9,618 matches
-
sănii”, RL, 1980, 17; C. Sorescu, Nunta cuvintelor, SPM, 1980, 503; Nicolae Ciobanu, „Din legendele Dunării”, „Viața militară”, 1983, 5; Valentin F. Mihăescu, „Corabia mistuită”, LCF, 1983, 49; Nicolae Paul Mihail, „Corabia mistuită”, SPM, 1983, 49; Aurel Martin, „Zori în ceață”, „Viața militară”, 1986, 5; Emil Manu, „Zori în ceață”, RL, 1986, 16; Popa, Ist. lit., II, 1023; Dicț. scriit. rom., IV, 543-545. A. Ml.
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
1980, 503; Nicolae Ciobanu, „Din legendele Dunării”, „Viața militară”, 1983, 5; Valentin F. Mihăescu, „Corabia mistuită”, LCF, 1983, 49; Nicolae Paul Mihail, „Corabia mistuită”, SPM, 1983, 49; Aurel Martin, „Zori în ceață”, „Viața militară”, 1986, 5; Emil Manu, „Zori în ceață”, RL, 1986, 16; Popa, Ist. lit., II, 1023; Dicț. scriit. rom., IV, 543-545. A. Ml.
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
calorifer, mâncarea acceptabilă, dar n-am stat mult acolo. Trecuse reeducarea, bărbații erau foarte mulți... Ne-a dus Într-o sâmbătă la baie, era deschisă ușa la bărbați și i-am văzut cum stăteau Într-un abur, ca Într-o ceață, cât erau de mulți... Și soțul meu mi-a povestit că el a dormit sub paturi, pe ciment, că nu mai era loc... Ei au fost tare chinuiți. Soțul dumneavoastră a trecut prin reeducări? Da. El a fost student În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anul 1876 299 Alegerile generale pentru Cameră sunt fixate în zilele de 3, 5, 7 și 9 iunie.54 Foaia scolastică publică un fenomen rar. În ziua de 19 aprilie între 5 jum. și 7 jum. dimineața, în jurul soarelui era ceață transparentă, pe când cerul în alte părți era cât se poate mai senin. Un cearcăn pompos în culorile curcubeului se întindea pe lângă soare, însă așa că mai a patra parte din el se pierdea sub orizont. În perihelia cercului străluceau, la dreapta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
filologie), nu unul, ci mai mulți „papagali bine dresați”. „Per ansamblu”, artizanatul precumpănește: se fac statistici de cuvinte (Enciclopedia lui Adică, vorba lui Arghezi), se numără cu grijă vocalele și consoanele, se combină idei și atitudini de împrumut. Artizanatul coboară ceața în axiologie. Din fericire, acești impostori nu rezistă în oficiul cel mai solicitat, acela de comentatori. *„Umanismul”, „patriotismul” au devenit subiecte de publicistică foarte comodă. Pe lîngă faptul că se repetă mereu aceleași exemple, vorbesc despre aceste idei inși care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îți merge rău”. După-amiază, acasă, am adăugat și prima parte a unei reflecții a lui Bernanos pe aceeași temă: „L’optimiste est un imbécile heureuxî” *„De la o vreme - mi-a spus C. Cojocaru - visele mele sînt întunecate. Mă visez prin cețuri, mlaștini și noroaie.” „Probabil că nemulțumirile de peste zi le imprimă această geografie”, i-am răspuns, încercînd să-i abat gîndul de la orice premoniție negativă. A tăcut, cum numai el știe să tacă. Arăta îmbătrînit, trist, uzat... Cînd am ajuns acasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și acolo a rămas pînă dimineață, cînd l-a descoperit nevastă-sa. Încerc să-l încurajez, și-l întreb de ce exemplul bun (faptul că Vîță are 80 de ani și trăiește) nu-i vine în minte. *O, aceste zile cu ceață deasă, în care, străbătînd parcul, mă simt amenințat! înaintez nesigur, prudent. Nu întîlnesc pe nimeni, dar nici n-aș dori să întîlnesc. Fiecare pas îmi poate aduce o surpriză. Spațiul s-a redus, mă închide, se deplasează odată cu mine. Ajung
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vrut să ațipesc. N-a fost posibil nici un minut. Cel de sus freca aparatul de radio, căutînd să prindă cît mai clar „Europa liberă”. Auzeam totul de parcă între noi n-ar fi existat plafonul. Cînd am plecat, era încă întuneric. Ceața îi făcea misterioși pe cei pe care îi întîlneam. Ajuns acasă, nu mi-a trebuit decît un ceai. În urmă cu o oră am ieșit să mă duc din nou la redacție. Era trecut de 11: soare strălucitor și aer
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Piesele sale au stârnit interesul specialiștilor. 2 Un rêve sur le Bosphore, vals premiat de sultanul Abdul Hamid al Turciei. 504 fotografia corespunde calitativ, deoarece În singura duminică În care am putut fi liber, Într-o dimineață, era puțin cam ceață. În privința celeilalte fotografii promise, cu casa de la Caracal, am scris și aștept un răspuns. Ieri seara am fost pe la Gabriela și m-a rugat să nu vă supărați dar nu a reușit Încă să termine scrisoarea către Dvs. Nu s-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
valoare, fie vechi, fie noi urmași. Am auzit de câte s-au mai făcut pe acolo și foarte des aud vorbindu-se la radio despre activitatea frumoasă a tinerilor Înaintași. Este un colț bogat În izvoare culturale. Se ridică treptat ceața și apare În lumina care se cuvine. Mata ai un mare merit În această activitate, iar răbdarea, care trebuie, o ai din belșug. Primește toată admirația noastră. Lângă mata ai norocul să fie Încă Dl. Ciurea; un mare exemplu! Dumnezeu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Fălticeni (fără nici o obligație din partea lui și fără nici o obligație din partea mea), aș dori să treacă și prin atelierul meu. Sunt curios ce părere va avea de lucrările mele, pentru că mata Îmi spuneai că este un om deosebit. Azi e ceață și am pus În lucru o mică aquarelă. Cele cuvenite mamei matale, D-nei. Cu distinse sentimente, Teodor Tatos 5 Fălticeni, 18 oct. 1967 Dragă Domnule Eugen, Îți mulțumesc pentru rândurile matale, ești un om gentil și scrii clar, ca să lămurești
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dorim, Îți doresc multă sănătate, să te gândești, numai, În calculele pe care viața le pune, și În primul rând, la imperativele sănătății. Mi-a scris și prof. Tempeanu, ai și mata cuvinte bune În cele scrise. Pe aici zăpadă, ceață și cele pe care le cunoști. Am vorbit și cu cei de la Muzeu, care au primit și ei scrisoarea matale. Îți mulțumesc și eu pentru că nu m-ai uitat. Noi toți Îți dorim multă sănătate și bine. Cu sentimente de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
trece. Zilnic apăreau noi și noi obligații de serviciu și toate erau în defavoarea noastră. Obligații de a răspunde de calitatea mărfii, de colete și kilograme, de temperatură, deteriorări, de a face 520 km pe zi indiferent de starea drumului, polei, ceață, zăpadă, mâzgă. Pe drumurile din Europa și Asia se vedeau circulând doar mașini românești zi și noapte, toți șoferii străini se odihneau, iar noi circulam ca somnambulii. Ne mai odihneam și noi când era câte o sărbătoare și nu lucrau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru reflecție. Înainte de a mai apuca să vorbesc cu el, Mihai Botez a avut Însă criza hepatică de pe urma căreia a și murit. Am comunicat totuși la București răspunsul meu pozitiv; lucrurile au intrat Însă În timpul cel mai scurt Într-o ceață foarte deasă, mai ales că și Adrian Dohotaru avea să dispară curând, În urma unui stupid accident de mașină. În clipa de față, se pare că Bucureștiul are cu totul alte planuri cu privire la Centrul Cultural de la New York. Ce pot să spun
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ești În lume... Mâna femeii Întâlnind bărbatul... Ziua Începe așa: el la capătul degetelor ei. Atât.” Ziua este, nu Întâmplător, 21 decembrie, În calendarul unei cărți care, iată, supraviețuiește, la fel de seducătoare, deși au trecut, de la nașterea ei, trei decenii de cețuri, miasme și vijelii „istorice”. Ca o glumă, s-ar zice, și nu una de bun-simț, a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la cartea care ne stă aproape. Scrisul ne-a revelat, mereu, focarul negru, În inima aproapelui și În propria noastră inimă Îmbolnăvită, dar și calea regală a Întoarcerii spre noi Înșine și spre semenul neasemeni din noi și din preajmă. „Ceața intră În ochi, este biciuitoare, ustură, dar prin asta știi că este dimineață... În curând vei coborî În grabă scările, vei merge prin aerul umed și rece. Va fi bine.” Scribul - „artist de fericită și aleasă Înzestrare”, cum scriam acum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
creație, Își dovedește astfel și o paradoxală „utilitate” terapeutică. Curajul de a privi În față oroarea, tenacitatea de a continua, În pofida disperării și a zădărniciei, credința și Îndoiala unite Într-o indestructibilă forță a solitudinii sunt revitalizate, În frigul și ceața impasului, prin surprinzătoarea regăsire În acea „posteritate contemporană” pe care o reprezintă, cum bine spuneți, străinul, cel de departe, care nu te vede bând cafeaua sau Îmbrăcându-ți măștile cotidiene, sau Înfrânt de ostilitatea concretului agresiv și duplicitar. De data
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa s-a numit zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului. Târg de carte se numește misiunea. Așa am ajuns, din nou, aici În fața pietrei eterne care a fost, cândva, un om. Un om bogat În zile și nopți, superbele zile și nopți ale incertitudinii. La Târgul de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este foarte delicată și nu poate fi asemuită cu mersul la cumpărături, duminica. Nu te duci la magazin să-ți iei pur și simplu un termos. Cu unele tinere grase și frumoase mă simt bine, altele mă lasă într-o ceață de nedescris. Depinde de modul în care s-au îngrășat. Partidele de sex cu femei grase sunt adevărate provocări. Fiecare se îngrașă în felul lui, așa cum fiecare moare în felul lui. Cam la asta mă gândeam pe când mergeam pe coridor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai vorbesc de cele tărcate. Ei bine, toate aceste animale hoinăreau pașnic pe pajiștea de un verde crud de parcă se lăsau purtate de vânt. Păreau atât de liniștite, încât dădeau impresia că vor să mediteze. Respirația lor era silențioasă ca ceața dimineții, iar când pășteau, nu scoteau nici un sunet. Când se săturau de iarbă proaspătă, își strângeau picioarele sub ele în cea mai deplină tăcere și apoi trăgeau un pui de somn. Primăvara a trecut, vara s-a sfârșit, iar lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făceam pauză jumătate de oră. Fix. Dacă nu aș fi procedat astfel, emisfera cerebrală dreaptă și cea stângă nu ar mai fi operat clar, fiecare pe partea ei, iar datele prelucrate de cele două emisfere ar fi rămas învăluite în ceață. În cele treizeci de minute de pauză vorbeam vrute și nevrute cu bătrânul. Era o modalitate excelentă de a odihni un creier obosit, așa că dădeam din gură întruna. — Ce naiba de cifre sunt astea? am întrebat. — Cifre obținute în urma unor măsurători experimentale, răspunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aia cel puțin o săptămână. — De ce nu mi-ai scris pe o bucată de hârtie de la bun început? Dacă aș fi știut cum stau lucrurile, problema ta s-ar fi rezolvat mai repede, iar eu n-aș fi fost în ceață totală atâta amar de vreme. Tânăra a ocolit biroul fără să scoată o vorbă și și-a îndreptat cerceii din urechi. — Trebuie să respectăm niște reguli, zise ea. — N-avem voie să comunicăm în scris? — Asta ar fi una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
greu să-mi imaginez cum arată zidurile înalte. Și poarta imensă. Liniște mormântală. Eu, închis înăuntru. N-am mai fost în stare să discern altceva. Realizam toate detaliile locului, cu excepția celor ce se petreceau în jurul meu. Doar ele erau în ceață totală. Dincolo de vălul acela netransparent, mi se părea că strigă cineva. Era ca-ntr-o scenă de film. Ceva istoric cu o bombă de calibru mare. Nu Cidul, nici Ben Hur, nici Spartacus. Foarte posibil să fi fost o fantezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai luat o lecție de la viață: îți trebuie o grămadă de timp să o clădești și totul se poate distruge în câteva clipe. E adevărat că mă cam săturasem de coșmelia mea, dar fusese totuși un adăpost. Se evaporase ca ceața dimineții într-un interval de timp în care ți-ar fi fost suficient să dai pe gât două cutii de bere. Slujba, whiskyul, liniștea și tihna mea, singurătatea, colecțiile cu Somerset Maugham și John Ford - toate, dar absolut toate, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acesta dacă mai citești vise. N-am voie să-ți explic eu. Tu ești cititorul-de-vise și trebuie să-ți dai singur răspunsul la această întrebare. Mi-am șters pleoapele cu prosopul și am deschis ochii. Îi vedeam silueta ca prin ceață. — O să ți se lămurească multe lucruri peste iarnă, continuă Colonelul. Fie că-ți place, fie că nu. N-ai încotro. Va continua să ningă și vor tot muri animale. Nimeni nu poate schimba cursul lucrurilor. După-amiezele o să vezi ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]