28,520 matches
-
părea o clădire rudimentară, din cărămizi și alte materiale de duzină. Înălțarea ei nu dovedea o grijă anume și, în primul rând, se simțea graba cu care fusese construită. Dar aș nedreptăți locul sfânt dacă n-aș da și alte amănunte și n-aș stărui asupra puținelor sale frumuseți. Era impunător, lung de șaptezeci și patru de picioare și înalt de șaizeci de coți, avea cinci naosuri și un transept care se sfârșea printr-o absidă cu cupolă semicirculară. În fața intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ta a fost bună, nu mi-ai adus decât ponoase. Îți poruncesc să nu mai scoți nici măcar un singur cuvânt despre Romilde în prezența Gailei. Nu-i răspunde și, dacă tot a venit vorba, ferește-te să-i tot dai amănunte despre mine. M-am uitat la el. L-am privit pieziș și i-am răspuns, la rândul meu iritat: - Nu primesc ordine de la un prieten. Și nu-mi stă în fire să-i povestesc orice mișcare a ta. Crezi oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
săvârșise asemenea fărădelegi în numele Mântuitorului și al bisericii romane. După aceste întâmplări, eu, împreună cu un Rotari taciturn, i-am făcut o vizită Gailei. Era îngrijorată de veștile ajunse până la mănăstire, pe care noi i le-am relatat cu lux de amănunte. Pentru prima oară și-a îmbrățișat din nou soțul, privindu-l cu dor în ochi. Rotari era atât de emoționat, încât a roșit. A bolborosit ceva de neînțeles și, în loc să răspundă cum se cuvine acelei afecțiuni, mi s-a adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în biserica San Michele. Adeodato citea bucăți din Scriptură și le explica fără să recurgă la complicate comentarii teologice. Ca și cum ar fi povestit saga unui erou, a cavalerilor și a oamenilor credincioși lor. Punea suflet și povestea cu belșug de amănunte. Era bine-venit și în biserica ariană Sant’Eusebio, mai ales după ce, în timpul unei omilii de la San Michele, fusese învinuit că nu se străduia să aplice decretele lui Teodosie împotriva cultului arborilor. Cu acea ocazie se mărginise să răspundă: „În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prețioase și scrisori pline de cuvinte frumoase, în care însă nu uitau să-și arate dilema în a alege între Cividale și Benevento, rugând-o să vorbească, în această privință, cu Rotari și cu mine. În timp ce se puneau la punct amănuntele privind reîntoarcerea lui Aio în ținutul său cu o navă provenind din insula Sardinia, Gaila a cerut să fiu chemat în apartamentul său. Lucra cu slujitoarele ei o perdea de altar pentru biserica San Giovanni, și o rază de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l atât de mânios, în ciuda bătrâneții. Bătrânele și slăbitele lui mădulare au izbutit chiar să-l dea jos din pat, furios nevoie mare. Rotari nu era nici prost și nici superstițios, și, când Amos i-a explicat cu lux de amănunte simptomele bolii, s-a predat: - Maestre, i-a spus, tu știi că mă port drept cu nația ta și că pacea și siguranța voastră nu au fost nicicând mai adevărate ca sub domnia mea. Mai e ceva de făcut? Evreul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reală, ci o considera doar o extensie a unui computer - o entitate invizibilă, anorganică și imaterială. Și Într-un fel chiar așa și era. — Sistemul informațional este constituit din platforme software care Îmi comandă fiecare operație În cele mai mici amănunte, Îi explică blând. Aceste procese nu pot fi modificate de către operatoare. Îmi apare rău. Asistentul se ivi din spatele peretelui mobil. O supraveghea. Le supraveghea. Randamentul ei era monitorizat constant. — 4 minute, numărul 7, Îi făcu semn cu degetul, nu Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pernă. Chipul Îi era umbrit de bretonul negru, iar În brațul drept avea o perfuzie. Cezariană - fără nici un pic de jenă, dama aceea repeta tuturor, cu voce tare, că fiica ei Înfruntase cu curaj o sarcină dificilă, intrând apoi În amănunte legate de fibroame uterine și contracții de avort iminent. Încă era amețită după anestezie. Vino, intră, Aris, Îi spusese cu un surâs. Și deși n-o mai văzuse niciodată, avu impresia că Îl aștepta. — Știi ceva? Îi spuse ea absentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la punct. Copiii mei trebuie să aibă ce-i mai bun. Nu vreau să crească În casa mamei tale ca niște musafiri. Vă las casa. Dar trebuie să vorbim aici, În mijlocul străzii? adăugă el ca și cum acesta ar fi fost un amănunt lipsit de importanță. Ce, suntem doi vagabonzi? Te rog, Mina, nu aici - să mergem acasă, unde vrei tu. Deschise portiera mașinii și murmură: — Urcă. — Nu, spuse Emma. Niciodată singură cu el - niciodată, ține minte ce ți-a recomandat avocata. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era ciudat cât de repede preluase impulsurile lui Pampu și cât de conștiincios se gândea să le ducă la îndeplinire. A luat-o pe cărarea alburie, drept spre Comoșteni, care atunci se numea Coteni, la conacul spătarului Gongea. Știa în amănunt tot drumul și se minuna în același timp de tot ceea ce vedea. Totuși, în acele prime săptămâni nu s-a gândit niciodată la Pampu ca la o victimă. Știa că îl luase în stăpânire, dar nicidecum nu se punea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu o seară în urmă: „Domnișoară, domnișoară, îi spusese aceasta, vătaful nostru a luat-o în barbă, a fost un scandal azi-noapte în odaia grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa mai mult, iar Ghighina voia amănunte și spera să le afle de la Pampu. Evident voia să-i arate și rochia cea nouă. Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus. Era o ființă mărunțică și în mișcare permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ales să povestească. - Mi-am tras nițel sufletul sub dudul lui Călțun. Cum stăteam acolo, l-am văzut pe Zogru: era ca un fuior strălucitor de lumină verde. Povestind, încerca să se pună în locul lui Pampu și, pe măsură ce trecea la amănunte, la momentul în care intrase în sângele lui cald, de exemplu, se simțea parcă vinovat ori măcar responsabil pentru suferința lui Pampu, pe care acum o povestea în detaliu. - Te-a-nțepat și pe urmă a dispărut? - Nu. A intrat în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ani. 4. Nespectaculos. Exact aceasta era și constatarea lui Andrei Ionescu. Nespectaculos și chiar penibil își spuse, în timp ce închidea disprețuitor Mitologia lui Tudor Pamfile. I-ar fi plăcut să găsească o istorie teribilă pe care să coleze tot felul de amănunte obscene bune de dat la bizon. Zâmbi, rostind cu delicatețe cuvântul bizon, oftă adânc și își aprinse cea de-a zecea țigară din ziua aceea, care era o marți - marțea așteptării lui Zogru. Bineînțeles, nu știa cine este Zogru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
grinzi groase, în care era o masă rotundă, nu mai înaltă de jumate de metru, încărcată cu mâncare și băutură. Ioniță începuse să-i povestească despre Talpă, despre drumurile lor de noapte, despre fete și petreceri. Vorbea cu bucurie, dădea amănunte, iar lui Zogru i se înmuiase inima pentru că se simțea cel mai de seamă om, singurul pentru care vorbea Ioniță. Stăteau pe scăunelele rotunde ca niște oameni fără griji, așa cum nu mai stătuse Pampu în viața lui. Aveau o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
despre cum privea Pampu când privea cerul și era vesel. Și în timp ce se înălța din cadavrul Cocoșatului, pe buzele lui Ioniță Zugravu ieșea un val violet de căldură, ca o boare în miezul verii. Este inexplicabil cum își amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile lui portretul lui Pampu. Se vede adeseori ca o bătrână subțire și scundă, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și doritori de evenimente, dar de fapt se află mereu în altă parte, așteptând ceva ori bucurându-se în secret de lucruri pe care numai ei le știu. Și sunt destul de puțini aceia care iau parte cu totul la fiecare amănunt al vieții, atenți cu trup și suflet la celălalt, iar Zoe era un astfel de suflet, legat cu adevărat și cu dragoste de sufletul oamenilor. A privit-o din toate unghiurile și cu toți ochii care i-au stat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
așa și-a adus-o aminte multă vreme, în rochia verde, legată pe sub sâni cu o eșarfă brodată cu flori mici, cărămizii, cu ochii sclipitori, rotunzi și lipiți de creierul lui. Și poate că n-ar fi ținut minte toate amănuntele, dacă n-ar fi alergat într-un suflet la popa Tătaru, tocmai pe la Podul Belicului, și n-ar fi sărit imediat în el, ca un apucat. Preotului acestuia i se dusese vestea pentru desenele lui și, cu mintea lui Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Alecu, apoi am să intru iară, ca să vezi diferența. Dar mai întâi ascultă-mă. Nu sunt precum celelalte ființe, ci sunt un gând mai puternic, intrat în... Zogru voia să spună în sângele, dar îi trecu prin minte că acest amănunt ar putea să nu facă impresie bună și atunci spuse: sunt un gând și stăpânesc toate gândurile omenești. - Și de ce aș avea nevoie să stau de vorbă cu un astfel de gând, spusese Zoe, zâmbind în continuare, ca să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de desfătare. Se lăsa în voia sângelui care pulsa lin, ca într-o baie alintătoare. Dar mai era ceva. Erau visele la care lua parte ca un spectator, uneori implicându-se la maximum, chiar schimbând direcția câte unui actor ori amănunte minore, ceea ce îi dădea o satisfacție enormă. Dacă în timpul zilei era stăpân deplin peste gândurile omului în care se cuibărise, în timpul nopții devenea doar un ochi desfătat de incredibile întâmplări, ceea ce îl umplea de fericire și de forță. El însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Au dezbrăcat-o repede și băieții au violat-o. Pe ea au vândut-o lui Nicu Asasinu, iar camera i-au dat-o lui Comerciantu, care are vadul lui, plătit. Cam ceva de genul acesta scrisese Andrei, deși insistase pe amănuntele violului, firește. Pe Zogru îl alarmase starea lui, dar și povestea și mai ales faptul că dăduse personajului numele Giuliei. Mai mult, păstrase amănunte biografice și chiar detalii fizice. După o zi în care se purtase ca un îndrăgostit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Comerciantu, care are vadul lui, plătit. Cam ceva de genul acesta scrisese Andrei, deși insistase pe amănuntele violului, firește. Pe Zogru îl alarmase starea lui, dar și povestea și mai ales faptul că dăduse personajului numele Giuliei. Mai mult, păstrase amănunte biografice și chiar detalii fizice. După o zi în care se purtase ca un îndrăgostit. Dar aflase treptat aceste lucruri; mai întâi, a sunat la ușă cu degetul întins al studentului pe care îl adusese până aici. Pe urmă, uitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de mâncare, din ce în ce mai mici și mai ciudate, gozuri făcute din tot felul de resturi industriale, amestecate simbolic cu grâu, și acela stricat, mucegăit, imposibil de folosit la altceva. Iar Gabi muncea cu toată implicarea strămoșilor ei, luând în serios fiecare amănunt, încât ajungea seara acasă ca și când ar fi fost prăjită în ulei încins. Mircea, care lucra la un restaurant mare, pe lângă Piața Rosetti, pleca mai târziu și venea mai repede acasă. De câteva ori a luat-o pe Giulia să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
suflet o cârpă arsă. Ea pășea frumoasă, ca o prințesă, cu picioarele strânse în blugii elastici, dar ținea capul plecat, ca omul obidit. Zogru și-a dat imediat seama că se întâmplase ceva grav și trebuia să știe totul în amănunt. Așa că trecuse pe lângă Giulia zâmbind, deși aceasta privea în continuare asfaltul plesnit, apoi intrase în clădire și ceruse să-l vadă pe domnul Ionescu de la Anexe, pe-acolo, sigur că știa, mulțumesc, la revedere, apoi bătuse în ușa Anexelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deși nu știa cum. - Mai întâi, am să-ți dau o dovadă că imobilul reprezintă o valoare națională. Pe urmă, am să mai văd. Completase un formular, îl semnase, ștampilase, apoi plecase de-acolo cuibărit în Josh, ca să afle toate amănuntele poveștii, uitând cu totul de CD-ul pentru care venise. 32. Andrei Ionescu s-a întors din Franța la începutul lunii mai, mulțumit de excursie. Expunerea lui și mai ales filmul Giuliei se bucuraseră de succes. Lucrarea urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
simțea încă gustul asfaltului și durerea izgonirii, încât nici nu mai îndrăznea să se apropie de el. Câteva zile i-a dat târcoale de la distanță, aciuat în Ancuța, apoi în Cătălin și în Daniel, așteptând parcă să surprindă ceva, un amănunt important prin care să poată să-și regăsească poziția pierdută. Se gândea la zilele în care doar din capriciu nu voia să intre în Andrei Ionescu și-i venea să râdă că acele vremuri s-au aureolat într-un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]