8,697 matches
-
prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și lăudîndu-și marfa; pielării având de vânzare bocanci cu tălpile numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu mai dăduse prin locurile acelea. A privit vechiul vad comercial unde-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și le va transforma În cele mai frumoase pagini de proză care i-au fost Închinate vreodată vieții militare. Acolo, În garnizoana din Doncières, Îl farmecă Robert de Saint-Loup, căpitanul Borodino și cursurile acestuia de strategie. Acolo el freamătă la auzul trompetei, la vederea uniformelor, la alinierea pentru raport. E tulburat, ca tânăr În carne și oase, dar și ca personaj În propriu-i roman, de eleganța acestor „dandy cazoni”. În timpul războiului, Proust se simte Însă mai singur ca niciodată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se datorează cu siguranță lipsei unei lucrări clasice despre MODĂ!... Onorabilul nostru prieten continuă să vorbească așa mult și bine, cu acea ușurătate a elocuției pe care invidioșii o numesc sporovăială; după care Încheie spunând: — Eleganța dramatizează viața... Ah! La auzul acestor vorbe, izbucniră urale. Ager la minte, E. de G. demonstră că drama nu putea defel să provină din uniformitatea impusă de eleganță moravurilor unei țări și, sprijinindu-se pe exemplul Angliei și Spaniei, Își susținu teza cu o bogăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Și eu te iubesc, carino 1, îi zise Sally, bătând din genele-i imense. Un tip mare, rubicond, cam pe la patruzeci de ani, care purta o impresionantă burtă de băutor de bere cu mândria unei femei însărcinate, se întoarse cu fața la auzul acestui schimb de replici și-l țintui pe Sally cu o privire otrăvită, ucigătoare. Sally nu se arătă impresionat, fie dintr-o binecuvântată nebăgare de seamă față de această așa - zisă dezaprobare morală, fie din obișnuința, astfel că nimic nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu mine și casetofonul. —„One day or another, I’m gonna find you, I’m gonna get you get you get you“3 - ... se auzi amenințarea lui Debbie Harry 4 pe când parcam în spatele teatrului. Sally se înviorase un pic la auzul unui glas de fată. Scosei caseta și o băgai în buzunar. Bez, maistrul tâmplar, stătea sprijinit de perete, lângă ușa ce dădea spre scenă, fumând o țigară pe care și-o făcuse singur, cu ochii mijiți în fâșiile de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunt oamenii în legătură cu mărimea șoldurilor lor. —Noroc că nu lucrezi la Fisc - gândește-te ce s-ar întâmpla dacă ai verifica fiecare estimare a veniturilor, remarcai eu. Toți cei din cameră, liber profesioniști până la ultimul, păliră în mod vădit la auzul teribilului cuvânt Fisc. —E, asta e și mai grav decât dacă spui Macbeth, îi murmurai lui Hugo, care înghețase și el de groază. Ce ziceai să-i fac vicarului? Numai dacă mă lași să mă uit, spuse Hugo, revenindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi terminat restul mobilelor mult mai bine decât mine până ajungeam eu acolo, a doua zi. Luând-o pe cărare, am zărit-o pe Titania și pe duhurile ei, dintre care lipsea Tabitha. Erau adunate în fața ușii duble, abătute. La auzul pașilor mei, se schimbară imediat la față, ca niște conspiratori surprinși în mijlocul unui complot. —Ești așteptată, zise Ranjit, aproape cu ostilitate. — Știi de ce m-a chemat MM? zisei eu, mai mult de dragul conversației, decât ca să aflu. A, da, zise băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu, dându-mi seama că puteam să stau eu în ușă mult și bine înainte ca ea să mă remarce. Stătea la biroul ei, uitându-se în gol la peretele din față, cu privirea fixă și pierdută undeva departe. La auzul vocii mele, s-a repezit să-și pună ochelarii care-i atârnau de gât, dar îi luă ceva timp până când și-i așeză cum trebuie pe nas. Era atât de palidă încât machiajul ei impecabil și la locul lui ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dăm seama că tu erai deja acolo de ceva vreme, pentru că nu te-am văzut când urcai. Fă chestia asta când zice Ranjit „Gata!“ - pentru că toată lumea se uită la el în momentul ăla. Ranjit, care luă poziția de drepți la auzul numelui său, zâmbi. —Tu ce zici, Thierry? îl întrebă MM pe coregraf. —Păi, i-am zis și eu să facă așa la repetiții, zise el din fundul sălii. Probabil că a luat-o valul. Dar săritura a fost grozavă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri, rușinată. —N-am vrut să spun asta, sunt așa de încurcate lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi! Ce s-a întâmplat? Sophie căzu în genunchi lângă Violet. Violet nu mă prea convingea cu starea ei semi-catatonică; din câte știam eu, oamenii care fac caz de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Steve își duse o mână la căști ca să nu-i cadă, în timp ce din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește tropical gata să împroaște cu venin. Păi, hai frate, care e treaba? zise Bez nerăbdător. Despre ce e vorba? Am remarcat că toată lumea considera acest lucru ca fiind problema teatrului, nu a Visului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Deja i-am spus Tabithei cât de bine s-a descurcat, zise MM. Nu-i așa, Tabitha? Aceasta își luă mâinile de pe față și se uită la MM, radiind. Pe lângă ea, Tabitha părea foarte mică și foarte fragilă; dar la auzul acelor cuvinte de laudă se transformase, avea o strălucire în ochii ei imenși și întunecați și un zâmbet ușor pe buze. —Mulțumesc, șopti ea. Chiar crezi? — Fără îndoială. Thierry era și el acum lângă Tabitha, de teamă ca incidentul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putea să nu trebuiască să termini singură sticla. Umplu din nou paharul lui și pe cel al lui Violet. Am tras cu toții o dușcă zdravănă. Superficiali și limitați cum ne aflam, în mod evident, acesta părea singurul răspuns potrivit la auzul celei mai recente vești din partea lui Violet. *** Hugo insistă să-mi aleagă el hainele pe care urma să le port în seara aceea. Ne-am întors la studioul meu, iar el s-a amuzat copios frunzărind prin absolut toate hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
acordul, în cor. —Săraca de Violet intră direct în repetițiile pentru Casa păpușilor cu ea! zise Sophie. —Mai bine Violet decât oricine altcineva, zise Fisher, ușor sarcastic. Are o capacitate uimitoare de a rămâne rece la toate. Sophie sări la auzul acestor cuvinte. —Hazel e ultima la care m-aș fi gândit în rol de femme fatale, adăugă el rapid, pentru a para intenția lui Sophie de a sări în apărarea lui Violet. Pur și simplu nu înțeleg cum ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toi, căci nașterea unui fiu ce-i va duce numele mai departe și-i va purta într-o bună zi armele este, pentru orice bărbat, un motiv de îndreptățită bucurie. Pe deasupra mai eram și cel dintâi fiu, astfel că, la auzul numelui care i se dădea, de „Abu-l-Hassan“, taică-meu își umfla pieptul, își netezea mustățile și își plimba ușor degetele mari de-a lungul bărbii, trăgând cu coada ochiului spre iatacul de la catul de sus, unde mă aflam eu, înfășat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
castilieni care puseră stăpânire pe metereze. Un episcop a înălțat crucea pe turnul de pază, iar soldații au aclamat-o strigând de trei ori „Castilia“, „Castilia“, „Castilia“, ceea ce era în tradiția lor când se făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ne puteam închipui că astea îi cam erau gândurile, când fratele ei o scutură, nerăbdător: Copiii ăștia sunt ai tăi? Ea se rezemă de un zid, clătinându-se pe picioare, și îngăimă un „nu“, acoperit imediat de un „da“. La auzul acestor cuvinte, Juan țâșni spre mine și mă apucă de un braț. Cum aș putea uita urletul pe care l-a scos atunci maică-mea? S-a aruncat asupra soldatului, zgâriindu-l, lovindu-l, în timp ce eu mă zbăteam la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu pumnul în greabănul animalului: — Pe țărâna care acoperă rămășițele tatălui meu și ale strămoșilor mei, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi astfel primit în regatul Fès, n-aș fi părăsit niciodată Granada! Vorbele lui ne șfichiuiau auzul înspăimântat: — Am plecat, mi-am abandonat casa și pământurile, am cutreierat munții și marea ca să nu dăm decât peste uși închise, bandiți pe drumuri și spaima de epidemii! E adevărat că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care, în mod evident, îl costau destul, trecu la alte subiecte, mă întrebă despre trecutul meu, despre călătoriile mele, despre viața mea la Roma. Am descoperit la el același apetit al cunoașterii ca și la vărul lui, aceeași încântare la auzul unor denumiri ca Tombuctu, Fès, Cairo, același respect față de ceea ce ținea de spirit. M-a pus să jur că într-o zi voi așterne în scris istorisirea călătoriilor mele, făgăduind să fie cititorul meu cel mai asiduu. Extrema plăcere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
între moartea lui Guttman și cea a lui Nour și că se folosea de relațiile pe care și le crease în ambele tabere pentru a afla care ar fi acea conexiune (observă cum licări ceva pe chipul lui Miller la auzul cuvântului „relații“). Nu se putu hotărî să-i descrie anagrama Nour, ci zise doar că acum era sigură că, oricare ar fi fost conexiunea, aceasta era explicația actualei amenințări la adresa procesului de pace. — Ce fel de conexiune, domnișoară Costello? —Arheologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
când avem ecou... (Bate din nou.) Ce frumos sună! Chiar nu auziți nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deși... simt cum undeva... parcă picură ceva... Parcă se aud niște stropi oare cad într-un pahar cu apă... HAMALUL (Încordându-și auzul.): Niște stropi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat.): Da, niște stropi... Niște stropi mari și rotunzi... Niște picături albastre... și reci... Nu le auzi? Ascultă! Ascultă în direcția asta... HAMALUL (Concentrat.): Nu aud nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Închide ochii. Ascultă într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
totul absentă. Știam din experiența de reporter că puține lucruri fac mai multă plăcere intelectualilor din afara Capitalei ca dialogurile despre personalități ilustre ale istoriei ori ale culturii naționale care se născuseră, activaseră sau numai poposiseră Întâmplător pe meleagurile respective. La auzul unui astfel de nume, localnicii tresar Înfiorați de o plăcere subită, devin volubili și exuberanți, spun tot ce știu și Încă ceva pe deasupra despre acel cineva glorios și exemplar, cu un aplomb evocativ care ar suna Înduioșător dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cărui nume istoria, ingrată cum e, nu l-a reținut. - Dacă mister Adam dorește micul dejun, este rugat să apese butonul galben de lângă comutator. Vocea cu inflexiuni profesionale venea dintr-un difuzor din perete și aparținea unei femei tinere, dacă auzul meu Își conservase acuratețea; În orice caz, avea un timbru plăcut și odihnitor. Of course, mister Adam dorea micul dejun cel puțin la fel de mult cât dorea să mai vadă și o fizionomie umană prin preajmă, nu doar taciturni tenebroși ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
De tandrețe? N-am apucat s-o Întreb. Mâna ei mi-a părăsit brațul Într-o mișcare rapidă și imediat am simțit cum Îmi apasă buzele cu palma. A stins lanterna și a șoptit: - Sst! Vine cineva... Mi-am Încordat auzul, strivind, În același timp, cu talpa țigara neterminată și Încercând să percep vreun zgomot din direcția tunelului - locul pe care Eva Îl țintea cu o privire intensă. N-am reușit. - Ți s-a părut, i-am șoptit cât puteam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]