în mănăstire, în Pobrata, în anii 7056 (1548) aprilie 7"". Cercetările arheologice au dus la recuperarea din mormintele nejefuite a unor piese vestimentare (o bonetă bărbăteasca, o rochie, un ilic brodat și pantofi de femeie, toate din materiale scumpe, decorate
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
din secolul I î.e.n. Al II-lea război mondial face multe victime în luptele dintre detașamentele române și sovietice pe de o parte și detașamentele ungare și germane pe de alta. Osemintele celor căzuți pe câmpurile de luptă au fost îngropate în Cimitirul Eroilor din satul Dobolii de Jos. Economia comunei este bazată pe activități în domeniul: prelucrării laptelui, exploatării și prelucrării primare a lemnului, comerțului, agroturismului și serviciilor. Activitatea de bază rămâne însă agricultura prin cultura plantelor și creșterea animalelor
Comuna Ilieni, Covasna () [Corola-website/Science/310386_a_311715]
-
s-a numărat viitorul prim-ministru al statului Israel, Menachem Begin). Ei au format baza armatei poloneze conduse de generalul Władysław Anders. În aprilie 1943, germanii au anunțat că au descoperit în pădurea Katyn gropile comune în care au fost îngropați 4.300 de ofițeri polonezi, care fuseseră luați prizonieri în 1939 de Armata Roșie, după care au fost uciși de sovietici. Germanii au invitat Crucea Roșie Internațională să viziteze locația. A fost confirmat faptul că gropile comune conțineau trupurile unor
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
rug după obicei, ci așezat într-un coșciug și înmormântat. I se aduceau anual onoruri divine la Salamina. O altă variantă a mitului spune că Aiax a fost incinerat, iar cenușa lui a fost pusă într-o urnă de aur, îngropată într-un promontoriu de la intratrea în Hellespont. Despre moartea lui Aiax se vorbește de asemenea în "Metamorfozele" lui Ovidiu.
Aiax din Salamina () [Corola-website/Science/304956_a_306285]
-
fără a fi încă pictate) cu un mult mai bogat repertoriu ornamental: brâu în relief cu alveole, torți (în cazul cănilor de lux) lucrate în torsadă, ornamente lustruite. Nu este, firește, cazul chiupurilor, a vaselor mari servind la păstrarea proviziilor, îngropate în pământ și atingând chiar o dimensiune de 2,20 m. În perioada ei de apogeu (sec. I î.e.n.-sec I e.n.), ceramica geto-dacă era în general lucrată cu roata (această tehnică predominând cantitativ în sec. I e.n.). Apar acum
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Herodot în "Istorii", V. 8, spune despre traci, în general, că "expun mortul timp de trei zile după ce mai întâi l-au jelit; apoi jertfesc tot felul de victime și-i celebrează un ospăț. Apoi, după ce l-au ars, îl îngroapă sau îl îngroapă nears". Tot Herodot spune că cea mai iubită dintre neveste era sacrificată pe mormântul soțului său. Această descriere apare și la Pomponius Mela ("Descrierea pământului", II, 2, 16), care în plus arată că "celelalte femei jelesc cu
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
V. 8, spune despre traci, în general, că "expun mortul timp de trei zile după ce mai întâi l-au jelit; apoi jertfesc tot felul de victime și-i celebrează un ospăț. Apoi, după ce l-au ars, îl îngroapă sau îl îngroapă nears". Tot Herodot spune că cea mai iubită dintre neveste era sacrificată pe mormântul soțului său. Această descriere apare și la Pomponius Mela ("Descrierea pământului", II, 2, 16), care în plus arată că "celelalte femei jelesc cu glas tare și
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
har, ungere, luminare, haină de nestricăciune, baie a renașterii, pecete și tot ce poate fi mai scump. Este "dar", pentru că este oferit celor care nu aduc nimic, este "har", fiindcă este dăruit chiar și celor păcătoși; "botez", pentru că păcatul este îngropat în apă; "ungere", pentru că este sfânt și regesc (așa sunt cei care sunt unși); "luminare", fiindcă este lumină strălucitoare; "haină", fiindcă acoperă ocara noastră; "baie", pentru că spală; "pecete", fiindcă ne ocrotește și fiindcă este semnul puterii lui Dumnezeu" ("Oratio" 40
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
În 8 iulie 1941 conform politicii regimului Ion Antonescu care preconiza „curățirea” Basarabiei de evrei, fasciștii au adunat toată populația. 1000 de bărbați și femei, bătrâni și copii au fost scoși la marginea târgului, împușcați de o unitate militară și îngropați în tranșee antitanc. În ghetoul înființat apoi la Mărculești în scopul politicii de deportare și anihilare a evreilor din Basarabia în lagărele și ghetourile din Transnistria, fasciștii au adunat circa 11.000 de evrei.În vara 1944 Basarabia și cu
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
n. 1948; 5. Liubovi Ivanovna Comarciuc, născută în 1915, cu fuil Ghiorghi Vasilievici n. 1938; 6. Anisia Ghiorghievna Fodor, născută în 1902, cu feciorii Ivan Ivanovici, n. 1943, Liomid Ivanovici n. 1940 și fiică Varvară, n. 1937 (care a fost îngropată de vie de un plug, pe care lucra noaptea la arăt în stepa Kazahstanul de Nord) 7. Fevronia Ghiorghievna Frățescu, născută în 1914, cu fiicele Nina Ghiorghievna, n. 1935, si Emilia, n. 1938;8. Anastasia Ivanovna Paladi,născută în 1889
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
schimb avea tot strictul necesar pentru petrecerea slujbelor și obiceiurulor creștinești. Preot la biserică era părintele Gheorghi, care se născuse prin anul 1704, iar în anul 1819, în luna noiembrie, a decedat la vîrsta de 115 ani și a fost îngropat în sat de către părintele Fiodor și părintele Ioann. Peste o sută de ani (1899), a fost construită actuala biserică, din piatră, de către obștea țăranilor din sat și boierul Ghiorghi Goilav. Paroh la biserică era părintele Ioan Luscalov, diacon- Dimitrii Zavata
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
în 1907 de locuitorii acestui sat, Macrinici, Călugar și Mascovici. S-au păstrat din acea comoară numai 11 monede de argint emise în Polonia, cea mai veche fiind bătută în 1614, iar cea mai recentă în 1626. Comoara a fost îngropată probabil în anii 1626-1650. Așadar, toponimul, prin formativul - și prin semnificația sa de origine românească, confirmă prezența unei vechi patronimii, comunitate de oameni coborâți dintr-un strămoș cu numele Beiu, care de asemenea, provine dintr-un vechi cuvânt turcesc: bei
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
Iasi-Chisinau, (povestesc femeile bătrâne), șesul era plin cu mii și mii de cadavre ale soldaților germani și nu numai. După ce cadavrele soldaților sovietici au fost „culese” și duse în mormintele frățești din Cărpineni. Călmățui și Mingir, femeile erau scoase să îngroape morții. Lângă fiecare cadavru săpau un șanț de 50-60 cm adâncime, răsturnau cadavrul în șanț și îl acopereau cu pământ. De ce femeile? După trecerea frontului spre est (1941) tinerii care aveau 18 ani și mai mult au fost înrolați în
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Moscova, fiind înmormântat cu onoruri de stat în Cimitirul Novodevici, cu participarea reprezentanților "noii Rusii" (bolșevicii), cât și de cei ai "vechii Rusii" (clerul și câțiva foști burghezi). Soția generalului a socotit serviciul funerar unul simbolic, în care noua Rusie îngropa pe cea veche. Memoriile de război ale lui Brusilov au fost traduse în engleză și au fost publicate în 1930 sub titlul "A Soldier's Notebook, 1914-1918".
Alexei Brusilov () [Corola-website/Science/304754_a_306083]
-
moartea sa el a consultat un compozitor cu privire la muzica pentru funeraliile sale, spunând: „Cei mai mulți oameni care vor urma după mine vor fi copii, așa că faceți în așa fel încît ritmul să țină timpul cu pași mici”. Corpul său a fost îngropat la Assistents Kirkegard în zona Norrebro, Copenhaga. La data morții sale, el era un artist recunoscut și prețuit pe plan internațional. El a primit un stipendiu de la Guvernul danez cu titlul de „comoară națională”. Înainte de moartea sa se făceau deja
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
114 iezuiți) și 283 de călugărițe au fost uciși. Relatări neverificate afirmă că unii catolici au fost obligați să înghită mărgele din rozariu și/sau aruncați în mine, ca și preoți obligați să-și sape propriile morminte înainte de a fi îngropați de vii. Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat câteva sute de oameni uciși pentru că erau preoți sau călugări, iar Papa Benedict al XVI-lea a beatificat încă aproximativ 500 la 28 octombrie 2007. Alte acțiuni represive ale taberei
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
de partea cealaltă a liniilor au fost asasinați sau executați sumar. În aceste "paseos" („treceri”), așa cum erau denumite eufemistic execuțiile, victimele erau ridicate din refugiile lor sau din închisori de oameni înarmați și împușcate în afara orașelor. Cadavrele erau abandonate sau îngropate în gropi săpate chiar de victime. Poliția locală doar observa aparițiile cadavrelor. Probabil cea mai celebră astfel de victimă a fost poetul și dramaturgul Federico García Lorca. Izbucnirea războiului a reprezentat o scuză pentru diverse reglări de conturi în conflicte
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
mijloace, a mai trăit din mila locuitorilor din sat. Astfel, la 13 februarie 1946, s-a stins din viață contesa trandafirilor în vârstă de 83 ani, fiind îngrijită pe patul de moarte de călugărițele din vecinătate. Maria Henrietta a fost îngropată în mausoleul construit în 1895 de tatăl ei, Rudolf Chotek, un monument de arhitectură neo-renascentistă situat în cimitirul de lângă biserica din satul Dolná Krupá, mausoleu cruțat de război. Toate bunurile familiei Chotek au fost naționalizate. Castelul Brunswick a fost transformat
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
de Securitate în noaptea de 5/6 mai 1950 și întemnițat în închisoarea de la Sighet, unde a murit în condiții de exterminare, sâmbătă 16 septembrie 1950 (după alte surse la 15 octombrie 1950, când împlinea 83 de ani.) A fost îngropat în Cimitirul Săracilor de pe malul râului Tisa, fără să i se poată identifica, până acum, mormântul.
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
dreptul de a] intra [în] toate cetățile Tezaurul pare să fi aparținut lui Ahtum, ultimul voievod medieval al Banatului care a pierdut ultima luptă cu Chanadinus în bătălia de la Tomnatic, lângă Morisena (azi Cenad). Conform acestei versiuni, tezaurul a fost îngropat de familia lui Ahtum la puțin timp după moartea acestuia în bătălia cu Chanadinus. Alte teorii au atribuit aceste vase fie unor meșteri din Crimeea, fie unor feudali locali, aflați în legătură cu voievodatul bănățean medieval.
Tezaurul de la Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/305603_a_306932]