8,505 matches
-
zărea o chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oameni buni? Ce-ați pățit? Ce s-a-ntâmplat? Tata a aprins lumânarea din cana spartă; bătrânul s-a apropiat cu lampa ceva mai mult de locul incidentului și au constatat ce se întâmplase. Părul mamei era ud și îi atârna pe față sub formă de lațe scălâmbăiate și lipicioase; urechile îi erau astupate, gâtul, umerii, pieptul erau năclăite de un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întrebare, totuși, mi-am luat inima-n dinți și am formulat-o conform tipiconului. Te lepezi de Satan? Răspunsul a fost și de această dată negativ și prompt. Privind cu atenție, am observat sub maxilarul inferior un smoc de păr atârnându-i în bătaia vântului, de care se agățaseră niște scaieți, stând acolo, suspendați la aer, ca pe balconul unui bloc cu patru etaje. Da, eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate și coarne. Prin urmare era... da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
majoritatea bugetarilor. Era echipat cu o uniformă albastră, puțin cam spălăcită și uzată de îndelunga folosire, iar pe cap purta un chipiu de aceeași culoare, ceea ce mă făcea să-l asimilez cu un comandant impozant de aeronavă. Peste piept îi atârna o geantă mică și frumoasă din piele maro, unde-și ținea importantele documente al căror conținut trebuia adus întocmai până la punct la cunoștința celor care ascultau mesajele administrației locale. Să nu scăpăm din vedere cel mai important element caracteristic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puternice: mama și tata. Părinții noștri nu trăiau decât pentru noi. Pentru noi trăiau, munceau, se zbuciumau, iar în sat erau deja cunoscuți pentru dăruirea lor totală față de familie, precum și pentru comportamentul civilizat, exemplar în societate. Dar n-am văzut atârnând deasupra capetelor noastre fatidica "sabie a lui Damocles" și nici nu ne-a fost dat: "... s-auzim departe-n zare Cum cerescul toboșar Bate darabana-n soare" (Serghei Esenin) Nu. Nici n-am văzut, nici n-am auzit, nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
reciproc acceptată". Sunt așezat la o masă de la "Rogojina", terasă bucureșteană populară de pe lângă Foișorul de Foc. Numele i se trage de la niște rogojiini și farfurii pseudo-rustice agățate de pereți. Un cap de căprior mâncat de molii, cu un singur corn, atârnă și el pe un perete. Tot un cap, dar de cocoș, din ceramică, au lipit pe zid și țiganii din casa de peste drum. Văzut de departe, efectul este extraordinar, suprarealist. La "Rogojina" se pot găsi mici de calitate excepțională, bere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-și "inventa" burse de studii și vizite la Societatea Națiunilor, dar stăteau mai mult pe cheiul Lacului Léman sau prin biblioteci. Mircea Eliade a început să scrie chiar aici celebrul ciclu de articole-manifest "Itinerariu spiritual" în 1927. Pe pereți sunt atârnate portretele severe a diverși pastori și personalități ale Reformei, de la Calvin la pastori necunoscuți din Anglia și Olanda. Liber acces în sală la toate marile enciclopedii ale lumii, începând cu Enciclopedia Americană, trecând prin Encyclopedia Universalis și terminând cu Die
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
West, and the two shall never meet". O găsesc citată de René Guénon în prefața sa la Orient et Ocident. O sentință simplă și clară, cristal de stâncă. Ar trebuie să o scriu pe un carton imens și să o atârn deasupra patului, să o citesc de zece, de douăzeci de ori pe zi cu voce tare, să-mi iasă din cap ideea că într-o bună zi mă voi simți în România mea balcanică la fel ca în Occident. Pe măsură ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cadou de casă nouă în 1977 și pe care, întorcându-mă, o văd aici, dacă nu mă-nșel? Își mai schimbă expresia? Mai presimte evenimente? Vă mai sperie? Vă invit să-i refacem povestea pentru cititori. A.R. Masca africană atârnă bine mersi chiar pe peretele din spatele dumneavoastră. Prin urmare, dacă întoarceți capul, îi puteți spune Hello. R.P. Hello, mască. (Masca nu răspunde.) A.R. Am primit-o cadou de casă nouă de la fratele meu, când ne-am mutat, în 1977
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-mi vorbească. Recompense speciale nu primeam, pentru că tot timpul mi se cumpăra câte ceva. Vrute și nevrute. Am fost, în toți anii de școală, o elevă strălucită. Foarte conștiincioasă, foarte tocilară, iar mama era foarte mândră de mine. În camera mea, deasupra patului, atârnau pe perete, înrămate frumos, patru cununițe împletite din frunze de stejar, pe care le primisem în clasele primare. R.P. Ce-a însemnat relația dintre profesor și elev la gimnaziu și la liceu? După ce principii se călăuzea? Atunci ați început să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a noului umanism rezidă în orientarea sa decisă spre transformarea societății și a omului în consens cu tabla de valori a societății noastre.“ („Omul și umanismul revoluționar în concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu“, Familia, ianuarie 1989) PLEȘA Ion Trif „De salopetă atârnă ziua de muncă, pleoapele istoriei în jos nu se lasă. Dunării nimeni de pe hartă nu-i poate da brâncă, unde-i partidul suntem acasă.“ („Partid“, Scînteia, 21 august 1982) POP Grigore Traian, publicist „Realismul - iată noua dimensiune pe care tovarășul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori le mai atârnau de ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la colț, abia târa un cărucior de fier în care vecinii îi puneau lemne, cartofi sau cărbuni și care zdroncănea pe pietrele de pe drum ca un tanc. Iar mătușile din Delani, Meziad
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a făcut cămin, a trebuit să mănânc acolo toate grețoșeniile și la 10, și la prânz, și după-masa. Așa că în grupa mare n-am mai purtat geanta de tablă, ci una de carton presat, maro, mică și urâtă, care se atârna de umăr și în care nu mai avea rost să car decât o batistă, plus cel mult o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar un kilogram. În schimb, sacul bej pentru ujină atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de jur-împrejur: nici țipenie de om. Pipăim sacoșa și jumătatea de mortăciune, până când, foarte repede, ne luminăm: din cauză că am îndesat capul porcului cât am putut pentru ca nu cumva să se vadă, o parte din pulpă ieșise afară. Normal că piciorul atârnă și zgreapțănă asfaltul cu copita în urma noastră. Săltăm sacoșa cât putem de sus, cu brațele îndoite și bicepșii încordați, o cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe care le vânez în tipografie noaptea, o dată pe săptămână, când scoatem Orizontul. Nu pot să uit cum Păsăroiu, pe care-l strig Păsă, paginatorul de la Drapelul roșu, mi le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o lădiță de lemne de la Piri, vecina de peste gard, mult mai prevăzătoare și organizată. De Crăciun primesc de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă minusculă, cu un robinet care picura ritmic, iar pe peretele din dreapta un cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov. Cum nu existau scaune, m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de tare) și mi-a proptit două perne sub șale. A
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
interesant. și viața mea, împreună cu el. Păsările Găinile stăteau cuminți, băgate una-ntr-alta, în lăzile de aprozar transformate, prin adăuga rea unei plase de sîrmă, în cotețe. Erau albe, nu cotcodăceau, nu dădeau din aripi, și aproape tuturor le atîrna creasta pe unul din ochi. Asta le făcea să se uite la tine pieziș, de parcă te-ar fi suspectat de cine știe ce. În apropierea lăzilor mirosea și găinile erau foarte murdare pe la fund. Cînd venea mașina de la avicola, se forma imediat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
femeie corpolentă, matură, de vârstă greu de identificat, cu obraji rumeni, gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci măiestrit lucrate în picioare și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap. De umărul drept îi atârna o trăistuță artistic țesută, pe care o purta mândră, ca pe cea mai scumpă geantă. Mamă și fiu se plimbau degajați discutând cu glas domol aspecte familiale ale lor și ale rudelor trăitoare în localitatea de baștină din Țara de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la domiciliu decât grație acestor distribuitori publici, a aparilor. Săraci, foarte săraci, aparii aceștia duceau, și la propriu și la figurat, de dimineața până în noapte, o grea povară. Cele două cofe, al căror conținut trăgea cel puțin treizeci de chilograme, atârnau, cumpănindu-se de un aparat sprijinit pe umerii și cerbicea purtătorului, căruia i se zicea jug. Unii purtau sarcina aceasta pe cobilițe; dar numărul acestora a fost întotdeauna mic. Oricât de greu de purtat era jugul acesta, când instituția aparilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dedicat tinerilor și are ca director pe D-l Marius Aron, o persoană foarte interesantă din punctul meu de vedere. Domnia sa are în jur de 1,9 metri înălțime, este un om solid și cu un păr lung care-i atârnă pe umeri. Cel puțin dintr-un punct de vedere îmi aduce aminte de D-l Victor Ernest Mașek, are cam aceleași concepții de viață și este un om deschis către oamenii onești. Îmi aduc aminte cum ne-am întâlnit o dată
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Conservare și Valorificare a Tradițiilor Populare din cadrul Centrului Cultural Județean „Ludovic Paceag”, ce mi-a urat un bun venit înmânându-mi catalogul în care era tipărit și programul, împreună cu ecusonul Festivalului, ce eram obligat să-l port permanent asupra mea atârnându-l de gât, îmi pusese la dispoziție mașina instituției ce avea sarcina de a mă caza la Hotel I.P.O., unde aveam să stau cele 10 zile pe care trebuia să le petrec aici. Hotelul, o clădire veche situat pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la păsărică“, burți revărsate și hăhăieli știrbe, urlete și nebunie. Și, la trecerea dintre ani, cireașa de pe tort: sânii lăptăresei ăleia de la Ciao, Darwin! revărsați, fără nici o opreliște, și pictați cu „2005“. Pe vremuri, „2005“ era scris pe o panglică atârnată de gâtul unui copil... Opulența de acum vrea să simbo lizeze, probabil, belșugul pe carel trăim. Ce copil?! Bidoane grele, manele și păsărici de doamne bătrâne - ăstai paradisul pe care ni l dorim! Aceasta e noua configurație a spațiului mioritic
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Octavian Paler MITOLOGII SUBIECTIVE ediția a IIa Coperta: Mircea RÎbinschi 1976 BUCUREȘTI, PIAȚA SCÎNTEII 1 Editura eminescu mamei mele Sfinxul N-are rost să ne imaginăm sfinxul grec atîrnînd mort pe stîncile de la porțile Thebei, unde s a prăvălit după ce Oedip i-a răspuns la Întrebare. Mai degrabă ar trebui să observăm că el contestă indiferența sfinxului de la piramide Probabil, În acest caz, o opțiune e necesară. Abia atunci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Din pricina lui oamenii nu vor mai fi atenți la faptul că eu am Înfruntat o primejdie și am salvat Atena de la un tribut sîngeros. Vor vedea În mine numai pe nerecunoscător și vor deplînge lacrimile tale. Un ghem de lînă atîrnă acum În balanță mai mult decît vitejia mea. Și lumea uită că din moment ce m-am slujit de acest fir Înseamnă că nu-mi place să Întîrziu Într-un loc. Da, Ariadna, știu ce cred cei care te vor compătimi; că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]