8,498 matches
-
transmis un mesaj despre infidelitatea unei iubite. Rolul corbului ca mesager în poemul lui Poe poate fi așadar inspirat din aceste povestiri. Poe menționează regiunea Galaad din Biblie și un balsam, o referire la Cartea lui Ieremia (8:22) din Biblie: „Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu?”. În acel context, balsamul din Galaad este o rășinoasă folosită cu scopuri medicale (sugerând, probabil, că naratorul
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
lacului, curgând spre sud și servind drept frontieră între Israel și Iordania, apoi între Cisiordania și Iordania vărsându-se în Marea Moartă, cu o pantă cumulativă de circa 800 m. Inițial, spre sfârșitul mileniului al doilea, prin noțiunea Peleshet din Biblia ebraică se înțelegea ținutul orașelor-state Gaza, Așkelon, Așdod, Ekron și Gat, fondate și locuite de filisteni. Concomitent cu expansiunea militară a filistenilor, granițele dominației lor au fost deplasate spre vest, ele cuprinzând o perioadă de timp și zonele deluroase pînă
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
de Est sau (Transiordania), precum și Deșertul Negev. Regionimul „Palestina” provine din etnonimul filisteni, atribuit unei populații de origine indo-europeană, stabilită între secolele XIII-XI î.Hr. pe coasta sud-estică a Mării Mediterane. Sursele egiptene au înregistrat acest popor sub numele "prst", în Biblie locuitorii se numesc în , iar colectivul, populația, „Peleșet”, din care a derivat în greaca veche „Palaistine” "παλαιστινη" și în latină "Palaestina". Termenul Palaistine (în ), atașat la numele Siriei, a fost utilizat întâia oară de Herodot (ca. 484 - ca. 425 a
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
în Spania, unde s-au tradus în această limbă mai ales scrieri religioase din ebraică și arameică. După expulzarea evreilor din Peninsulă Iberică, în noile țări de adopțiune a crescut și mai mult această activitate de traducere. Pe lângă traduceri ale Bibliei ebraice (Tanah) s-a tradus codexul juridic iudaic Șulhan Aruh (Shulkhan Arukh) (care deja în originalul ebraic conținea câțiva termeni împrumutați din ladino sau din castiliana contemporană)., de asemenea scrieri didactice și de morală ca de pildă Shevet Musar שבט
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
, sau Decalogul (din cuvintele grecești δεκα, "deka", „zece” și λoγoς, "logos", „cuvânt”), sunt zece reguli religioase care au o semnificație de bază în creștinism și iudaism. sunt prezente de trei ori în Vechiul Testament, fiind dictate conform Bibliei de către Dumnezeu lui Moise. Diferențele între două dintre versiuni sunt minore, dar există. O a treia versiune prezintă diferențe majore față de celelalte două. Formularea poruncilor, în special aceea referitoare la închinarea la un singur dumnezeu, sugerează că mediul în care
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
al XIX-lea. Alianța Evanghelică, denumită VUSh, a fost înființată în 1892. Astăzi VUSh mai are circa 160 de congregații membre din diferite culte protestante. VUSh organizează marșuri în Tirana, între care unul împotriva conflictelor de clan ținut în 2010. Bibliile sunt furnizate de Societatea Interconfesională pentru Biblie din Albania. Prima biblie în albaneză a fost traducerea Filipaj tipărită în 1990. Biserica adventistă de ziua a șaptea, Biserica lui Isus Hristos și a Sfinților din Zilele de pe Urmă, și martorii lui Iehova
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
a fost înființată în 1892. Astăzi VUSh mai are circa 160 de congregații membre din diferite culte protestante. VUSh organizează marșuri în Tirana, între care unul împotriva conflictelor de clan ținut în 2010. Bibliile sunt furnizate de Societatea Interconfesională pentru Biblie din Albania. Prima biblie în albaneză a fost traducerea Filipaj tipărită în 1990. Biserica adventistă de ziua a șaptea, Biserica lui Isus Hristos și a Sfinților din Zilele de pe Urmă, și martorii lui Iehova au și ei câțiva practicanți în Albania
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
1892. Astăzi VUSh mai are circa 160 de congregații membre din diferite culte protestante. VUSh organizează marșuri în Tirana, între care unul împotriva conflictelor de clan ținut în 2010. Bibliile sunt furnizate de Societatea Interconfesională pentru Biblie din Albania. Prima biblie în albaneză a fost traducerea Filipaj tipărită în 1990. Biserica adventistă de ziua a șaptea, Biserica lui Isus Hristos și a Sfinților din Zilele de pe Urmă, și martorii lui Iehova au și ei câțiva practicanți în Albania. Albania a fost singura
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
spertit senit") din 1462, scrisă în albaneză în cadrul unui text în latină scris de episcopul de Durrës, Pal Engjëlli; un glosar de cuvinte albaneze din 1497 de Arnold von Harff, un german care călătorise prin Albania, și un fragment de Biblie din secolul al XV-lea, din Evanghelia lui Matei, tot în albaneză, dar scris cu caractere grecești. Scrierile albaneze din aceste secole nu au fost doar texte religioase, ci și cronici istorice. Ele sunt menționate de umanistul Marin Barleti, care
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Cantacuzino, postelnicul) și biblioteca mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie și în conștiința națională și ca un mare ocrotitor al tiparului. Domnia lui debutează printr-un act de cultură și anume prin apariția "Bibliei de la București", prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română, operă de mari proporții pentru acel timp (944 pagini format mare, pe două coloane, cu literă măruntă). Tipărirea începuse încă din timpul lui Șerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
1688, deci în timpul vieții acestuia. Al doilea tiraj s-a terminat abia în noiembrie 1688, sub noul domn. Potrivit unei note dintr-o altă tipăritură, Brâncoveanu, ca mare logofăt al Țării Românești, fusese „ispravnicul” lucrării de tipărire a acestei prime Biblii românești. Pe lângă tipografia mai veche înființată în 1678 la București de către mitropolitul Varlaam, s-au înființat acum câteva tipografii noi: la Buzău în 1691, prin strădaniile episcopului Mitrofan (un moldovean, fost episcop de Huși), la Snagov în 1694, la Râmnicu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
din creația artistică și muzicală era destinată Bisericii, ca vitraliile, tapiseriile și muzica corală. În secolele XIV-XV, unii artiști, lucrând în particular, au început să picteze în stil realist. În Europa aveau loc așa zisele reprezentații de mistere, bazate pe Biblie sau pe mituri tradiționale, precum și recitări ale unor poeme despre eroi, ca împăratul Carol cel Mare și regele Arthur. Geoffrey Chaucer a scris despre dragostea romantică și despre oamenii de rând. Cărțile erau accesibile unui public mai larg, deoarece începuseră
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
ar fi rezultatul activității a circa 100-150 scriitori diferiți, provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice. Cărțile acestea au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, "Tanach" sau "Hamikrá" iar mai târziu, cu adăugirea Evangheliilor și a unor cărți suplimentare, creștină, sau "Sfânta Scriptură", care conține atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament. Biblia este cea mai răspândită carte din lume, Prima parte a Bibliei creștine este
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
forma prima Biblie ebraică, "Tanach" sau "Hamikrá" iar mai târziu, cu adăugirea Evangheliilor și a unor cărți suplimentare, creștină, sau "Sfânta Scriptură", care conține atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament. Biblia este cea mai răspândită carte din lume, Prima parte a Bibliei creștine este numită Vechiul Testament (din grecescul "palaia diathékè"). Vechiul Testament reprezintă în mare traducerea grecească (sau din aceasta în alte limbi) a textului sacru ebraic așa cum era el prin secol II î.H. O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
alte limbi) a textului sacru ebraic așa cum era el prin secol II î.H. O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale a Vechiului Testament îl împarte pe acesta în Legea ("Legea lui Moise", "Pentateuhul", adică primele "cinci cărți" ale Bibliei), Profeții și Scrierile Sfinte. A doua parte a Bibliei creștine este numită Noul Testament. Biblia ebraică constă din trei secțiuni: „Legea” ("Torah"), „Profeții” ("Neviim") și „Scrierile” ("Ketuvim"), care se regasesc in Vechiul Testament al creștinilor. De la inițialele numelor celor trei secțiuni, este
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
prin secol II î.H. O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale a Vechiului Testament îl împarte pe acesta în Legea ("Legea lui Moise", "Pentateuhul", adică primele "cinci cărți" ale Bibliei), Profeții și Scrierile Sfinte. A doua parte a Bibliei creștine este numită Noul Testament. Biblia ebraică constă din trei secțiuni: „Legea” ("Torah"), „Profeții” ("Neviim") și „Scrierile” ("Ketuvim"), care se regasesc in Vechiul Testament al creștinilor. De la inițialele numelor celor trei secțiuni, este cunoscută în ebraică sub numele de "Tanakh". Biblia ebraică
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
O împărțire cu origine evreiască pe criterii funcționale a Vechiului Testament îl împarte pe acesta în Legea ("Legea lui Moise", "Pentateuhul", adică primele "cinci cărți" ale Bibliei), Profeții și Scrierile Sfinte. A doua parte a Bibliei creștine este numită Noul Testament. Biblia ebraică constă din trei secțiuni: „Legea” ("Torah"), „Profeții” ("Neviim") și „Scrierile” ("Ketuvim"), care se regasesc in Vechiul Testament al creștinilor. De la inițialele numelor celor trei secțiuni, este cunoscută în ebraică sub numele de "Tanakh". Biblia ebraică este scrisă în ebraica clasică
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
a Bibliei creștine este numită Noul Testament. Biblia ebraică constă din trei secțiuni: „Legea” ("Torah"), „Profeții” ("Neviim") și „Scrierile” ("Ketuvim"), care se regasesc in Vechiul Testament al creștinilor. De la inițialele numelor celor trei secțiuni, este cunoscută în ebraică sub numele de "Tanakh". Biblia ebraică este scrisă în ebraica clasică, cu excepția câtorva texte în aramaică. Biblia creștină conține Vechiul Testament, conținând cărțile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
Legea” ("Torah"), „Profeții” ("Neviim") și „Scrierile” ("Ketuvim"), care se regasesc in Vechiul Testament al creștinilor. De la inițialele numelor celor trei secțiuni, este cunoscută în ebraică sub numele de "Tanakh". Biblia ebraică este scrisă în ebraica clasică, cu excepția câtorva texte în aramaică. Biblia creștină conține Vechiul Testament, conținând cărțile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora le sunt atribuite. Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în 1688. Biblia a cunoscut mai multe traduceri în limba română. Denominațiile neoprotestante folosesc traducerea Bibliei în limba română de Dumitru Cornilescu, cu sau fără explicații. De remarcat că traducerea Cornilescu a fost inițial
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora le sunt atribuite. Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în 1688. Biblia a cunoscut mai multe traduceri în limba română. Denominațiile neoprotestante folosesc traducerea Bibliei în limba română de Dumitru Cornilescu, cu sau fără explicații. De remarcat că traducerea Cornilescu a fost inițial acceptată de Biserica Ortodoxă, prima traducere a lui Dumitru Cornilescu a apărut cu binecuvântarea patriarhului României, fiind ulterior respinsă de Biserica Ortodoxă
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
expusă într-o limbă care vorbește înseși inimilor oamenilor”. Biserica Ortodoxă Română a generat, la rândul ei, mai multe traduceri de-a lungul timpului, fie integrale fie parțiale, a Sfintei Scripturi, e.g., Biblia „Carol al II-lea”, Palia de la Orăștie, „Biblia pe versuri tocmită”. Deși cei mai mulți creștini consideră Biblia a fi Cuvântul revelat al lui Dumnezeu "(sau că autorul ei este Dumnezeu însuși)" , bazându-se în mod special pe mai multe citate din Biblie: „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (), „Cuvântul
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
oamenilor”. Biserica Ortodoxă Română a generat, la rândul ei, mai multe traduceri de-a lungul timpului, fie integrale fie parțiale, a Sfintei Scripturi, e.g., Biblia „Carol al II-lea”, Palia de la Orăștie, „Biblia pe versuri tocmită”. Deși cei mai mulți creștini consideră Biblia a fi Cuvântul revelat al lui Dumnezeu "(sau că autorul ei este Dumnezeu însuși)" , bazându-se în mod special pe mai multe citate din Biblie: „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (), „Cuvântul Domnului rămâne în veac” (), „căci nici o prorocie n-
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
Carol al II-lea”, Palia de la Orăștie, „Biblia pe versuri tocmită”. Deși cei mai mulți creștini consideră Biblia a fi Cuvântul revelat al lui Dumnezeu "(sau că autorul ei este Dumnezeu însuși)" , bazându-se în mod special pe mai multe citate din Biblie: „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (), „Cuvântul Domnului rămâne în veac” (), „căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului: ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (), „Domnul a vorbit” / „Cuvântul Domnului a vorbit”, acest lucru
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
a vorbit” / „Cuvântul Domnului a vorbit”, acest lucru nu poate fi demonstrat științific. Pe de o parte, unii crestini se bazează pe o logică circulară (premisa prin care se încearcă să se demonstreze un fapt având ca dovadă faptul însuși): ""Biblia este cuvântul lui Dumnezeu pentru că așa scrie în Biblie, iar ceea ce scrie în Biblie trebuie să fie adevărat pentru că este cuvântul lui Dumnezeu"". Unii creștini afirmă infailibilitatea Bibliei: „Scriptura, în manuscrisele sale originale, nu afirmă nimic contrar faptelor obiective”. Conform
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]