13,186 matches
-
am început eu cariera de criminal de război. Mă păzește de la șase dimineața până la amiază. Arnold s-a născut în Israel. Până acum n-a părăsit niciodată Israelul. Mama și tatăl lui au plecat din Germania la începutul anilor ’30. Bunicul lui, mi-a povestit el, fusese decorat cu o cruce de fier în primul război mondial. Arnold se pregătește să devină avocat. Îndeletnicirea preferată a lui Arnold și a tatălui său, armurier, este arheologia. Tatăl și fiul își petreceau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în ușă. Craniul acela minuscul mormăi, amenințător: „Te-ai dat cu popii, Gonceo?! Ei te-au făcut ce te-au făcut? Și tocmai cu Macovei, tartorul popilor te-ai dat?!“ Goncea icni, speriat. Dădu să spună ceva. „Știi cum urlă bunică-tu, Lavrentie, când te vede ce faci?“, întrebă de data asta, furios, crănicelul acela spânzurat de gherdan. „Uite așa face!“ Și slobozi un urlet prelung, clămpănind din fălcile-i abia ghicite. „Dar e ordin, ce să fac“, bâigui Goncea. „Lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Că tata nu poate fi. N-are cum să fie... Știi și matale ce-a fost cu mine la viața mea, nu mă mai lua cu apropouri la durerile mele. Nici bunicu-miu, că n-a mai apucat. Nici tata lu’ bunicul, că el a lupat la șap’șapte. Era s-o mierlească când să suie la Grivița. Ca-n Pene și Curcanu. Nu-i tot burghez de-al lor și ăsta de i-l dau acuma? - Dacă n-are tija, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar fi vândut penitenciarului din pădure de la Obancea cu acte contabile măsluite), dar Timotei se încăpățânase să trimită dosarul în cercetare. Gasperină îi transmisese, și el, amenințări felurite, dintre care cea mai blândă era aceea că, dacă va fi arestat, bunică-sa Andromanda, îl va trimite să adune leurdă nouă, în miezul nopților fără lună, chiar pe tarlalele fermei de la Șoptireanca. Năucit de cele văzute la televizor, Timotei cedă nervos, inima nu îi mai rezistă și, două zile mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a lui Carol II care, în timpul manevrelor regale din 1932, de la Bibicenii de Câmpie, avusese o relație cu domnișoara Natalie Franjur, o nostimă învățătoare de-a locului. Mergea Combinata acum în Portugalia să vadă dacă nu rămăsese ceva și pentru bunică-sa din moștenirea regelui, după ce osemintele îi fuseseră aduse în țară. D.M.M. avusese ghinionul să se intersecteze în autobuzul 6 (Hergheliile Goncea-Gară-Centru) cu stagiarii din clanul lui Brandaburlea. Aveau ziua de practică aplicatorie, cu răspândire pe liniile transportului în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ea. Dar acuma e cu dom Dememe, că nu poate merge dom Faliboga la înmormântare. Erau cam certați pă chestia cu doamna Combinata. Nu se face, totuși, să te afișezi cu una care e așa cum e femeia asta. Nu numai bunică-sa a fost ce-a fost, dar și mă-sa, moașa, ce credeți că făcea? Dacă vă spun...Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse la bucătărie. Apoi, când a venit șef acolo căpitanul Brandaburlea, vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la casa din pădure. Putea să-l ia generalul Goncea la Palat, dacă tot au să se lămurească cu afacerea cum ziceți... Nu m-am dus la prefectură, că am venit să vă spun ce-am discutat cu maestru Pârțângău. - Bunicul dinspre mama a lu’ ăsta de la vidanje - își urmă și Aulius gândul - a fost tot profesor. Profesoru Zbenghea. Tata l-a cunoscut bine. Tata era cu Bebe Brătianu, dar se-nțelegea cu Zbenghea.Mare profesor. A condus filiala Ligii Antirevizioniste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-ți închipui câte am făcut eu pentru tine, pentru ai tăi. Răposatul Valerian, unchi-tu, mai că nu plângea, când mă ruga să am grijă de tine. Mi te-a dat spre păstrare, dacă e să o recunosc. Dar pentru bunică-tu, săracul popa Macovei, mai ales câte n-am făcut. De nu eram io atunci când a fost cazul, știi că popa Macovei putea să putrezească la... Acolo unde s-a dus să moară martirul nostru, Nisip ăl Bătrân, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ziarul local, Flacăra sărăceană (din 1966, Victoria socialismului, scris de Predoniu F. Strungă, pe atunci aspirant în științe la Universitatea de Partid „Ștefan Gheorghiu“), pomenea și de Lavrentie Goncea. Nici viitorului general nu-i prea convenea să fie amintit numele bunicului său. Îl încurca la biografia sa, în care lupta împotriva dușmanlor regimului fusese orientată în cu totul alte direcții. Îl incomoda până și numele său de botez, primit în amintirea bunicului. Dar Lavrentie era și numele unui criminal al socialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
general nu-i prea convenea să fie amintit numele bunicului său. Îl încurca la biografia sa, în care lupta împotriva dușmanlor regimului fusese orientată în cu totul alte direcții. Îl incomoda până și numele său de botez, primit în amintirea bunicului. Dar Lavrentie era și numele unui criminal al socialismului, Beria, demascat la Congresul XX al Partidului Comunist (bolșevic) din U.R.S.S., din februarie 1956. A vrut atunci, în 1956, chiar să-și schimbe numele, dar superiorii l-au sfătuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Câțiva ani mai târziu, a căzut însă în păcat cu inspectorul silvic Anatol Osirică, unchiul tânărului Georgiu Osirică, care va ajunge în 1948 șeful Ocolului Silvic de la Obancea. Așa s-a născut viitorul general. L-au botezat Lavrentie, în amintirea bunicului. Tecla a trebuit să părăsească mănăstirea. Cum Osirică n-a vrut să recunoască copilul, i-au dat numele de familie al mamei. Din acel moment se spune că a intrat nenorocul în neamul lui Anatol Osirică. Toți bărbații au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uită cu binoclul la stele!“ Ideea lui Goncea era că și el făcuse parte dintr-o generație mai nehotărâtă, că nu mai avea cine să-i îndrume pe cei ca el, fără tată, cu mama dată afară de la mănăstire, cu bunicul afurisit de biserică și multe altele. „Ceea ce vreau să faci la roman, dar cu multă poezie - îl sfătuia Goncea - este să reiasă că și noi am făcut tot ce am făcut numai și numai pentru România. Generația aia se dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ghicitului în Sidef, îl pupa pe marele bărbat. În cele din urmă, Goncea acceptase varianta de dezvoltare a poveștii vieții sale sugerate de Burtăncureanu. Generalul așadar luptase toată viața lui împotriva duhurilor rele care îi urmăriseră famila de când se spânzurase bunicul Lavrentie. Aceleași forțe ale întunericului îl pândiseră și pe Goncea, din primii ani de viață și până la cei de acuma, ai senectuții împlinite. În acest fel lupta vieții generalului cu dușmanii fusese o continuă înfruntare a forțelor răului, prezente pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu pietrele pe-atunci, știi și tu. - Tot ca ei erau, nu-i mai apăra. Sau părinții lor. Protopopul, cel puțin, era și pe-atunci. I-am avut băiatul în clasă la mine. Irineu, unul blond, peltic. - Neam de popi. Bunică-su, popa Macovei, i-a ridicat. Irinieu e vicar acuma la Episcopie. A murit anul trecut Prea Sfințitul Valerian, văr și el cu popa Macovei, și tot nu se înțeleg pe cine să pună. Se trag niște sfori și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acasă... Era pe vremea când vroia Ceaușescu să ia premiul Nobel. Se dăduse dispoziție să le dea familiilor oasele de la ăia din pușcării, care i-a mai găsit. Inginerul Nisip zicea că lui nu i le-au dat pe ale bunicului. Dar a trebuit să le ia, că l-a amenințat Goncea că se ia de capul lui și-l bagă pă el în locul bătrânului, să-l facă martir cu oasele lui de-adevăratelea, dacă tot au prins alde Nisip gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
celor 200 de milioane, diapozitivele cu Ștefan Gheorghiu, cepeca (nu mai știu ce era asta), cărți despre război și tragediile istoriei. Genul ăsta de lecturi m-a obosit întotdeauna. Am mințit când am spus că asemănările se opreau aici, și bunică-meu avea, tot pseudodeșteptul are în casă cărți din anii ’70-’80 de la Editura Științifică și Pedagogică sau Editura Politică sau Editura Militară. Sunt cărți voluminoase, pe care nu le citește nimeni, și care au făcut cinste autorului sau traducătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alea, pentru că oricum nu poți avea încredere în adevărul lor. Ce știi tu cum distorsionau ei realitatea, de ce Krupp trebuia să fie vampir - sau dacă era, de ce era - mă rog. Culorile camerei băteau către o nuanță comună de maroniu cald. Bunică-mea mi-a adus o pătură maronie pentru pat, covorul era verzui, cărămizile nu puteau avea altă culoare decât maroniu deschis, iar biblioteca, cioplită la comandă dintr-un lemn oarecare, era și ea gălbuie, la fel cu cele două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
purta discuții amuzante cu vechii mei amici Lucian și Ovidiu. Istvan a murit anul trecut, Dumnezeu să-l odihnească. Lucian s-a gârbovit de nu-l mai recunoști. Cu antebrațul drept tremurându-i puternic, mi-a povestit că o să devină bunic a treia oară în iarna asta. Ovidiu tușește foarte mult. Călătoriile în colonia Hermia nu-l mai ajută, râde și-mi mărturisește că nu va apuca anul viitor. Îmi spune chiar o glumă, dar tușește mereu, se întrerupe și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a avut un tată prea bătrân pentru el. Nu mi-e greu să-mi închipui ce viață duce. Andreea îl mângâie pe părul jegos și îi ține isonul în timp ce el își boscorodește tatăl, spunând că bătrânul poate să-i fie bunic sau străbunic, dar numai tată nu. Și îi mai povestește Andreei de Schopenhauer și Nietzsche - altceva nu citește -, îi spune cât de mult se recunoaște el în ideile lor și cum a înțeles că toată societatea asta sucks, fiindcă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lipsiți de densitate și ajunși la un stadiu al grosimii apropiat de cel al pergamentului, obrajii și pleoapele liniei materne fac ca senectutea să nu fie așteptată cu seninătate, ci cu nervi, cu atât mai mult cu cât mama, bunica, bunicul și străbunicul meu au fost niște oameni foarte frumoși, pentru care aspectul fizic - și în special cel al figurii - a constituit obiectul unui fel de cult. Nu în neapărată opoziție, ci mai curând fără să se preocupe în mod conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de ce nu mi-am făcut operații estetice? - Nu, Mama Mare. De ce? - Mi-a fost frică. Am văzut multe femei care și-au făcut și nu le-am înțeles deloc. Nu suport durerea, și nici spitalele. Nici vaccine n-am făcut. Bunică-mea trebuia admirată nu atât pentru frumusețea ei de odinioară, la care se întorcea acum cu obstinație, ci și pentru că se situase de partea lui taică-meu în problema carierei mele. Îi repugnase cariera de fotomodel a fiicei, cu călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ia și mănâncă. Mă simțeam de parcă aș fi făcut o gafă. Umerii mi se ridicau, gâtul mi se strângea. Nu știam ce să spun. Prin minte îmi defilau posibile cauze, discuții auzite de la părinți, certuri de demult, istoria personală a bunică-mii, cu evenimente la care aș fi putut face aluzie din naivitate (sau din „delicatețe”, cum spunea ea), și cu toate că vinovăția lucra cu folos, sondându-mi conștiința strat după strat, nu găseam nici un motiv valabil pentru această întunecare bruscă. - Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
peste grădină și nu mai vine mierla să cânte dimineața. Negruțiu ăsta e un nesimțit. Un ne-sim-țit. M-am ridicat și m-am apropiat. Grădina ne îmbrăca parcă în verdeața ei. Mi-am coborât glasul ca să-l aduc la nivelul bunică-mii. Îi plăcea să vorbească în șoaptă, mai ales când se referea la Negruțiu. Nu voia să-și strice relațiile cu el, și era în stare ba să-l înjure, ba să-i zâmbească - dacă-l vedea apărând la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar fi remarcat orice urmă de praf pe gresia imaculată. Pe pereți agățase o serie nouă de fotografii, reprezentând nuduri de femei foarte slabe, aproape famelice, și le-am studiat în amănunt cu o oarecare îngrijorare pentru noile preocupări ale bunică-mii. Mi-am dat seama că n-aș mai fi avut niciodată prilejul să pătrund fără opreliști în intimitatea ei, și am decis să nu mă grăbesc și să le fac pe toate pe îndelete. Mai întâi am cotit la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-meu lipise o grămadă de afișe din Playboy. Ceea ce eu luasem până atunci drept imagini inutile se dovedeau acum poze cu femei dezbrăcate și mașini decapotabile care sclipeau în soare. Dar asta e o altă poveste. Pe pereții cămării ei, bunică-mea lipise un calendar ortodox și alte câteva hârtii pe care le-am ignorat. Mai erau și niște mături, niște cutii sau cam așa ceva, niște pantofi. Am intrat în sufragerie. Masa din lemn masiv, la care puteau mânca fără probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]