10,418 matches
-
fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle, dar continuă să meargă de parcă n-ar fi văzut. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de el, nici măcar blândul Helikon, care se ținea la distanță. El vorbea cu mama sa, trecând dintr-o cameră în alta, așa cum vorbești cu morții: regrete fără leac, întrebări fără răspuns. „Ai reușit să afli cumva că eram în viață? Știai că ceilalți fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acolo, abandonată, de ani de zile. Tăcut, ridică urna; era foarte ușoară. O luă în brațe și, evitându-i pe cei care voiau să-l ajute, o porni pe jos - în spatele lui, un soldat ducea de frâu calul lui cel blând - și astfel, în tăcere, coborî în port. Îl zări pe Helikon care mergea strângând în continuare la piept bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-un gest ajutorul celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în ceilalți. Primul anunț, care îi îngheță - după salutul ritualic de la început -, spunea că se descoperiseră o structură de spionaj ramificată și o neașteptată, deși dezordonată, arhivă de documente secrete. Curia îngheță într-o tăcere spasmodică. Însă tânărul Împărat declară blând: — N-am vrut să citesc nici unul dintre acele documente. Nu vreau să știu nimic de ele. Un murmur străbătu adunarea. El continuă: — Scrierile acelea aparțin trecutului. Vor fi arse. Nu avem nevoie de informatori, îi vom destitui. Pe când vorbea astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din închisoare. Din închisoare a ieșit, alături de alții, Quintus Pomponius, scriitor tragic și viitor consul, care de șapte ani își aștepta procesul; când văzu din nou lumina zilei, nici o rudă nu alergă să-l îmbrățișeze, pentru că nu-l recunoscură. Ieși blândul poet Phaedrus, închis pentru că, atunci când scrisese apologul destinat să rămână de neuitat pentru toți cei care, în secolele următoare, aveau să studieze latina: Inferior stabat agnus, superior stabat lupus - la izvorul de la care se adapă lupul și mielul -, în imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Marcus Antonius“. Se apropia luna septembrie; în zilele acelea cădea comemorarea bătăliei navale de la Actium, a victoriei fatale, definitive a lui Augustus asupra lui Marcus Antonius. — Roma se umple de arcuri de triumf, se pregătesc parade militare, zise pierdut blândul Helikon, ca și cum ar fi spus o poveste. Tânărul împărat convocă autoritățile orașului. — Arcurile acelea sunt inutile. Trimiteți militarii înapoi în castra. Sărbătoarea este anulată; n-o vom mai celebra niciodată, spuse cu o hotărâre rece, neașteptată, care îi ului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în dreapta lor se întindeau câmpiile și marea Tyrrhenum; în stânga, pe dealurile abrupte, se aflau orașele din Latium Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
distrus cu lovituri de ciocan. Bău vinul dintr-o sorbitură, se ridică și îi spuse ofițerului că nu avea să aștepte prea mult. Zothecula Împăratul se închisese în micul birou care îi aparținuse lui Augustus. Îl numise zothecula: lumină puțină, blândă, o ușă spre marea sală cu coloane, o alta care dădea în peristil, posibilitatea de a intra și de a ieși fără să fii văzut. Pe pereți, în rame elegante de stuc, erau fresce cu imagini senine: lebede, grifoni, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să plângi cu adevărat. Câteva hohote, apoi te oprești.“ Se întoarse, verifică dacă ușa era bine închisă. „Am deschis ochii când am scăpat din ghearele febrei și am văzut-o pe ea. Acum luna iunie e atât de senină și blândă, dar ea n-o vede. Însă dacă Împăratul arată ce simte e ca și cum s-ar deschide porțile unei cetăți asediate.“ Cu câteva zile înainte, în liniștea aceea, pașii Drusillei se auziseră, ușori, dincolo de ușa aceea. Nimeni nu se mișca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vreme de doisprezece ani, înțeleseră că aveau în față un lucru teribil. Aerul era închis, nici un fir de praf nu se ridica. Lăsară pe cineva să stea de pază și dădură fuga să-l anunțe pe Împărat. Era o dimineață blândă, care te îndemna să trândăvești, când primi vestea. Simți un impuls irațional de a fugi. Porunci însă ca oamenii să-l aștepte și să nu atingă nimic. Îl chemă pe Helikon ca să nu fie singur și, pe când băiatul se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primise și el vestea sosirii senatorilor. I-au explicat că domnia lui Tiberius însemnase pentru ei toți o spaimă continuă, că le fusese imposibil să se sustragă voinței lui și că acum le aduceau mulțumiri zeilor că se aflau sub blânda lui putere; la urma urmei, sugeră cu delicatețe cineva, ei toți îl aleseseră în unanimitate... Îi jurară credință veșnică și îl implorară să le acorde clemență nefericiților care așteptau îngroziți la Roma, pentru că, așa cum se știa din vremea lui Homerus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
suflare, ca și cum n-ar fi avut aer, erau extrem de intense. Ea, care i se păruse atât de timidă, ridică brațele și începu să-i mângâie ușor obrajii, sprâncenele, buzele. El se gândi că niciodată nu avusese parte de asemenea mângâieri blânde, spirituale și carnale totodată; pentru prima oară era iubire, iubirea adevărată a unei femei. Buzele ei le întâlniră nerăbdătoare pe ale lui, iar el îi lăsă tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment irepetabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și respiră plini de încântare parfumul. Atunci poți să le pui întrebări, însă cu glas foarte scăzut, și întrebările să-ți fie scurte, pentru că ei vin de departe și sunt obosiți. Nu le vei auzi niciodată glasul. Răspunsurile lor sunt blânde adieri ce-ți mângâie urechea și, pe neașteptate, apar în mintea ta, ca și cum ar fi gândurile tale. Dar tu să nu te pierzi în vraja aceasta, fiindcă dacă, din nenorocire, îi oprești acolo când se apropie zorii, ei dispar, speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-și trupul subțire, asemenea unui arc. Acesta este locul pe care zeii l-au gândit pentru ca eu să dansez. Candelabrele grele așezate de-a lungul zidurilor și lampadarele din bronz atârnate de tavan, cu zeci de lumini, aruncau o lumină blândă, aurie pe pereții, absida și bolta minunatei săli pe care, peste două mii de ani, când aveam s-o descoperim, noi urmam s-o numim isiacă. Sala era dedicată muzicii și dansului, și pentru construirea ei se folosise întreaga știință arhitectonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care se împleteau cu o grație elenistică - culori și forme pe care arta barocă avea să le reia, șaptesprezece veacuri mai târziu. Pe pereți - casete pătrate în care erau pictate peisaje deschise, ce se pierdeau la orizont într-o lumină blândă și unde miturile și simbolurile ritului isiac erau reprezentate de figuri mici, subțiri, precum clinchetul sistrului de aur peste sunetul flautelor. În sală nu mai era nimic altceva, doar scaunele pentru invitați și scena înălțată în fața absidei din fund, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
incomparabil“. Din marea, astăzi mâloasă, din portul Alexandriei a fost recuperat (se presupune) și portretul fiului lui Julius Caesar și al Cleopatrei, Ptolemaeus Cesar, cel ucis prin trădare de Augustus: un chip foarte tânăr, cu trăsături regulate, cu o expresie blândă, oarecum lipsită de apărare. Dacă este într-adevăr vorba despre el, așa arăta în ultimele sale săptămâni de viață. Pictura reprezentând sinuciderea Cleopatrei - comandată de Augustus pentru a-și celebra victoria -, faimoasă în acea vreme, i-a fascinat vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un tânăr cu părul des, ondulat, cu orbite adânci; seamănă cu imaginea lui Gajus Caesar de la Muzeul din Napoli. Se presupune că ar fi unul dintre frații săi uciși. Tot la Napoli, la Muzeul de Arheologie, se află chipul Octaviei, blânda soră a lui Augustus, care i-a primit în casa ei pe orfanii Cleopatrei și ai lui Antonius, și Agrippina șezând; nu mai este foarte tânără, și se crede că a fost reprezentată după ce a murit prin înfometare, la porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
artificial și nenăscut Nu mă Îndârji Împotriva aproapelui uitător de origine, Să acoperi bine putregaiul crescut voluptos prin distanța parcursă, Pe drumul necălcat de picioarele ce m-au purtat spre lumină; În drumul meu necondus și necunoscut de ochii tăi blânzi, Acasă, tu, mamă, mă primești ca pe un copil prost și neîndemânatic Fii cuminte, Îmi spui, și mă ocrotești În somn la vise cu zmei Ești geloasă pe lucruri să nu mă răpească Sentimentul de mamă e cel mai pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aproape sedentari, dacă aceste bordeie săpate În malul Grădiștii pot fi considerate locuințe. Au cai micuți și măgari de a căror orchestră ne amuzăm de câte ori mergem să ne scăldăm la Olt. Nu sunt violenți, dimpotrivă, de pe fețele lor emană o blândă tristețe, poate În amintirea rasei nobile din care se trag. Ne uităm curioși la copiii murdari, Îngrămădiți cu câinii și măgarii Într-o tovărășie pașnică; femeile, destul de tăcute, nu strigă, nu fac acel vacarm tipic țigănesc, mai mult tac, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o fixase îndelung cu privirea: - V-am auzit vorbind. Ați spus că, adică... Părea că nu știți dacă a părăsit clădirea după ce... Credeți că încă se află aici? - Nu, nu am spus asta, replică Sachs pe un ton mai degrabă blând. Nu știm însă cum a putut scăpa. - Dar dacă nu știți cu siguranță, înseamnă că e posibil să fie încă în clădire, ascuns pe undeva. Pândind o nouă victimă poate. Și nu are nimeni idee pe unde ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de această insinuare: - Uite, știu că pare morocănos și că are o latură neprietenoasă a personalității. Dar nu a făcut niciodată rău nimănui. - Și totuși, știi pe unde era în dimineața asta pe la orele 8? întrebă Sachs pe un ton blând. - Da, încuviință Kara. Era la magazin de la primele ore ale dimineții pentru că un prieten îl rugase să îi împrumute niște lucruri pentru un spectacol. Am vorbit și eu cu el pentru a-i spune că voi ajunge cu o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
feței feminine și ale celei masculine pentru a putea la o adică să își schimbe sexul în câteva momente. Se studiază și reacțiile psihologice la diferite tipuri de fețe și posturi ale corpului - putem fi astfel frumoși, urâți, înfricoșători sau blânzi după necesități. Această introducere era într-adevăr interesantă, dar Rhyme voia să audă lucruri specifice. - Există ceva concret de spus pentru a ne ajuta să-l găsim mai ușor? - Nu am văzut nimic astăzi care ar putea trimite la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dar tot aveai ce să vezi. — Omul din spatele legendei? întrebă Emmy dându-și ochii peste cap. Vorbești serios? — Bărbații trebuie măguliți, querida. Nu știu de câte ori am încercat să vă învăț treaba asta pe amândouă. Uneori au nevoie de o atingere blândă. Învățați când să aveți o mână fermă și când s-o acoperiți cu catifea și sunt ai voștri pe vecie. Leigh luă câteva pastile Nicorette. — Habar n-am despre ce vorbești. Se întoarse spre Emmy. Vorbește englezește? Emmy ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zero”? Henry, din toată fișa postului meu rezultă că trebuie să le spun autorilor numai ceea ce vor să audă. La naiba, toată viața mea am procedat așa. Uneori îmi mai scapă și mie, dar— — Îți scapă? Mă rog, ca să fiu blândă. Se știe că vorbesc fără să gândesc câteodată. Dar nu cred că sunt capabilă de onestitate la cerere. Pur și simplu îmi vine când mă aștept mai puțin. — Eu știu foarte bine lucrul ăsta, dar prietenul nostru Jesse nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o conducă la birou — nici măcar nu-i mulțumise pentru masă! Habar n-avea cum o să se descurce cu omul ăsta care avea un așa orgoliu imens. Putea să fie mai diplomată și să-l ia cu binișorul, dar abordarea aceea blândă, senină, sunt-atât-de-impresionată-de-inteligența-dumneavoastră-domnule-Bestseller nu era genul ei. Nu este și nici nu va fi și cu siguranță nu cu cineva atât de nesuferit ca Jesse Chapman. Fir-ar să fie, probabil că Adriana s-ar descurca mai bine cu el, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spus, că se pregătea să ți-o bage? — Izzie, o atenționă Emmy. Tu auzi ce vorbesc eu aici? Am vrut s-o fac, pe bune am vrut s-o fac. Eram atât de atrasă de el. Era extrem de drăguț și blând și australian și ar fi fost o minunată aventură de vacanță. Dar eu i-am zis să se oprească. Kevin ridică privirea de pe biroul la care stătea în celălalt capăt al camerei și zâmbi. Conversația asta pare mult mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]