9,447 matches
-
ml de coniac punem la fiert cu o lingură de zahăr și, fierbinte, turnăm peste tarta coaptă, pudrăm cu zahăr, apoi la mijloc punem o lingură de coniac. Decorăm cu păltinele roșii, iar când ducem la masă, flambăm tarta. TORT AMAR Blat - opt ouă, 200 gr. de zahăr, 40 gr. de făină, 40 gr. de cacao, coajă de portocală. Se freacă gălbenușurile cu zahărul timp de 30 de minute, se adaugă cacaoa, făina, mirodeniile și albușul bătut spumă. Se unge o
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
tortul, lăsăm la frigider timp de trei - patru ore, apoi decorăm cu frișcă. TORT DE POST CU FRUCTE USCATE Zece nuci curățate, tăiate felii, 100 gr. de stafide, 100 gr. de coajă de portocală confiată ( zaharisită ), două linguri de cireșe amare, două linguri de vișine, 100 gr. de smochine, 100 gr. de curmale, 100 gr. de caise, 100 gr. de prune - confiate uscate. Se pun fructele tăiate, se amestecă toate la un loc și se țin înmuiate în 200 gr. de
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
plăcere... S-au construit varii scenarii apocaliptice în legătură cu amenințarea acestui ,,monstru" globalizant. Eu cred că ele sunt adevărate în măsura în care oamenii sunt dispuși să le conceadă o anume doză de adevăr. Cu toții suntem însă condamnați destinal să fim de acord cu amara reflecție populară, copios saturată de substanță gnostică: ,,Ne naștem goi, uzi și flămânzi...După aceea lucrurile se înrăutățesc...". Versiunea gnostică a istoriei ar putea continua cu firesca și reconfortanta speranță a mântuirii. Străbați pustiul până la capăt, dar până la urmă tot
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
veritabile convulsii sociale. Greva de astăzi este doar una dintre ele. Corpul social suferă de varii patologii. Va fi în continuare bolnav până când adevărații terapeuți vor face reforma învățământului românesc. Până atunci, universitarul român este obligat să-și asume cu amară umilință condiția de "negru" pe plantație. Fotbalul și dulcea otravă a neputinței Ca orice român obișnuit, privesc și eu cu sinceră admirație rubricile sportive ale jurnalelor tv. Mă reconfortează dinamismul, regia și întreaga alchimie a profesioniștilor sportivi din media. Emisiunile
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
raport: ... Se petrec aici lucruri ce cu greu se pot dezlega; d. Besack, sub pretextul riguroasei executări a Regulamentului, a cărui interpretare este elastică, exercită în afaceri o înrâurire ce mulți o numesc dictatorială și de care domnul se plânge amar de vreme îndelungată... ... Ceea ce se vede aici amintește unor boieri care își aduc aminte de marea împărțeală a Poloniei, sub Caterina a II-a, aceleași lucruri care se petreceau atunci în acel regat, focar de intrigi, deși timpul, împrejurările și
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
oameni puțin capabili sau ostili, s-amestecă în toate afacerile și, când nu izbutesc prin intrigă, ei atunci exercită puterea lor în afară de Domn... După Besack veni, ca consul rusesc la Iași, Kotzebue care de la început făcu lui Mihai Sturdza zile amare: ... Ieri încă, la Curte, Domnul mă întreținea cu emoție despre poziția lui penibilă față de d. Kotzebue. Nu există piedică și sâcâială ce nu i-o suscită consulul Rusiei care face rapoarte, când la Petersburg, când la București, împotriva Domnului; și
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
unei idei, dispărea și el. Buzele erau strînse, uscate și palide. Uneori se schimonoseau în cîte un simulacru dus pînă la jumătate, repede părăsit."49 Din cele 18 tipuri de zîmbete identificate de Paul Ekman 50, întîlnim frecvent zîmbetele artificiale, amare, chinuite sau rînjetele care, dezvelind "dinții-arme", arată celuilalt poziția de atac. Sau rîsul prostesc sugerînd obrăznicia, viclenia, răutatea, batjocura. Capul plecat este poziția adoptată în relațiile cu orice autoritate, fiind expresia omului supus, lipsit de voință, de elan și de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de Viorel Horea Țînțaș în 1992. Folclorul carceral se centrează asupra mediului de detenție, pe care-l descrie în toate aspectele negative: loc al suferinței ("Pușcărie, pușcărie/ Urîtă mi-ai fost tu mie/ Pe-afar' dată cu var/ Înăuntru chin și-amar". Sau "Aici e frig și ger/ Milă de la cin' să cer?/ Nu există îndurare/ Nici surîs de fată mare."), centru al disperării ("De la vorbitor mă-ntorc/ Disperat și numai foc/ În cameră-ncep să plîng/ iar tovarășii mă rîd". Sau
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să renască, să priceapă că există cineva, undeva care-i vede, îi controlează și, mai presus de toate, îi iubește. Dar pentru asta trebuie mai întîi reeducate cadrele, internate într-un centru de recuperare religioasă, pentru a primi ceea ce atîta amar de vreme le-a lipsit: dragostea față de semeni, iubirea și respectul, deschiderea sufletească și sinceritatea totală față de deținuți. Dacă pușcăria e sursă a nenumărate defecte și o schimbare de mari proporții se impune, atunci primul lucru care trebuie făcut e
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
tot mai crăpată, grilajul de fier mai ruginit. La barul din colțul străzii mele voi sorbi dus pe gânduri cafeaua din fiecare dimineață. După-amiază, când patroana vine doar în vizită la barul ei, voi bea și atunci o cafea tare, amară. Mariana va fi departe, parcă în celălalt capăt al lumii. În nopțile de vară, pline de gâze și insomnii, ne vom gândi unul la altul, dar acele clipe vor fi tot mai rare, tot mai puține ca o răzbunare atroce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
priveau absenți pe fereastră, în jur. Doar mișcări controlate de mâini, clipiri obosite de ochi, trupuri grele apăsând bancheta moale, lâncezind. Porni atunci cu pași mărunți spre vagonul restaurant să-și alunge somnul și plictiseala, să bea o cafea tare, amară. Peste câteva ore coborî să schimbe trenul. Mai bine mă duceam cu un tren direct își reproșa în gând. Mi s-a părut că traseul e mai scurt. Și bătrânul porni agale spre sala de așteptare. Desfăcu geanta cu mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
euritmia operei sale. De aceea, probabil, la Blaga, locul divinității este atât de pregnant reprezentat în dramele sale, cu sentimentul tragic al zădărniciei și al anonimatului; zeul este printre oameni, dar prezența lui nu reușește să-i trezească, surâsul lui amar vorbește despre lipsa lor de șansă: (Vasile Lovinescu, op. cit.: 65). Iată de ce, considerăm, acvaticul nu se încadrează într-o poetică a elementelor; el constituie însăși substanța divină: (Zamolxe, p.3, s.n., E.A.) în varianta „Pan”, din Pașii Profetului, singurătatea și
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
cu versurile cunoscute ție: "Sunt suflet din sufletul neamului meu, și-i cânt bucuria și amarul..." Vezi, bazându-mă pe această convingere, am decis să îți fac o propunere. Ca fiu de țăran, ca unul care nu ai gustat experiența amară a colhozului, datorită condițiilor specifice zonei unde te-ai născut și ai crescut, aș dori să te informez că suntem mai mulți colegi și prieteni care am decis să continuăm tradițiile părinților noștri, să formăm un nucleu care ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
și deja ai fotografia pe ELLE sau pe Paris Match. Constat, nu mă plâng. Sunt alte vremuri. Nu mai sunt nici criticii de pe vremea mea, nici spectatorii, care, uneori, știau opera mai bine decât noi. Fii atent însă, nu sunt amară! Zilele trecute, i-am transmis unui domn compozitor tânăr, organist, care a scris o "Ave Maria" și o "Salve Regina", că mă interesează muzica lui. Am aflat că m-a căutat imediat pe Internet și, când a văzut cine sunt
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mai multe spectacole la Verona sau la Met, eu, noaptea, mă tăvăleam pe podele de durere. Copilul meu era departe. Pentru toți, intervalul dintre 1970 și 1976 înseamnă confirmarea mea printre cei mai mari cântăreți ai momentului. Pentru mine, înseamnă amar și muncă nebună pentru a uita de el. O țară care îți taie cordonul ombilical a doua oară? Ce să merite din partea mea? Maurice Schumann ăpe atunci ministru de externe al Franței) și fiica sa, Christine, au făcut tot posibilul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
scot din orchestră acum". Mi a dat-o și am învățat-o până când am intrat în scenă, iar el a avut mare grijă cu mine atunci. Se cântă foarte ușor cu el. Eva era superbă și ne am revăzut după amar de ani în Jenufa la Barcelona. Era extraordinară. — Dacă în Eboli erați pe rol cu Grace Bumbry și Elena Obraztsova, în Azucena vă împărțeați spectacolele, din nou, cu Fiorenza Cossotto. — Iar cu Elena mi-am împărțit toate Contesele din Dama
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și asta o am de la tata. Un democrat ca la carte. Nu știam pe-atunci, când mama cădea ruptă de muncă, iar el se așeza la un șpriț seara, că am să-mi aduc aminte de spusele lui după atâta amar de ani. Tata vorbea de Europa. Visul lui era să vadă o Europă federalizată. — Cât de departe merg rădăcinile familiei Dvs.? — Până în Grecia și Spania, acum niște sute de ani! Buni cul, Constantin Cortez, era cântăreț de operă, bas cantabil
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
1946. Capitolul VII Povestirile lui Stanca Ilie. Multe lucruri și evenimente întâlnește și omul în viață, unele hazlii, comice, pline de umor, făcându-l pe individ să fie vesel, să-i placă viața, să o trăiască din plin, altele triste, amare și descurajante, chiar dureroase, așa cum sunt afecțiunile fizice sau psihice. Sunt oameni care poartă-n suflet regrete și amintiri neplăcute ale unor greșeli făcute în viață, care-i însoțesc până în mormânt. Sunt răni care nu se pot vindeca nicicând, cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
are nevoie de el. Când vii acasă de pe meleaguri străine, anunță-ți sosirea, pentru a nu avea surprize. Râdeam de felul în care procedau colegii. Dar după experiența pe care am avut-o râsul meu s-a tranformat în plâns amar. Eram un om distrus și aceasta din cauza naivității mele și mai mult a încăpățânării, crezân că sunt mai deștept. Am sosit într-o noapte, după trei săptămâni de absență și miam găsit nevasta cu un alt bărbat, în patul meu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dacă...... ne va mai permite timpul și sănătatea aceasta întreținută,sau prelungită cu medicamente. Am repetat gestul ca și cel când ne-am întâlnit cu îmbrățișări, cu sărutări, fiecare am avut câte o lacrimă de regret la despărțire, un gust amar de speranțe puține, că timpul ne va mai ajuta să ne mai revedem cândva! Tot din domeniul retrospectivei. Am menționat înainte că după ce am ieșit la pensie în Baia Mare, am solicitat sprijinul de la conducerea I.S.J și M.I. Iași, să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
oraș nu demult ieșit bolnav dintr-un război greu... Și timpul trece, un sfert de oră, o jumătate de oră. Nu vroiam să las frâu liber gândurilor care mă asaltau. Preferam să mă concentrez asupra unuia singur: tragicomicul situației: surpriză amară, o oarecare îngrijorare datorită, în special, faptului că cele întâmplate erau în legătură cu un ofițer englez, reprezentant al unei națiuni pentru care, cunoscându-i în mare măsură istoria, atât internă cât și pe plan extern, îmi provoca vădite îndoieli. Voi avea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dat peste o cameră de rezervă nouă, pusă de mine la plecarea din București, s-o am pentru orice eventualitate. Am mai descoperit și rezerva cheii de contact a avionului. Nu pot descrie starea de uluire în care căzusem. Ce amară decepție! Ce iluzii spulberate într-o clipă. Fără să gândesc m-am apropiat de una din ferestre (erau două, dar mai mari decât la prima cameră, la fel, fără geamuri, doar sârmă ghimpată), deci același lucru: închisoare. Abia mai târziu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mei sosiră și am decis ca într-una din zile să cobor pentru a lua legătura cu englezii. Gândul de a mă întâlni din nou cu englezii nu numai că nu-mi făcea nicio plăcere, dar îmi provoca un gust amar. Exemple evidente, elocvente și destul de recente justificau cu totul această senzație, ca să nu mai amintesc decât de cele întâmplate cu indienii, cu iugoslavii, ca să nu mai vorbesc de însăși istoria mea, care judecată cu toată obiectivitatea, deși nu sunt răzbunător
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
presărat de fire albe, deși nu era un om bătrân, figura lui Cristea (mai târziu, l-am identificat cu ziaristul de extremă-stângă mort în 1958, certat cu partidul din cauza Basarabiei, a cărei anexare de către sovietici n-o aproba), figură grav amară, uscată (nu mi l-am putut niciodată imagina zâmbind), reflecta o ciudată tristețe: se mai șoptea că, din cauza vicisitudinilor lui politice, îl părăsise soția. Degetele galbene de țigară, tuse seacă, ușoară spumă albă la comisura buzelor, lecțiile lui erau de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nevoie, noi plătim și vă mai dăm și salariu. Trebuie să fiți recunoscătoare! Nu eram în măsură să răspund mai dur. Eram în țara ei, în casa ei, beam ceai din cana ei. Eu nu aveam nimic. Decât o inimă amară. Scrisoarea 25 Primul lucru de care mi-a fost dor după scurt timp a fost o biserică ortodoxă. Nici acum n-am găsit o! Cred că într-un singur oraș sunt mii de români, mai mulți decât are o parohie
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]