13,375 matches
-
la părinții ei, lăsând în toată casa pe soacră-sa. Cum locuia într-o singură încăpere din coasta casei, restul casei era liber. Discut cu tutorele orfanului, stabilim anumite condiții contractuale și astfel intru în casa ce-mi va fi adăpost doar trei ani! Până la sfârșitul lui septembrie am de lucru nu glumă! Repar acoperișul, văruit-zugrăvit peste tot, făcându-ne cât mai bune condiții de viață. Ai mei m-au ajutat foarte mult. Refac gardurile peste tot, ba mai construiesc și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
morți și răniți și alte pagube incalculabile. Ca la noi... la nimeni! Într-o discuție avută cu Mariana în iulie m-a convins că trebuie să dispară din vizorul noii puteri instalate în țară! Vrea să-și pună feciorul la adăpost, să se realizeze pe meleaguri străine pentru că aici fusese deja marginalizat prin neadmiterea la facultate. Alieta, o bună prietenă aflată deja în Franța, îi face chemarea în mod oficial și cu forme în regulă pleacă pe 1 septembrie la Paris
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se spune că teroriștii sunt în cimitirul Pantelimon, care se învecina cu unitatea noastră, exact în dreptul poziției Bateriei I. A început tragerea. Milițienii au scăpat cu viață ca prin minune, retrăgându-se pe burtă până au intrat între case, la adăpost de foc. M. M.: Informația cu teroriștii libieni mi-a dat-o și Vasile, că în pădurea Brănești erau niște libieni parașutați și că el nu mai avea oameni. S. B.: În declarația celui care îi conducea pe milițieni se
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dintre Capriciile lui Goya : „Somnul rațiunii naște monștri”. Aici însă monstruozitatea provine dintr-un exces de luciditate, dintr-o dereglare a percepției, dintr-o focalizare diferită a lentilei. Avem o scenă de linșaj și un abuz din partea oamenilor legii la adăpostul nopții - palma vine tocmai pentru a tăia vocea celui care protestează. Am lăsat deoparte primul episod pentru că el este și cel mai interesant. Privirea fixează victima, scena din O făclie de paște este revelatoare în acest sens. Nebunul, căruia polițiștii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a lumii, situată la latitudinea 53,10 grade și longitudinea 70,54 grade și așa cum o cânta poetul Jose Grimaldi "cu o mână pe inimă și alta pe biblie, eu jur ca nu există egal ca farmec și frumusețe la adăpostul vântului, zăpezii și brumei" Punta Arenas 18 decembrie 1980 Semneaza martor Juan Mauricio, inginer forestier, Director, Corporacion Nacional Forestal XII Region Magallanes y Antarctica Chilena. Cu o diplomă asemănătoare avea să fie onorat și Señor Vasile Macovei! Plăcute amintiri, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
marii, în compania lunii și a valurilor (de reținut că, datorită conflictului, hotelurile erau goale). Abia instalați pe la zece seara în hotel, s-a declanșat alarma și a trebuit să ne retragem "în pijamale și cu măștile pe figură" în adăpost, uitând și de profeții și de regii Israelului, și de lună, și de valuri. Oricum, una peste alta a fost o deplasare de pomină și faptul că ne-am întors acasă și cu documentul semnat și cu Israelul vizitat, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zi și noapte de noapte cu carnavalurile și sambele. Adevărul e și aici, ca pretutindeni, pe undeva pe la mijloc bogăția de azi a albilor se datorează muncii de aproape patru secole a sclavilor negri, albii și-au pus pielea "la adăpost" în zonele temperate, lăsându-le negrilor teritoriile din nord-est cu climă tropicală... Așa că la fiecare mișcare de "ieșire din front" a celor din sud, autoritățile federale reacționau prompt și energic pe baza lozincii "împreună și la bine și la rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
membru și parlamentar din partea Partidului Comunist Chilian, viitorul laureat al Premiului Nobel nu era bine văzut în unele cercuri din țara sa, așa că a profitat de amabila invitație a arhitectului și cineastului uruguayan Alberto Mantaras, care i-a oferit ca adăpost casa sa din Atlantida. Aici, Pablo și Matilde au fost fericiți și în 1998 pe Rambla din Atlantida s-a inaugurat într-o frumoasă casă "Muzeul Neruda", cu spații de expoziții la parter și "zona Neruda" la etajul întâi. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sub impactul exploziei tocmai pe terasa noastră de la etajul șase. În timp ce ferestrele Întregului imobil s-au făcut țăndări, taică-meu a avut fulgerător instinctul bun de a mă lua În brațe și, cu mama de mână, ne-a condus În adăpostul antiaerian din subsol. Anica, dădaca mea, cea care m-a Îngrijit cu dragoste și devotament până la plecarea mea În America, Împreună cu simpaticul ei soț, Niculae Călin (amândoi făgărășeni mândri), ne-au urmat În grabă, aducând și coșul cu provizii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
devotament până la plecarea mea În America, Împreună cu simpaticul ei soț, Niculae Călin (amândoi făgărășeni mândri), ne-au urmat În grabă, aducând și coșul cu provizii care era mereu la Îndemână, În caz de atac. Se spune că am stat În adăpost peste douăzeci și patru de ore. Era prima mea experiență underground. Poate de acolo, din familiaritatea cu subsolurile, am primit subconștient inspirația care s-a manifestat Într-o bună zi, când am montat Medeea. Deși nu am, evident, amintiri vizuale clare ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Închisă Între patru pereți, cu decoruri construite, cu lumina de teatru artificială, descopeream aici aerul, orizontul, soarele orbitor, nisipul fierbinte, stâncile, șerpii și scorpionii, iar noaptea luna, stelele și focul. Starea de totală expunere și vulnerabilitate, sub cerul liber, fără adăpostul clădirii unui teatru, ne-a marcat pentru restul vieții. Cu câteva săptămâni Înaintea festivalului și a reprezentațiilor oficiale, ne-am deplasat cu grupul să prezentăm câteva scene În satele din jur unui public fără nici o referință culturală contemporană. Oameni simpli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lifting drive“) ne Întreba pedant pe fratele meu și pe mine dacă am izbutit să intrăm În acea stare de grație care este „urmărirea continuă a mingii“. Uneori, o miraculoasă spargere de nori ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își recăpăta petele de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bun caz, un fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete răsăreau În număr mare sub brazii, mestecenii și plopii din parcul nostru, Îndeosebi În partea sa veche, la est de drumul de trăsuri care Împărțea parcul În două. Adăposturile sale umbroase emanau pe atunci mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și să te uiți bine după o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
chin era mult mai aproape de adevărul artistic decât coborârea lentă a brațelor palide ale unei balerine; pe scurt, ceva ce am fost În stare să apreciez abia după ce obiectele și ființele pe care le-am iubit cel mai mult la adăpostul copilăriei mele se prefăcuseră În scrum sau fuseseră Împușcate În inimă. Există un apendix la povestea Mademoisellei. Când am scris-o prima oară nu aflasem câteva uluitoare supraviețuiri. Astfel, În 1960, vărul meu din Londra, Peter de Peterson, mi-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-un colț al adăpostului boltit de unde urmărise șerpuirile luminii mele În urcuș, Tamara aștepta, cocoțată pe parapetul lat, rezemată de o coloană. Stingeam felinarul și Înaintam bâjbâind spre ea. Întotdeauna dorești să vorbești mai elocvent despre asemenea lucruri, despre multe altele care speri Întotdeauna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În ciuda multor trădări. 5 Fericit este romancierul care reușește să introducă o scrisoare de dragoste adevărată, primită În tinerețe, Într-o operă de ficțiune, Înfigând-o În ea ca un glonte curat În carnea flască, și punând-o acolo la adăpost, printre viețile contrafăcute. Mi-aș fi dorit să fi păstrat toată corespondența noastră În felul acesta. Scrisorile Tamarei erau o evocare plastică a peisajului rural pe care noi Îl cunoșteam atât de bine. Ele erau Într-un sens o replică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sfârșim cu pribegia. "Micul Mangop" va fi oare "Micul Bizanț", așa cum năzuiești tu? îngână Maria cu tristețe. Să crezi!! strigă Alexandru cu înflăcărare. Să crezi, așa cum cred și eu! Mangopul e un început! Vom avea un pământ "al nostru"! Un adăpost "al nostru"! Nu vom mai rătăci de ici-colo prin lume, principi fără țară și fără coroană! Și se va ști că pe fața pământului a mai rămas un colțișor pentru urmașii Împărăției celei de "A doua Romă"! Pe temeiul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ocean, evident! Uneori mă întreb dacă nu cumva e vorba de o ispită diavolească; în loc să-mi fie milă de tata, de cerșetori (îmi este milă și de tata, și de cerșetori!), sufăr din pricina pisicilor și a câinilor fără stăpân și adăpost. Alteori, mă bate, cu un soi de disperare liniștită, gândul că această caznă nu va avea leac și nu va putea lua sfârșit altfel decât iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de curând, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-lea trăiau în Basarabia mai bine de 120 000 de bulgari. Care din aceste valuri (1787-1791, 1806-1812, 1828-1829) i-a adus în sudul Basarabiei pe strămoșii mei sud-dunăreni? Cât de „vechi” sunt ei în acest ținut ce le-a fost adăpost și salvare? Între 1787 și 1829 sunt 42 de ani. Mai mult de o generație. Evident, nu pot să știu nimic în această privință. În funcție de perioada în care a avut loc strămutarea lor eu reprezint cam a cincea sau a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rămas, nici ei, aceiași. După experiența anului 1940-1941, în timpul și la sfârșitul războiului, un mare număr dintre urmașii emigranților bulgari în fostul Bugeac n-au mai stat pe gânduri: s-au grăbit să treacă în România, să se pună la adăpost. Clujul, îmi amintesc, era „plin” de basarabeni care, când se întâlneau, o dădeau imediat pe rusește sau bulgărește. Limbile acestea le erau încă mai la îndemână deși toți vorbeau curent românește, cu nelipsitul accent, desigur, care îi dădea deîndată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am venit la Suceava cu fratele Titi. Am cerut găzduire în propria-mi locuință. Mi-a răspuns soacră- mea. „Pentru Titi am loc, pentru tine n-am”. Era aproape miezul nopții. Am plecat în oraș cu gândul că voi găsi adăpost la Mănăstirea Sfântul Ioan, dar porțile mănăstirii erau încuiate fără paznic. M-am întors. N-am vrut să fac scandal. M-am culcat pe gunoliul din grajd. N-am putut să dorm, dar nici să stau în picioare nu mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au declarat război animalelor. Animalele erau înarmate cu bâte, dar vulturul i-a învățat pe cei din tribul lui mânuirea săgeților. Dar șerpii erau atât de vicleni, încât a fost imposibil să fie omorâți toți. Unul dintre ei a căutat adăpost în crăpătura unui munte din Arizona care se poate vedea și azi cu ochiul liber (transformat în piatră strălucitoare), lucind în roci. Iar urșii, când erau răniți, se multiplicau în alți urși; cu cât tribul înaripat încerca să-i omoare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care se puneau flori, și dinții din față i s-au spart. A urlat atât de tare, încât vecinii au crezut că a fost vorba de ceva îngrozitor, venind de la dușmani, și s-au ascuns cu toții în pivnițele improvizate ca adăposturi. Câți ani să fi avut ea atunci? Și eu? Totul e ascuns în ceața trecutului, care mă tulbură cu învierile lui de fiecare dată când se dărâmă și oamenii fac zgomote îngrozitoare. La BBC s-a dat un film despre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca mulți alți cititori, cărui tipar uman îi aparțin, tip uman care trebuie aprofundat cu grijă. Jurnalul lui Nijinski a devenit o cheie pentru anumite angoase - a trăi pe mai multe planuri, pe mai multe niveluri lingvistice, a găsi un adăpost plin de consolare în exersarea desenului, în culorile pline de lumină ale acuarelelor. Și apoi, un lucru esențial despre iubire, despre imposibilitatea ei: nu ne putem dărui nimănui, pentru că ne aparținem în întregime. Singura soluție fiind prietenia fără margini, semănând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]