8,109 matches
-
s-a păstrat. Sursele folosite pentru această cronică includ cronici slavone mai vechi, acum pierdute, analele bizantine ale lui Ioannes Malalas și Ghiorhios Amartolus, legendele locale și povestirile vikinge, mai multe texte religioase grecești, tratatele dintre Rusia Kieveană și Imperiul Bizantin și mărturiile unor comandanți militari precum Ian Vîșatici. Nestor a lucrat la curtea lui Sviatopolk al II-lea și se pare că era de acord cu orientarea proscandinavă a acestuia din umră. Prima parte a cronicii abundă în legende, printre
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Letopisețul Laurențian. A treia ediție a fost scrisă doi ani mai târziu fiind centrată pe persoana fiului lui Vladimir, Mstislav. Autorul acestei ultime revizuiri se poate să fi fost un grec, dat fiind faptul că numeroase date legate de istoria bizantină au fost actualizate. Această versiune se păstrează în Letopisețul Ipatiev. Dat fiind faptul că textul original a cronicii, ca și primele copii ale acestuia au fost pierdute, este dificil să se stabilească conținutul original al manuscrisului. Principalele surse cunoscute în
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Pe partea de răsărit a stâncii se află o mică încăpere ca un fel de peșteră, purtând o inscripție în limba arabă din 1934. Pe munte Tzvi Ilan a descoperit obiecte de lut din Epoca elenistică și din perioada dominației bizantine. S-au găsit și câteva din epoca de fier.
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
și-au întărit controlul asupra Bazinului Panonic după înfrângerea armatei bavareze în bătălia de la Pressburg de pe 4 iulie 907. Între 899 și 955, ungurii au lansat o serie de invazii în Europa Apuseană și între 917 și 971 în Imperiul Bizantin. Până în cele din urmă, maghiarii au adoptat un stil de viață sedentar, au fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000. Autorii bizantini au fost primii care au înregistrat evenimente legate de prezența ungurilor în Europa, care a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
lansat o serie de invazii în Europa Apuseană și între 917 și 971 în Imperiul Bizantin. Până în cele din urmă, maghiarii au adoptat un stil de viață sedentar, au fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000. Autorii bizantini au fost primii care au înregistrat evenimente legate de prezența ungurilor în Europa, care a culminat cu „descălecatul” . Cea mai veche însemnare legată de unguri apare în „Tactica” împăratului Leon al VI-lea (904), care, în relatarea războiului bizantino-bulgar din
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și numărul mare de așezări descoperite, datate de la începutul secolului al VIII-lea . Haganatul Avar a fost distrus de Carol cel Mare între 791 și 795. Statul avar a fost atacat și de bulgariii conduși de Krum, după cum afirmă lexiconul bizantin "Souda", o scriere târzie din secolul al X-lea. Grupurile de avari care au mai rămas în regiune au fost atacate de slavi în mod frecvent. De aceea, haganul avar a cerut permisiunea lui Carol cel Mare să-și colonizeze
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
parte, descrie atacurile conjucate ale hazarilor și turcilor oguzi care i-ar fi obligat pe pecenegi să se mute la vest de fluviul Volga în perioada 893 - 902 (cel mai probabil în 894). Relațiile dintre Primul Țarat Bulgar și Imperiul Bizantin s-au acutizat în 894, când împăratul Leon al V-lea i-a obligat pe negustorii bulgari să părăsească Contantinopolul și să-și continue activitatea în Salonic. Ca urmare, țarul Simeon I a invadat teritoriile bizantine și a învins trupele
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Țarat Bulgar și Imperiul Bizantin s-au acutizat în 894, când împăratul Leon al V-lea i-a obligat pe negustorii bulgari să părăsească Contantinopolul și să-și continue activitatea în Salonic. Ca urmare, țarul Simeon I a invadat teritoriile bizantine și a învins trupele reduse numeric care au încercat să facă față atacului. Ca urmare, bizantinii au încercat să se alieze cu ungurii, pentru a-i ataca pe bulgari. Ambasadorul bizantin, Nicetas Sclerus, a reușit să semneze un tratat cu
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Salonic. Ca urmare, țarul Simeon I a invadat teritoriile bizantine și a învins trupele reduse numeric care au încercat să facă față atacului. Ca urmare, bizantinii au încercat să se alieze cu ungurii, pentru a-i ataca pe bulgari. Ambasadorul bizantin, Nicetas Sclerus, a reușit să semneze un tratat cu liderii ungurilor, Árpád și Kurszán și corăbiile bizantine au transferat războinicii maghiari în mai multe poziții de-a lungul cursului inferior al Dunării. Ungurii au atacat Bulgaria și l-au forat
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
au încercat să facă față atacului. Ca urmare, bizantinii au încercat să se alieze cu ungurii, pentru a-i ataca pe bulgari. Ambasadorul bizantin, Nicetas Sclerus, a reușit să semneze un tratat cu liderii ungurilor, Árpád și Kurszán și corăbiile bizantine au transferat războinicii maghiari în mai multe poziții de-a lungul cursului inferior al Dunării. Ungurii au atacat Bulgaria și l-au forat pe Simeon să se refugieze în Silistra, după care au jefuit Preslavul. O notă din De Administrando
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
apoi au luptat cu Menumorut, pentru ca apoi să cucerească Transilvania lui Gelu. Mai târziu, ungurii i-a atacat pe slavii șăi bulgarii conduși de Salanus, care ocupau teritoriile centrale dintre Dunăre și Tisa. Salanus a beneficiat de ajutorul bulgar și bizantin împtriva atacului maghiarilor. Simon din Kéza scrie însă că ungurii au luptat cu Svatopluk, după ce au ajuns în Bazinul Panonic. Conica pictată de la Viena susțină că ungurii „s-au odihnit în Transilvania și și-au lăsat animalele să se odihnească
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Ei au jefuit Turingia și Saxonia în 908, Bavaria și Suabia în 909 și 910, Suabia și Lorena și Francia Occidentală în 912.. Deși hagiografia Sfântului Gheorghe se referă la un atac comun al pecenegilor, moesienilor și ungurilor împotriva Imperiului Bizantin în 917, veridicitatea acestei relatări este pusă la îndoială. Se pare că ungurii au atacat pentru prima oară Imperiul Bizantin în 943. În cele din urmă, înfrângerea ungurilor în bătălia de la Lechfeld din 955 „a pus capat raidurilor în occident
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Occidentală în 912.. Deși hagiografia Sfântului Gheorghe se referă la un atac comun al pecenegilor, moesienilor și ungurilor împotriva Imperiului Bizantin în 917, veridicitatea acestei relatări este pusă la îndoială. Se pare că ungurii au atacat pentru prima oară Imperiul Bizantin în 943. În cele din urmă, înfrângerea ungurilor în bătălia de la Lechfeld din 955 „a pus capat raidurilor în occident” (László Kontler), iar înfrângerea din bătălia de la Arkadiopolis in 970. a dus la încetatarea atacurilor împotriva bizantinilor. Liderii unguri și-
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fi de asemenea vechii unguri, deși este mai probabil să fie vorba de unul dintre triburile de sarmați . Alți cercetători, luând în considerație numele pe care împăratul Constantin Porfiregenet l-a dat ungurilor - "σάβαρτοι άσφαλοι" /sawartoi asfaloi/ - apreciază că sursele bizantine, musulmane și armenești, care pomenesc de poporul numit "σάβιροι" /sawiroi/, "σεβορτιοι" /sewortioi/, "siyăwardiya" și "sevordi" nu fac decât să certifice prezența strămoșilor ungurilor la nord de Munții Cauaz în secolele al V-lea - al X-lea. Pe de altă parte
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
sevordi" nu fac decât să certifice prezența strămoșilor ungurilor la nord de Munții Cauaz în secolele al V-lea - al X-lea. Pe de altă parte, alți autori consideră că această identificare bazată doar pe argumente lingvistică este incertă. Autorul bizantin care a continuat cronica lui Ghiorghios Amartolus a amintit faptul că pe la anul 837, Primul Țarat Bulgar a căutat să formeze o alianță cu un popor păgân numit "ungri", "turc" ori "hun" împotriva locuitorilor originari din Macedonia, care se răsculaseră
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Țarat Bulgar a căutat să formeze o alianță cu un popor păgân numit "ungri", "turc" ori "hun" împotriva locuitorilor originari din Macedonia, care se răsculaseră împotriva bulgarilor. Rebelii au reușit să îi înfrângă pe păgâni. Poporul păgân menționat în sursa bizantină a fost identificat ca fiind vechii unguri, aceasta fiind prima mențiune scrisă credibilă despre maghiari care nu a fost pusă la îndoială de niciun cercetător contemporan. "Annales Bertiniani" consemnează faptul că în 839, împăratul bizantin Teofil l-a rugat pe
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
alanii care trăiau în nordul Munților Caucaz. Caracteristicile portului maghiarilor ar fi putut de asemenea să se fi conturat în această perioadă de timp. Dovezile locuirii maghiarilor în regiunea fluviilor Don și Kuban sunt irelevante, după părerile altor cercetători. Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Profirogent numește locul în care locuiseră maghiarii timpurii ca fiind "Levedia", după numele „voievodului” ungur Lebedias (Leved, Levedias sau Lebedi. Împăratul afirmă de asemenea că teritoriul locuit de maghiari era udat de râul "Chidmas" ori "Chingilous
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
separat de Imperiul Hazar pe la anul 862, când magharii ("ungri") au jefuit Francia Răsăriteană . Geografii musulmani au consemnat faptul că maghiarii au atacat cu regularitate teritoriilor vecinilor lor slavi, iar sclavii luați cu ocazia acestor raiduri erau vânduți în Imperiul Bizantin. Tot ei mai menționează faptul că maghiarii erau oameni arătoși și că purtau haine din mătase și brocart, iar armele lor erau din argint și erau încrustate cu perle . Mai înainte de anul 881, federația "Hétmagyar" a fost întărită de alăturarea
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
("Cu privire la administrarea Imperiului ") este titlul traducerii în latină al unei lucrări scrise de către împăratul bizantin Constantin al VII-ea în limba greacă. Titlul original manuscrisului este Πρὸς τὸν ἴδιον υἱὸν Ρωμανόν ("Pentru propriul său fiu, Romanos") și reprezintă un manual de politică internă și externă destinat instruirii fiului lui Constantin, viitorul împărat Romanos al II-lea
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
propriul său fiu, Romanos") și reprezintă un manual de politică internă și externă destinat instruirii fiului lui Constantin, viitorul împărat Romanos al II-lea. Constantin a fost un împărat erudit, care a căutat să încurajeze învățământul și instruirea în Imperiul Bizantin. El este autorul a numeroase alte lucrări,printre ele aflându-se "De Ceremoniis", un tratat al etichetei și procedurilor curții imperiale și biografia tatălui său, Vasile I. "" a fost scris între 948 - 952. Lucrarea conține sfaturi cu privire la conducerea imperiului multietnic
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
făcut ca interpretările textelor rezultante să varieze uneori în mod semnificativ. Relatările asemănătoare dar ușor diferite cu privire la sosirea croaților au cauzat numeroase probleme istoricilor încă din secolul al XIX-lea. Istoricul Barbara M. Kreutz a descris relatarea cu privire la implicarea Imperiului Bizantin în prăbușirea Emiratul de Bari în 871 drept un fals târziu
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
de la Hofburg). Aceasta reprezintă o rupere a norilor pe unde cad îngeri și heruvimi de la tavan spre altar. A fost ultima lucrare majoră în stil baroc realizată la Viena. Piesa centrală a altarului principal îl constituie "Maria Candida", o icoană bizantină a Fecioarei Maria, aparținând Școlii cretane de iconografie și numită după fosta capitală (acum Heraklion), prezentată ca fiind transportată de doi arhangheli. Piesa centrală a altarului din capela nordică este "Adorația Pruncului", realizată de Franz Anton Maulbertsch (1754-1755). Capela de
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Rashi, în comentariul său la Talmudul babilonean (Zevahim 110,2) tălmăcește:"Yodfaah - din Yodfat". La Yodfat s-a stabilit o familie de cohanim numită Miyamin, a cărei ședere în localitate este pomenită în mai multe poezii liturgice - piutim - din epoca bizantină (În versiunile târzii ale acestora numele Yodfat s-a alterat în Yorafat sau Yorfat, iar geograful Yehossef Schwartz (1804-1865) amintește ca sunt printre locuitorii Galileei care denumesc locul „Yorfat” cu r in locul lui d) Ulterior,locul a mai fost
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
data aceasta în slavona) și a Peripravei. Registrul ținut Licostomo de către notarul genovez Antonio de Podenzolo între noiembrie 1360 AD și mai 1361 AD atestă o intensă activitate comercială la Dunărea de Jos. De aici se exportau spre capitala Imperiului Bizantin mari cantități de grâu, miere, ceară, vin, sare, pește și alte produse. Licostomo că un port/colonie nu mai există de la perioada de după 1418 AD, adică de la această parte a Basarabiei istorice a căzut sub controlul Imperiului Otoman. Un alt
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
poetul și criticul Corneliu Antim) a cucerit Grecia, entuziasta, unanimă în apreciere. Artistul oferă orașului Atena lucrarea-simbol al expoziției, un clopot, „că un tribut de onoare fă a de civilizația bizantina”. Pe bulevardul Vassilissis Sofias nr. 39, „impozant, hieratic, clopotul bizantin domină spațiul spiritual al celui mai important seminar teologic al Greciei - Rizarios” (extras din articolul semnat de criticul de art grec Clea Kehayoglu). Câteva luni după participarea la revoluție, guvernului francez îi acordă o bursă de studii la Paris; în
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]