9,406 matches
-
Și lui Claude i-a venit inspirația duminică seara. Putea să-i vină să parieze pe un cal. Dar lui i-a venit să parieze pe o inundație. — Nu te asiguri și la incendiu? îl întreabă Sami, în timp ce clatină, periculos, țevile care au fost schimbate ultima oară acum 25 de ani. — Sami, mai ușor cu scuturatul. E imposibil să ai un incendiu și o inundație în aceeași zi. Se exclud între ele. Ce rost are să arunc banii pe fereastră? — E adevărat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
puțin chior și numără trei mii de euro în hârtii de cinci sute. Satisfăcut de expertiză, întreabă într-o doară: — Și zici că ai făcut ultima revizie generală săptămâna trecută? — Exact. Poate de-atunci... să fi ros vreun șobolan vreo țeavă... — Ai șobolanul? Claude dă afirmativ din cap. — Să fie ceva curat... — Apa spală tot. Te-aștept mâine-dimineață să semnăm actele? — Mâine, pe la zece. — Plătești cash sau prin bancă? — Ce bancă, ai înnebunit? Și dacă nu-ți intră banii până marți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sau, mă rog, a fost. Lionel iese pe ușă și se îndreaptă spre serviciu. E ora 8.10. Roman și Claude se află în pivnița bistroului. Roman are la picioare o uriașă geantă cu scule și un pachet plin cu țevi de diverse mărimi. Claude deschide un robinet din care nu curge nici o picătură de apă. — Am închis alimentarea cu apă de la conducta principală și am golit boilerul, poți să te apuci de treabă. Cât timp o să-ți ia? — Cinci-șase ore
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a dat? — Nașă-mea, a făcut liceul la seral. Atunci se explică, pune Claude punct frământărilor sale lăuntrice. E ora 9.40. În subsolul localului Aux Immigrants Heureux, un imigrant nu e deloc fericit: instalația de apă a cedat complet. Țevile au spărturi peste tot și apa țâșnește din ele ca din fântânile arteziene. Roman aleargă înnebunit, ca un șobolan, dintr-o parte în alta, încercând să acopere găurile cu câlți. Cum astupă o spărtură, apa țâșnește în altă parte. E
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lămâia îl ignoră. Intră în baie, se spală pe dinți și se rade la sânge. La sfârșit, cântă Puttin’ on the Ritz și, uitând că are papucii în picioare, bate câțiva pași de step. Vecinul de dedesubt îi bate în țeava caloriferului. Lionel crede că e vorba de un semn de apreciere și mai execută câțiva pași de step. Vecinul execută de data asta niște lovituri ritmate, cu o coadă de mătură în tavan. Lionel înțelege exact mesajul și oprește acest
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în care se afla un lichid ciudat. Acest lichid a fost topit în cuptoare, își continuă ghidul explicațiile, iar din el se fac obiecte din sticlă prin suflare. Într-adevăr, toți muncitorii aveau în mână un obiect ciudat, ca o țeavă, pe care îl înmuiau în lichidul acela, apoi suflau în el și la capătul celălalt apăreau niște bule ca niște baloane de săpun care, pe măsură ce se sufla în ele creșteau și își schimbau forma până ce ușor-ușor începea să se contureze
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
adevărate. Se zice că-s de-ai Chirului. Povești. Asta cu Chiru e o intocsicare. Să compromită chiar tot ce s-a făcut constructiv atunci, cum era Balta, barajul, irigațiile de-au furat mai pe urmă ai lui Brandaburlea toate țevile și instalațiile. Și dacă e s-o spunem drept, o intocsicare venită de sus de tot. Și prefectul Soporan cred că-i combinat în chestia asta. Că are interesul să-i ascundă pe securiști.“ „Ce să-i mai ascundă“, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ceaușescu cu ăia care luase restaurantele în gestiune de mandatari, adică scosese oamenii banii, îi investise și când să meargă cișmeaua, o-nchide Ceaușescu și dă decretul cu iliciții, așa a așteptat și Cangurașu, că el terminase cu irigațiile repede, țevile le-a luat de pomană, adică i le-a adus remorcile acasă la poartă și motoarele le-a primit în gestiune de refacere, între timp a intrat pă felie și cu dom’ Aulius Chiosea-Furnal, la tablă și profile, au jumulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
adicè eu cu el, ne vom ocupă, mai întâi, de încèlzire și de îndepèrtarea zèpezii din jurul cabanei pentru că invitații sè-și poatè parcă mașinile, iar fetele, soția lui și Ioana vor trece la bucètèrie, Prima surprizè neplècutè nu întârzie sè aparè, țevile de apè din baia de sus sunt înghețate, una dintre ele se fisurase și prin locul pe unde picurase apă s-a format o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
locul pe unde picurase apă s-a format o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la tot soiul de lucruri prozaice, cum ar fi, de pildè, modul in care sè izoleze țeavă spartè de restul sistemului de încèlzire, îmi reprim orice formè de extaz artistic, Nu sunt instalator așa cè nu-i pot fi de prea mare folos, iar pèrerile mele despre cum ar fi mai bine sè facem nu au alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acela de a iniția o apropiere prieteneascè între mine și acest vèr al Ioanei, Despre forma de femeie care își întinde brațele deasupra capului, somnoroasè sau ostenitè dupè o noapte de dragoste, formè de gheațè care se alungește senzual pe țeavă ce se înalțè din podea pe lângè perete, despre aceastè stalactitè în formè de femeie n-am sè-i spun nimic lui Virgil, el e prea indispus acum că sè guste rafinamentul artistic al naturii, De jos, de la fete, se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să vorbesc cu cineva. Am de gând s-o sun pe Daisy, însă mă trezesc formând numărul lui Jake. Capitolul XII În Palm House aerul este foarte dens și umed, ca într-un club de noapte de lângă gara Waterloo. Din țevile de apă caldă țâșnește abur la fiecare câteva minute. Îmi amintește de unele romane polițiste din anii ’40, unde, la un moment dat, protagonistul este prins și dus într-un subsol, în care răufăcătorul vrea să dea drumul la gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fanteziile nu reușeau s-o contrabalanseze. Așa că mai târziu le-am extins și am avut viziuni mai complexe. Mi-l imaginam legat de scaun în apartamentul lui, cerșindu-mi îndurarea, apoi visam că mă duc la el, că-i pun țeava armei în dreptul inimii, pe piept, și că-i urmăresc cu lăcomie expresia pe care ar fi căpătat-o observând în ochii mei hotărârea de a-l ucide. Însă mereu ajungeam într-un punct în care nu-mi mai dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca înainte. Dar setea tot nu mi-o potolisem. C argobot, după ce se urină sub Luna care tocmai se ridica dintre blocuri (dărâmând două antene parabolice și un releu de telefonie mobilă), se întoarse în subsol. Pipăi de-a lungul țevilor sticla pusă bine de cu seară. Simțind-o între degete, mormăi ceva aducător a bucurie. Își umezi buzele uscate cu câteva picături scăpate din vedere în cursul nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cu seară. Simțind-o între degete, mormăi ceva aducător a bucurie. Își umezi buzele uscate cu câteva picături scăpate din vedere în cursul nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de tablă care masca ascunzătoarea. Era prea devreme și bodegile din Piața Săracă și cele de pe Calea Galați încă nu se deschiseseră. Se așeză pe stinghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâine. Frații de suferință au nimerit la masa lui Bau, un alt ratat aciuat la spelunca noastră, tot fost pușcăriaș. Bau era debarasor, plătit la sfârșitul zilei, trăind sub cerul liber cu Leana cerșetoarea, iarna în subsolurile de bloc, pe țevile calde de termoficare. Tot ce obținea din cerșit în cimitir împărțea cu Bau, gratulată cu bătaie atunci când făcea cocteil din vodcă, rom și coniac. În rest, era băiat bun, uneori îi lua apărarea barmanul altă fisă la ruleta destinului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în comportamentul lor, cu atât mai mult cu cât se știa că, deși erau un popor numeros, nu avuseseră niciodată idei revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri uscate, anvelope, lăzi de bere, traverse de la linia de cale ferată dezafectată, țevi de irigație, care alegorice rămase nedezmembrate de pe vremea comunismului, calorifere de fontă, televizoare cu lămpi, mese de biliard, stâlpi de telegraf cu consolele întregi, tuburi de ciment de la canalul colector scoase din uz, un carusel dezafectat care învârtise destine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de la canalul colector scoase din uz, un carusel dezafectat care învârtise destine în Parcul Monument, elefanți de tablă cu trompa cândva țâșnitoare în piscina din părculețul de pe Calea Galați (pe unde, tu o știi, își făcea veacul Cargobot), schele din țevi cu ștuțul mâncat de rugină, pe care încă se mai vedeau amprentele muncitorilor cu căști care au înălțat orașul, grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Abia acum învăț replicile. Maestre, sunteți modest! Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei, durata consumației. Pe braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
inimii, urma albastră a volutelor înscrise printre picioarele meselor cărora le știam structura fibrelor, greutatea, gramajul și gustul băuturilor din pahare, analiza chimică a frunzelor tocate din țigări, constatând uimit lipsa tutunului, am făcut cubajul camerei, dimensiunea în țoli a țevilor, precum și structura moleculară a unui bețiv adormit, puterea în hertzi a melodiilor izvorâte din player-ul cârciumii, vedeam gărgăunii din capul lui Gustav și undele browniene, toate învelite de solzi în progresie geometrică, numai că la el erau în regresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avea să fie folosită pe post de centru de putere și simbol al acesteia. De acum, va fi modificată și transformată într-o celulă de rezistență. Table și bănci îi vor acoperi în întregime geamurile groase, lăsând spațiu doar pentru țeava sinistră a unei puști. Mesele mari vor fi scoase și înlocuite cu saci de dormit și... Saci de dormit. Eu nu am unul din ăsta. Nu am nimic. Nu mi-am adus nimic. Am uitat! Am dat ordine în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mișcare a noastră. Patrulele de pe hol ne țineau și ele sub supraveghere, și presupun că, dacă ar fi avut vreo pușcă sau un pistol și nu ar fi avut ordine precise, ei ar fi cauzat un masacru în curtea interioară. Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul ar fi fost în scurt timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau de ce. Nu erau Gardieni. Nici Armata. Nu era nimeni. Era doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver, apăsase, din greșeală, pe trăgaci atunci când țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E în regulă, zisei ca să sparg atmosfera înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care se lipea de spatele meu. Și atunci ar fi venit întrebarea: "Cum a ajuns glonțul acolo?". Nici nu eram încheiat la mantie! Mă făcusem alb la față. De fapt, devenisem alb la față din momentul în care am văzut țeava pistolului îndreptată spre mine. Dar acum, m-am făcut, dacă e posibil, mai alb. Eu trebuia să fiu... mort. Destul și satisfăcător de mort! Și totuși nu ești. Revino-ți! spuse împăciutor umbra mea personală. Totul îți va fi explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]