8,468 matches
-
Când l-au arestat pe Ilie, am cusut ceașca cu care se împărtășește. Când a fost judecat, toate le-am cusut (carpete pe care le-a pus pe perete, lângă icoane) Numai la urmă, când să-l condamne, apoi de-acuma nu mai aveam ață, am destrămat colțuni, tot, și am făcut amintiri. Acolo este anul scris. Când l-a judecat i-am pus Cerbul în mână, să fie tare ca pământul. Iacătă-o! Mărul, când am fost la Ilie. Să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
zile mi-au mai rămas? Eu știu când am să mor. știu zodia mea, știu tot, și niciodată să nu îngenuncheze la păgâni, niciodată! Așa vor, așa lasă-i să fie! Ăștia nu sunt oameni! Da, păgânătate! Taică-său de-acuma nu mai este. Tare l-a mai iubit și tare l-a mai așteptat! Așa cu mâinile stătea (ridică mâinile în sus): <Vină, dragul tatii, să te văd, că eu mor și mă duc și n-am să te mai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la copil încă nu am ajuns. Dacă a vrea Nina să-mi facă vâzul și să mă ia, eu nu am bani să plătesc actele celea! Chișinăul ne îneacă. Eu știu, Chișinăul mă îneacă, acolo au rămas mai mulți comuniști! Acuma se ocupă cu alegerile de pe 23 mai (1999). Da, da! să vină la mine, c-am să-i aleg eu! Să vină la mine... Când mia veni copilul la poartă și să se închine înaintea mea și eu înaintea lui
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
zece clase, apoi a dat la Institutul Agricol”. „Este inginer?” „Economist, economist și el, și ea. Au fost colegi, la Chișinău s-au întâlnit... El a lucrat în raionul Slobozia, în satul Ciobruciu. Iată, astea nu le uit... Dar de acuma le uit. Tot, de dinainte mi-au rămas în minte. Apoi cu aspirantura (formă de învățământ universitar, n.n.). Lucra el în Chișinău când l-au arestat. Casa lor era la Tiraspol. Nu mai am dragă răbdare. Ieri a fost bine
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de la tine? Așa scrie, <Smirnov și Snegur își bat joc de mine, mamă>.” „Ați văzut ce scrie în „Literatura și Arta”? „Nu. El în scrisoare îmi scrie”. „în scrisoarea care mi-ați citit-o astă iarnă?” „și-n asta de-acuma. Dar n-o mai găsesc. Dacă ei s-au mutat, cred că le-au luat. Dar mulțumesc Domnului că s-au dus de la casa mea. Lase-mă așa. Toată iarna am stat în frig și n-am murit și nici
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Dar n-o mai găsesc. Dacă ei s-au mutat, cred că le-au luat. Dar mulțumesc Domnului că s-au dus de la casa mea. Lase-mă așa. Toată iarna am stat în frig și n-am murit și nici acuma n-oi muri, dacă voi avea zile.” „Comunitatea românilor din America, cei care au trimis banii, au luat inițiativa și fac demersuri pentru eliberarea fiului dumneavoastră. Acum vin iarăși niște colete, de la doamna Elvira din California. Poate cu doamna, poate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fiți atenți în fiecare sâmbătă la orele 21, ascultați programul „Focul din Vatră”, care este pentru românii de pretutindeni. Dumneavoastră o să aveți ocazia să vă luminați mintea și să vă înbogățiți conștiințele dvst. cu multe lucruri Sfinte pe care până acuma nu le-ați știut. Momente istorice ale neamului nostru, a bisericii noastre. Rămân întotdeauna al dumneavoastră neputincios, păcătos, preotul Vasile Petrache... La rugămintea mai multor ascultători, vom încheia această emisiune „Focul din Vatră” cu o urare de sănătate, adresată mamei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Germania Federală și Germania Democrată, așa cum este acum la noi, România și Republica Moldova. A fost cea mai mare greșeală istorică, de a se fi recunoscut fără condiții Republica Moldova, și fără datoria de a respecta condițiile de frățietate între noi. Nu, acuma că e drapelul, că e istoria, că e limba, că e neamul, iar mâine spui, domnule, noi nu suntem români, și venim cu niște istorii, nu aberante, de-a dreptul dușmănoase asupra românilor care au dăinuit mii de ani. Așa că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre... Și-ți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur de ape, Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Și are s-o spună, de-acuma, de-a pururi, prin vremi seculare, Precum ni se spune prin file de cronici izbânda din Tape... Căci nu-i mai frumoasă poveste pe lume, mai demnă de bucium, Ca sfânta-ți poveste de Preot, de-Apostol, de Crainic de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tul bură, iar se limpezesc... Asta nu-i o nenorocire. Am auzit de mai multe ori că anii din jurul celui de al douăzeci și optulea ar fi ani grei: vârsta critică. și mă întrebam de ce. Ce ar putea fi critic? Acuma știu. E vârsta în care începi să te cunoști, să te cunoști bine. Tot pericolul aici e: ce faci când te cunoști? Ce atitudine iei? Față de tine, față de ce e rău în tine, față de ceea ce nu-ți place... 29 de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și ale mai știu eu ce... și printre ele - câteva imperative bune, calde, valoroase, omenește valabile. Dacă ai ști să le mânuiești, la ce oare n-ar putea să te ducă? La câte lucruri și înfăptuiri minunate? și doar știi. Acuma - știi! Vârsta critică - vârsta la care știi, dar nu poți - și te resemnezi sau mori. Sau știi și poți. și învingi. Te învingi pe tine, și odată cu tine pe toți ceilalți... Până acum, principala preocupare era să fii tu însuți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și învingi. Te învingi pe tine, și odată cu tine pe toți ceilalți... Până acum, principala preocupare era să fii tu însuți, bun ori rău, dar tu mai presus de toate. și asta numai pentru a ști ce ești, cum ești... Acuma știi. Acum nu mai e nevoie să fii tu, oricum ai fi, ci tu cum crezi că trebuie să fii, cum poți să fii: tu - cel mai bun dintre toți acei „tu“ ce sunt în tine! „Cunoaște-te pe tine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de la Petrică R. de pildă.) E atâta liniște în conștiința pe care am căpătat-o și pe care vreau cu tot dinadinsul să o păstrez, conștiința de a avea nevoie de așa puțin în viață pentru a fi fericit... O, acuma am devenit pretențios, nu mai vreau bucurii - nu-mi mai ajung! Acuma vreau Fericirea! Pe Ion nu l-am mai găsit. Părăsise casa a doua zi după arestarea mea. Cât despre Don José, venise a doua zi ca să ia biletul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am căpătat-o și pe care vreau cu tot dinadinsul să o păstrez, conștiința de a avea nevoie de așa puțin în viață pentru a fi fericit... O, acuma am devenit pretențios, nu mai vreau bucurii - nu-mi mai ajung! Acuma vreau Fericirea! Pe Ion nu l-am mai găsit. Părăsise casa a doua zi după arestarea mea. Cât despre Don José, venise a doua zi ca să ia biletul de tren, noi urmând să ne întâlnim la gară. Tata i-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
legiuitori și judecători ai pământului, grăiesc astăzi: — Lăsați oamenii să fie vii! 7 noiembrie 1955 Nu-mi găsesc locul - acesta este adevărul. și nici rostul. Nu sunt în stare să mai fac nimic din ceea ce cu atâta încredințare făceam până acuma. Ca și cum între mine și țelurile cele mai dragi de odinioară s-ar fi rupt ceva, s-ar fi rupt legătura necesară. Elementele din care până acum câteva zile voiam să construiesc ceva mi se par ridicole și inutile... Dar în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. „Când la sfârșitul zilei auzeam că numele-mi fusese salutat pe Capitoliu cu aplauze, noaptea aceea pentru mine încă nu era o noapte fericită...“ „Când însă cel pe care îl iubeam mai mult dormea acuma lângă mine sub același acoperiș, în noaptea rece, Când în tăcere, sub lumina tomnatică a lunii, fața lui era întoarsă către mine, Iar brațul lui era adus ușor pe după pieptul meu - o, în noaptea aceea eram fericit!“ (Walt Whitman) Rugăciune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
apă în mai puțin de o săptămână se deshidratează, adică dispare apa din corp și organismul intră în comă. Prin urmare, dacă nu bem apă murim? În mod sigur. Categoric! Păi găleata noastră e goală... Nu mai putem face focul? Acuma e frig la noi. Nu mai putem coace boabe pe plită? Ce vom mânca, mama? Stăteam în camera obscură, acum răcită de tot și încărcată de iuțimea usturătoare a fumului, dispersat între cei patru pereți, de la pământ până la tavan. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în fața lui un arierat mental, venindu-i totuși foarte greu să accepte că persoana în uniformă care vorbește este în posesia tuturor facultăților mentale. Ăăă... ăsta. Arătând spre obiectul ce-l țineam pe umeri. Cum?? Primarul a rămas perplex. Și acuma ce ai de gând să faci? Îi duc la sediu să le întocmesc proces-verbal, tovarășu' primar. Bine. Trec și eu pe-acolo imediat. Mare-i grădina Ta, Doamne! Zise primarul întorcându-se în birou. Trebuia să suportăm rigorile asprei legi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și cu ajutorul mâinilor. Mircea s-a apropiat de mine încercând să mă ridice în picioare. Lasă-l! Lasă-l! A urlat milițianul. Ce ai, mă handicapatule, mergi de-a bușilea? Te-nveți să mergi? Mișcă dracului, stârpitură, că te zbor acuma! Mi-era teamă. Mi-era groază. Mă grăbeam cât puteam, de frică să nu mă lovească iar în zona coccisului care îmi amorțise de tot. Am ajuns în dreptul ușii, la prag. În partea aceea a clădirii fundația avea aproximativ douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
săliță și o cameră cu două ferestre mititele spre curte și încă două la fel de mici spre stradă. Pe jos era lipită cu lut galben, iar tavanul era bătut din scânduri vopsite în albastru. Măi Văsălie, aicea nu vă puteți muta acuma. De ce spui asta? Ia uită-te cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost simplificat până la elementele lui esențiale, din cauză că nu dispuneam de cele necesare săvârșirii unei oficieri cum scrie la carte. Nu aveam nici tămâie, nici lumânări sau cristelniță cu apă ca să-i torn în creștet, adică între coarne Doamne, iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar n-aveam nici vreun afon și gâjâit de popă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a adresat cu umilință securistului: Domnule, vă rog frumos, lăsați-mă să-mi îmbrățișez soția și copiii. I s-a răspuns la modul cel mai jignitor, disprețuitor, suburban: Lasă c-o să-i săruți când vii, dacă te mai întorci vreodată; acuma n-avem timp. Întinde mâinile! Tata s-a supus și a întins mâinile. L-au încătușat. Cu basca pe cap, cu mâinile întinse și prinse în fiare, privea la mama și la noi în timp ce lacrimile îi curgeau fără voie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lucru, să am ce să le dau de mâncare copiilor. Te rog! D-apoi cum nu te-oi ajuta Rozalie, că te văd că ești necăjită, singură și cu o casă de copii. Cum nu te-oi ajuta? Uite, chiar acuma voi merge. Știu eu pe cineva care are nevoie de ajutor în gospodărie. Plec. Îți mulțumesc frumos, nană Floare, îți mulțumesc din inimă! Și nana Floare i-a găsit de muncă. Pleca dimineața cu sufertașul gol, iar porția de seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acum asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva nu e în regulă cu sarcina. Ce anume putea fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa, o sucea. Considera că ceva nu e în regulă cu sarcina. Ce anume putea fi? A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]