7,814 matches
-
n-aș fi ajuns Mai fericit, deși nu fericirea-i Pe lume totul. Mie-mi place gustul Amar al vieții, chinul de-a gândi Cu capul meu, cu remușcări cu tot, Să-nfrunt ispitele ce stau la pândă. D: Mărturisește, biet ascet sărman, Ce dulci sunt bogăția și puterea: Îți dau aripi, spre soare să te-nalți, Alungă umbra, satisfac dorințe, În cârdășii îți înlesnesc viața. Și cumperi ce poftești, că-i de vânzare. Mizeria din jur când o contempli, Plăcerea
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
poți fi de acord cu toate exagerările lui Michael Moore. De pildă, iată încă un exemplu: mama unui băiețaș violent din film, o femeie simplă, fără nici o calificare, face o navetă lungă, pentru o slujbă mizerabilă, undeva într-un restaurant. Biata femeie!, îți spui, și ești de acord nu numai că "viața e nedreaptă"dar și că sistemul e nedrept! De aici, însă, și pînă la a-l urmări, cu aparatul de filmat, în ușa mașinii, pe proprietarul acelui restaurant, pentru
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
de-responsabilizare a cetățeanului și un refuz obstinat al acestuia de a-și asuma în special riscurile ce decurg din statutul de proprietar. Nu e greu de ghicit aici o prelungire a fascinației statului-părinte, care se îngrijește de toate nevoile bietului cetățean-copil. Pe de altă parte, într-o lume liberă e iarăși de neimaginat să ți se facă binele cu forța. Statul oferă toate posibilitățile, dar nu te obligă să fii fericit împotriva propriei dorințe. �Pedagogia" exercitată față de popor de către guvernul
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
militar. Importante documente ale acelor timpuri relatează cum un porc se zbenguia netrebnic, în libertate, pe teritoriul american și a deranjat un militar englez, vreun lord sau așa ceva, aflat pesemne la un „five-o’clock” și fără nici un avertisment a împușcat bietul animal nevinovat. Un veritabil război s-a declanșat de data asta chiar de către un porc adevărat. Răfuiala armată a ținut patru luni întregi. Se pare că, în cele din urmă s-a ajuns la o înțelegere ce a adus pacea
„Războiul porcului” şi altele… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296310_a_297639]
-
uneori chiar ca niște fiare, ațîțîndu-l și stîrnindu-i mînia. Să spunem doar că, dintre toate josniciile la care se dedă lumea în universitate, aceasta este, într-adevăr, cea mai scîrbavnică. Adesea, soția tîmplarului sau unul din copii îl lua pe bietul om la cîmp sau la vie, unde el se așeza pe o piatră și aștepta pînă venea vremea să se întoarcă acasă. Trebuie spus că se purtau cu el cum te porți cu un copil pentru ca el să nu devină
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
atinge însă nivelul marii poezii. La moartea unui țăran sărac și singur, care nu mai avea pe nimeni să-l plîngă, adie un fior metafizic atunci cînd obiectul ce l-a însoțit toată viața se animează, la despărțire: „Rămas bun, biete mîini de trudă, Atîta vreme-mpovărate, Ce stați pe pieptul slab acum Întîia dată-ncrucișate. [...] Un popă-n grabnice tropare Te va petrece dimineață, Și poate nimeni nu va plînge Plecarea asta din viață... De lîngă șură, răzimată, Te va privi muncita
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
optșpe dorm sau mă înțeapă, unora, un soi de apă tulbure le curge, - eu bănui că din calcaneu... Veșnic să ridici o mie de picioare! Baremi mie, Doamne, dă-mi, prin colb sau rouă, nouă sute nouă'j'nouă! Cameleonul Soarta bietelor lacerte de copac e că-s incerte la culoare,-n zori îs roz, verzi, când umblă prin rogoz, albăstrui în lac, și sure printre blocuri gri... Obscure, dacă plouă,-n ceață spelbe, târguind, li-s, ca în selbe, solzii: policromi
Jan Koneffke by Șerban Foarță () [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
-nvârteam Câte șapte, opt turteam. Dar în foc la Războieni Mi-a căzut ghioaga din mână Sub o sabie păgână Și n-o căzut numai ea Și-o căzut și mâna mea, Dar cu păgân alăturea. Și-am rămas un biet sărman De n-am nici boi, n-am nici plug Nici juncani ca să-i înjug. Și m-am dus la cel bogat Să-mi dea plugul și-un argat, Dar în samă nu m-a băgat, Pe ușă afară m-
Movila lui Burcel(variant?) [Corola-other/Imaginative/83506_a_84831]
-
podișul (tăpșanul) de deasupra, tăiau copacii și astupau bine drumurile de pe coastele dealului, pentru ca să se adăpostească și să se apere mai bine de vrăjmași. Oamenii care n-aveau copii, fugeau de ceilalți, pentru ca să nu fie obliciți de tătari, după plânsul bieților prunci. În vremea tătarilor, pogorându-se o fată mare de dealul Taberei, ca să ia apă de la fântâna Gâdesei, a ucis cu cobilița pe un tătar, numai dintr-o singură lovitură. La locul Gorunii, au avut tătarii o arie de aramă
Tab?ra din Bogdana by Ioan Antonovici [Corola-other/Imaginative/83495_a_84820]
-
ungureni! Iar în foc la Războieni Mi-a căzut ghioaga din mână De o sabie păgână; Dar n-a căzut numai ea A căzut și mâna mea Cu păgânu-alături!... De atunci n-am ce să fac C-am ajuns un biet sărac. Nici n-am casă, nici n-am jug Nici juncani ca să-i înjug! Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat, Să-mi dea plugul ca să ar ... Mi-a fost ruga în zadar. Atunci, Doamne, mă-ntorsei
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 184. footnote> (După Neculai Trofin, care a auzit-o de la Vasile Morariu din satul Glodeni, com. Parpanița, ținutul Vasluiului) Se zvonise în țară că vin ungurii, să ne prade și să jecmănească biata țară. Și vorba ceea: „vorba rea merge ca plumbul” așa că a ajuns, în pripă, până la urechea lui Ștefan. Când a auzit el de una ca asta, nu s-a-ncrâncenat deloc, ci îndată a trimis pe hatmanul lui, Peștiovici, om credincios și
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
sfântă mănăstire. Și avea pricină Domnul Ștefan să fie voios și să caute loc pentru locaș dumnezeiesc, că tocmai îl ajutase Dumnezeu de se întoarse biruitor dintr-o goană a căpcăunilor de tătari care năvăliseră ni-tam ni-sam în biata țară a Moldovei. D-apoi că ce au căutat au și găsit ei. Domnul Ștefan gata de luptă în toată clipeala, le-a dat o întâmpinare și o bună dimineață și o noapte bună, că era noaptea când i-a
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
sau cutare fată de boier, se treziră că se crăpa de ziuă și se puseră iarăși pe căutat cu tot dinadinsul, până într-o vreme, când era soarele hăt, sus, îl găsiră pe Ștefan-Vodă dormind într-o colibă a unui biet român. În colibă ajunse Vodă așa într-un târziu de noapte. Rătăcise Vodă prin cel codru, până când dădu de coliba aceea. Și de colibă n-ar fi dat dacă n-ar fi luat seama că într-un desiș se zărește
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
cum îi făcea semn cu mâna. Ai fi zis că el poruncea sloiurilor, că era stăpân peste ape, până ce prințul a pus piciorul pe pământul românesc și era în afară de orice primejdie. Pe urmă Ștefan mai ajută la adusul Pâinii la bieții oameni, așa că strigătul înfricoșat încetă, și pe urmă Stan nu-l mai zări, căci trebui să se așeze în pat, ca să fie căutat de picioare, care-i degeraseră și erau gata să se-nnegrească; mulți flăcăi rămăseseră cu picioarele prăpădite
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]