8,101 matches
-
norma socială, adică față de starea de normalitate a majorității. J. L. Borges în celebra nuvelă „Moartea și Busola” (Borges, 1999), punea explicația normalității în funcție de cauza majorității, recurgând la metafora „fântânei nebuniei”, ce tinde să se sustragă realității, cuibărindu-se în adâncurile inconștientului, ca metanoia, astfel încât regulile glisează, sunt schimbate peste noapte în mod nefiresc din nebunie în normalitate, din firesc în nefiresc, contra oricărei logici a bunului-simț. Împăratul din povestea lui Borges rămâne ultimul nebun sănătos într-o lume a sănătoșilor
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ori suntem doar niște visători pentru care visarea e o muzică a sufletului, plină de alinare, dar fără rost. Dar dacă visăm la ceva posibil, atunci ne e dat să cunoaștem posibilitatea reală a adevăratei decepții. Nu pot regreta din adîncul sufletului că n-am fost un împărat roman, dar regret cu mare amărăciune că n-am intrat niciodată în vorbă cu croitoreasa care, în jur de ora nouă, o cotea spre dreapta, în colțul din capătul străzii 150." Aceste cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
performanței se axează pe aici și acum. Nu este un principiu de management abstract și întortocheat cu aplicații limitate. Este o abordare precisă și științifică ce funcționează. Nu există șmecherii sau trucuri. Spre deosebire de teoriile motivaționale, nu trebuie să căutați în adâncul angajaților voștri sentimente profunde de anxietate sau motive. Managementul performanței nu necesită psihanaliză sau joc de rol. Nu trebuie să aflați ce fel de copilărie au avut angajații voștri, câți copii au mai fost în familie sau cum au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
greu poate deveni conștient de incapacitatea sa de a iubi, fie că este vorba de indivizi sau de umanitate În general. Orice fel de afecțiune Îi poate oferi lui o securitate superficială, ba chiar un sentiment de fericire, dar În adâncul său zace neîncrederea sau se agită suspiciunea și frica. El nu ia drept sinceră afecțiunea arătată, deoarece este ferm convins că nimeni nu-l poate iubi. Convingerea de a fi neiubit este aproape Înrudită cu incapacitatea de a iubi; ea
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
acest articol, idei pe care Wittgenstein credea că le comunicase în discuții cu membri ai Cercului): „Nu năzuiesc, cum știți, la recunoaștere în cercurile academiceă Nu este vorba de o dispută de prioritate academică, ci de o chestiune personală. În adâncul inimii, îmi este indiferent ce gândesc despre mine filozofii de astăzi; căci eu nu scriu pentru ei.“70 Ca și în anii petrecuți la Cambridge înainte de război, dispoziția lui Wittgenstein cunoștea suișuri și coborâșuri O VIAȚĂ DE EROU? 59 în funcție de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de-a lungul vremii, a căror frumusețe și eleganță parcă sporise odată cu vârsta. Un psihanalist ar strâmba atotștiutor din nas la chestia cu vârsta, după cum un bărbat mai de anii mei ar zâmbi cu subînțeles. E drept că, probabil, în adâncurile minții mele, stătea sădit respectul dintotdeauna pentru autoritate, de orice fel ar fi fost ea, și percepeam inclusiv vârsta ca autoritate. Auzisem o discuție aprinsă, într-un supermarket, pornită pe motive de stat la coadă, între o persoană cu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Oare în jurul lui nu fuseseră decât lucruri forțate și formale sau nu-i plăcea să-și arate emoțiile sau... nu-și permitea sieși să aibă emoții? Probabil că ceva din fiecare și cine mai știe ce monstru ascuns în vreun adânc de suflet. Iar adâncurile cu greu se lăsau dezvăluite. Catania e străbătută de o curgere de apă subterană, care se unduie pe sub oraș, după ce a fost îngropată de una dintre erupțiile Etnei. Râul Amenano își face cunoscută prezența din loc
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
fuseseră decât lucruri forțate și formale sau nu-i plăcea să-și arate emoțiile sau... nu-și permitea sieși să aibă emoții? Probabil că ceva din fiecare și cine mai știe ce monstru ascuns în vreun adânc de suflet. Iar adâncurile cu greu se lăsau dezvăluite. Catania e străbătută de o curgere de apă subterană, care se unduie pe sub oraș, după ce a fost îngropată de una dintre erupțiile Etnei. Râul Amenano își face cunoscută prezența din loc în loc, în Piazza Duomo
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
o vreme, a trebuit să întreb în jur de ce s-au îmbulzit cu toții pe punte, uitând de caniculă. M-am lămurit curând, după ce am văzut cum fierbea apa din loc în loc, semn că intrasem în imperiului vulcanilor, al nebănuitului din adâncuri, al domeniului stăpânit de Scilla și Caribda. Quando Scilla si fece il bagno, iniziò a trasformarsi in una creatura mostruosa con sei teste di cani rabbiosi. Immediatamente si nascose e da lì cominciò la sua carriera di mostro marino e
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Meister Eckhart și Kierkegaard), Rilke, Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș, în vreme ce a doua jumătate prilejuiește întâlnirea cu Ritmurile corpului în Grecia antică, Drumul spre Nietzsche, Experiența lui Kafka, Laudatio mortis (Thomas Mann), labirinturile prozelor lui Hermann Hesse, „armonia din adâncuri” la Boris Pasternak (Doctor Jivago) și seducția exercitată de cafeneaua literară la Budapesta. O altă culegere a criticului, Visul lupului de stepă (1999), repetă împărțirea în Teme românești și Teme străine, ca un ecou, parcă, al dualității cultivate de magistrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
Obiectiv” (Iași), 2002, 9-10 martie; Iulian Tănase, Manifest împotriva ciorbei de burtă, „Academia Cațavencu”, 2002, 26; Luminița Marcu, Cine se întoarce din America, „Evenimentul zilei”, 2003, 3430; Constantin Coroiu, Despre America, cu sinceritate, ALA, 2003, 677; Constantin Coroiu, Mierea din adâncuri, ALA, 2003, 678; Nicolae Prelipceanu, America lui Radu Pavel Gheo, RMB, 2003, 21 august; Al. Călinescu, America, America..., ATN, 2003, 8; Simona Sora, România lui Gheo, „Dilema”, 2003, 547; Mircea Iorgulescu, Din Far East în Far West și înapoi, „22
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămîn expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat pînă la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adîncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia sinceră, inepta insistență de a scrie versuri cum vorbești, banalul reabilitat, curcit cu sensibilitatea; sărăcia poeților provinciali de a prefera o predică protestantă unui text august și revelat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Eminescu este biciu de Crist în biserica profanată de venetici, este Samariteanul care vindecă plăgile de pe trupul unei clase prădate, schingiuite, însîngerate; poezia lirică a lui Eminescu este vibrarea coardelor acelei viori fără de-nceput și fără sfîrșit - sunete pornite din adîncuri de tristețe și vuet de furtună...". Din cele 270 de pagini ale volumului, peste 240 sînt dedicate receptării lui Eminescu de către contemporani. Bun și temeinic cunoscător al manuscriselor eminesciene adăpostite de Academia Română, este acribios în decelarea erorilor în exegeza eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aproape de ce ne interesează: "Urîtul - Nimic nu este mai insuportabil pentru om decît să aibă parte de o liniște absolută, fără pasiuni, fără treburi, fără petrecere, fără preocupare. Atunci își simte el neantul, părăsirea, ne-ajutorarea, dependența, neputința, nimicnicia. Din adîncul sufletului vor răsări pe loc urîtul, melancolia, tristețea, durerea, ciuda, disperarea". (Pascal, Cugetări. Texte alese, Editura Univers, 1978. Traducere: Ioan Alexandru Badea. Prefață: Romul Munteanu). Este comentată pe larg cromatica bacoviană, cu ale sale tonuri de violet, alb, galben, negru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iluzie ademenitoare, dar pe care nu izbutea niciodată să o strângă în brațe, să fie doar a lui. Nu se putea despărți de ea, nu putea nicicum să-și uite iubirea ("Ea s-a dus. Dar el rămas-a / în adânc rănit de dânsă"); era o boală care-l mistuia, o chemare de sirenă căreia i se abandona scufundându-se, cu voluptate, într-un dor fără de sațiu. Mereu. Astăzi, Profesorul s-a cuibărit cuminte, asemeni Poetului în vis, pe șoldul ei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Întrebat firesc. - Teribilă. - Nu chiar așa - croatul s-a schimonosit, obiectiv. Firește că-i teribilă. Dar mai sunt și altele. Unele-s chiar mai rele. Istorii care se completează unele pe altele. A tăcut o clipă, cu ochii pierduți În adâncurile frescei vaste care le dădea ocol. — Unele pe altele, a repetat apoi, gânditor. Și vorbesc, a adăugat, despre familii Întregi exterminate, fii uciși În fața părinților, frați obligați să se tortureze unii pe alții, pentru ca unul din ei să supraviețuiască. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pirotehnia unui gen diferit, poate, dar nimic străin de fotografia luptei de noapte. Cézanne văzuse limpede, a gândit Faulques. Nu doar faptul că verdele accentua zâmbetul ori că ocrul nuanța o umbră, ci, mai ales, forma de a privi În adâncurile acestei teme. Structura. A luat felinărașul și l-a apropiat de zid, observând asemănările deliberate dintre orașul care ardea pe deal și vulcanul roșiatic pictat Într-un plan mai Îndepărtat, spre dreapta, la capătul unor ogoare sfârtecate, care sângerau ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se duseseră spre sud până la un amurg de iarnă, În tăcerea unor drumuri sinuoase de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al căror noroi crăpat și cenușiu, după ce alunecase pe taluzuri sparte, tapisa fundul viroagelor, printre limba-soacrei uscate și smochini morți, ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
face vreo mișcare, socotind În zecimi de secundă dacă merită osteneala ori nu. Nu râde, fiindcă așa este. Îți jur. Știu ceea ce știu de cât am simțit că Îmi explodai În pântec când mă Îmbrățișai și te țineam acolo, În adâncul meu, relaxat În sfârșit, În singurul moment al existenței tale când lași garda jos. Văd ceea ce vezi. Te observ când gândești Înainte și după, dar niciodată În timp ce faci o fotografie, fiindcă știi că n-ai mai face-o niciodată. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
materializeze și să confirme cele pictate În restul frescei, la fel cum pumnul de nisip ce se scurgea printre degete până dispărea reprezenta, poate, un concept plastic precis al vorbei „nisip”. Durerea s-a insinuat iar, croindu-și drum din adâncuri. Pictorul de război a stat nemișcat două secunde, pândind-o, și când a avut confirmarea, abia a zâmbit În sinea lui, cu perversa malițiozitate de a ști ceea de durerea ignora. În orice caz, În noaptea aceea Faulques nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
clipele când ființa sa fizică era anihilată, redusă la consistența abia pâlpâitoare a unui simplu număr ce migra, după logica sadismului torționarilor, dintr-o Închisoare În alta? Ce altceva splendidele pagini ale memoriilor lui Argetoianu, acest uluitor portretist ivit din adâncurile prea-balcanicei noastre vieți politice? Sau filozofia nevrozei care alcătuiește În jurnalul „tinerei greu de mulțumit”, Jeni Acterian, un fascinant „desen În covor” al chinurilor și zbaterilor spiritului creator ce nu-și găsește drumul? Ce altceva scriitura contorsionată a unui Drieu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să plec!”, exclamă tânărul Werther) și paradigma Freud, În care lucrurile Își ies din matca naturală, nemaifiind percepute, ca la Goethe, drept un fenomen firesc sau, În cel mai rău caz, drept un accident. La Freud, mecanismul sinuciderii coboară În adâncurile ființei, „drenând ego-ul”, Într-o suprapunere a misterioaselor canale genetice, care leagă prezumtivul pacient de o Întreagă genealogie a demonismului. Pentru eroul romantic, sinuciderea Înseamnă ieșirea firească din scenă, deznodământul căruia nu numai că nu i se Împotrivește, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cunoașterii. Aproximări pornind din același punct, aspirând doar la fragmentarismul viziunii. Cel care ține un jurnal optează Între a fi istoricul propriului său trecut, transcriindu-și ramificațiile experienței de viață, a afla diagnosticul, trăsăturile unui caracter sau a extrage, din adâncurile inconștientului, exemplele expresivității ființei. Discursul analizant este o construcție, un faire, pentru că spunerea, ca act al confesiunii, nu rămâne niciodată fără efect 29. Chiar dacă efectul riscă să ne scape: actul confesiv face trimiteri directe la ființă. Spre deosebire de alte discursuri, neconcentrate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în spațiul românesc. Ca și Alexei Mateevici exprimăm sentimente de adâncă dragoste și prețuire pentru limba română, creația poporului de-a lungul existenței sale istorice. Ea este „foc ce arde”, „numai cântec”, „graiul pâinii”, „doina darurilor noastre”, „o comoară în adâncuri înfundată”, „un șirag de piatră rară pe moșie revărsată”. Îndemnul autorului ca și în testamentul văcăreștean, este acela de a păstra și îmbogăți limba noastră națională. „Vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu”. Toate popoarele și-au ales dintre gloriile panteonului lor
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cât umblă, cu ochii pe jumătate închiși, oftă fără să știe de ce, fără să știe ce vrea, și se lungi pe iarbă, la umbra unei perdele de chiparoși. Cum sta lungită, o apucă o piroteală și, cum privea într-un adânc fără fund, printre genele lungi, i se păru c-aude un cântec de chitară." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) (c) " Când, tocmai, la vreme de bătrânețe, iată că se îndură norocul și cu dânsul și dobândi un drag de copilaș, de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]