8,186 matches
-
dată unui organism înfometat este un întăritor pozitiv („Srein”), o lumină puternică sau un șoc e un întăritor negativ. Interrelațiile dintre SD, R, Srein formează probabilitățile de întărire. După Skinner, toți cei trei termeni trebuie specificați. Merită să consemnăm acest ciudat „delir experimental” care sucombă în uimitoare generalizări și extrapolări. 1. Întărirea operatoare (operant reinforcement). Un șobolan flămând apasă pârghia și primește mâncare (frecvența apăsării crește). Un porumbel lovește cu ciocul discul și primește mâncare (frecvența ciocănitului crește). 2. Scăparea (escape
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fi greșit să numim întregul proces „soluție prin înțelegere” (solution by insight). Acest lucru este evident când soluția unei probleme este aleasă arbitrar de către experimentator. Experimentele lui Harlow, analizate critic de Köhler, în care primatele trebuie să aleagă un obiect ciudat dintr-un grup de obiecte sunt edificatoare. „Ciudățenia” (oddity) este o relație specială de fapte. O dată ce o maimuță e atentă la acest lucru, îl va percepe cu insight. Dar de ce ar face acest lucru în timpul primelor trei încercări? Acestea vor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se regăsește pe sine în proza de atmosferă. În faptul serii, sub pulverulența razelor de lună, solitarul hoinărește nostalgic prin Iașii care mai păstrează ceva din pitorescul și poezia de altădată, săvârșind un ceremonial pândit, mereu, de neprevăzut. Îl așteaptă, ciudat privilegiu, o întâlnire cu fantasmele. Ca în Mircea Eliade, ulițele cu denumiri evocatoare (Zlataust, Vovidenie, Patruzeci de Sfinți - murmurul unui discurs îndrăgostit) duc spre o zonă de bizare interferări, unde diurnul glisează, ca împins de o mână nevăzută, în fantastic
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
Selimbria (secolul V î.Ch.), medic renumit care recomanda, printre altele, tratamentul bolilor prin exerciții fizice intense (62). C. Bart (13) publică în 1974, în Editura Medicală, „Aforismele” lui Hipocrate, traduse și pertinent comentate. El își începe introducerea astfel: „Pare ciudat, dacă nu și anacronic, faptul ca, în acest secol al antibioticelor și al geneticii, un medic să se mai ocupe de o lucrare alcătuită cu 25 de secole în urmă.” În „Aforisme”(gen împrumutat de Hipocrate de la Heraclit din Efes
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
obiceiuri naționale care îți recheamă totdauna trecutul și îți pune de față niște impresii mai pierdute prin întâmplările mai nouă ce se gravă una după alta în memoria noastră. În adevăr că, din toate facultățile omenești, nimic nu este mai ciudat decât resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie și reaflăm subt aceleași forme și colori objetele ce s-au impresionat într-însa rânduri-rânduri. Pentru ce oare se schimbă formele nebuniilor sau ale plăcerilor omului cu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
același lucru, se gândește la mulțimea celor care simt chemare pentru scris. În asta constă critica pe care o face galeriei de portrete alcătuită de Aron Pumnul în Lepturariu. Dacă citează caracterizarea lui Prale, "a fost un bărbat genial și ciudat în felul său"1, e pentru că portretul oferă o perspectivă interioară asupra unui autor indiferent, atribuie unui minor caracterul excepțional al vocației literare ("ciudățenia"). Iar comentariul sarcastic al lui Maiorescu subliniază derizoriul acestei calificări nejustificate a unei interiorități: "Mai toți
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și, putem zice, cu geniul"127), la fabulistul Țichindeal ("era geniu preste veacul său"128), la Grandea ("căci în mintea lui lucia geniul poetic"129), și desigur - calficarea care a făcut scandal -, la Prale: "a fost un bărbat genial și ciudat în felul său"130. Pantazi Ghica, cel care a inclus în romanul Un boem român câteva pagini despre literatura națională, identifică geniul la V. Cârlova, la Grigore Alexandrescu și la Vasile Alecsandri 131. G. Sion confirmă, cam în silă, genialitatea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dat trii ani, bre, da nu-i fac și nici tu nu faci șăpti ani, ai să vezi!" Și, într-adevăr, după un an de zile i-au dat drumul. Era nebun, domnule, cum ții un nebun acolo!?! C. I.: Ciudat este că l-au băgat cu ceilalți deținuți politici și nu într-un spital psihiatric că și prin spitalele de genul acesta se făcea detenție. A fost singurul om, în afară de informator, pe care l-ați întâlnit în arestul Securității cât
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu un fel de indiferență, dar subconștientul era cel care o înregistra și era prezent. C.I.: Și, mai târziu, cei din familie ce v-au spus despre comportamentul dumneavoastră de după detenție? S. Ț.: Mi-au zis că aveam un comportament ciudat în felul meu de a răspunde și de a reacționa și au venit cu exemple. Că în data cutare m-am enervat fără niciun rost, dar toți au tăcut și au înțeles că sistemul meu nervos era destul de zdruncinat, ca să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Avem aici de a face cu o ospitalitate acordată cu părere de rău tânărului necunoscut care poposește într-o casă izolată, veche, misterioasă de către bătrânul straniu care refuză dialogul cu oaspetele acesta impus. Gazdă ursuză și neprietenoasă care este bătrânul ciudat arată dorința de a-și păstra secretul, nevoia de a se proteja față de cel care i-ar putea lua locul dar și față de lumea exterioară în care se petrece istoria, de care el fuge. Pentru tânărul oaspete, intrus, impus, este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
după fiecare situație practică, de acte normative foarte numeroase și foarte diverse. Vom analiza succint Codul de procedură penalăart.78-88 și Codul penalart.260 referitor la mărturia mincinoasă privind declarațiile martorilor, deoarece medicii, ca orice alte persoane și oricât de ciudat sau neplăcut este, pot fi martori. Este o calitate în care ei pot da poliției, procurorului sau judecătorului relații care privesc conduita terapeutică a unor colegi, dar și privind comportamentul ori declarațiile rudelor, pacientului, sau altor persoane aflate în preajma pacientului
MEDICUL DE URGENTA FATA ÎN FATA CU LEGISLATIA ROMÂNIEI. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Irinel Rotariu, () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1077]
-
alergare înapoi în cazul loviturilor înalte și lungi, care ne-au depășit. Traiectoria mingii reprezintă traseul parcurs de minge după lovire până la căderea pe sol, sau până în momentul lovirii acesteia de către adversar. Mingea cu pene, în majoritatea cazurilor, se comportă ciudat în comparație cu alte mingi. Traiectoria de zbor a mingii se compune dintr-o porțiune ascendentă, una paralelă cu solul si alta, cea mai scurtă, parcursă de minge ca o parașută (datorită penajului mingii), perpendiculară pe sol. Astfel se poate explica faptul
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
care i-au masacrat pe evrei, au pătruns În case și au escortat convoaie la Chestură (vezi Anexa nr. 1). Procesul colonelului Lupu XE "Lupu, Constantin" La Începutul anului 1942, la Curtea Marțială din Iași s-a desfășurat un proces ciudat Împotriva fostului comandant militar al orașului, colonelul Constantin Lupu XE "Lupu, Constantin" , acuzat de o intervenție pentru a salva câțiva evrei În timpul pogromului. Cei trei evrei pe care Lupu XE "Lupu, Constantin" a Încercat Într-adevăr să-i salveze erau
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
amintesc nimic de comentariul făcut la clasă de profesor sau de elev, nici măcar ce urma după clasica și tâmpita formulă didactică "în această poezie este vorba despre...". E vorba de poezia "Mama" de George Coșbuc. Și nu mi se pare ciudat să mi se fi șters totul din memorie, doar subconștientul izolează amintirile traumatizante, cum fac albinele cu hoții din stup: îi învelesc frumușel în ceară și, adio! Ei bine, această baladă mi se părea, sub haina ei lirică, molcomă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pare normal, doar n-o să scriu acum ode închinate bărbaților... A.V. Cum vreți... (se râde). Dar Dumneavoastră n-ați intrat în Europa?... E.B. Am intrat, am intrat, domnule, și în NATO, și în Europa... În NATO am intrat foarte ciudat. A doua soție, Tamara, cam prin 2003, s-a îndrăgostit, pe net, de un american. M-a lăsat pe mine, după cum și eu mi-am lăsat prima nevastă pentru ea, și s-a dus în America, în Texas, la Houston
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Alexa, directorul unei galerii din New York. Se simte acasă și acolo. A vândut de curând la Londra, pentru galeria sa, tablouri în valoare de 1.500.000 de dolari. Mi-a spus "fac marketing în America cu experiența din România!", ciudat nu? A.V. Ați realizat, ca regizor, și spectacole de teatru radiofonic. Pentru un creator al spectacolului vizual, pe scenă și pe ecran, radioul nu restrânge posibilitățile? A.V. Vasile Manta, care lucrează la radio din copilărie, este regizor tehnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
că nu este de ajuns să cânți, că trebuie să și joci? R.D. Nu cred că mi-au spus direct, a fost ceva ce am constatat încetul cu încetul. De fapt, am constatat ascultând un disc, pe cât poate suna de ciudat. Dar primul disc de operă pe care l-am ascultat la modul cel mai conștient, și l-am ascultat de foarte multe ori, învățând însăși esența operei, a fost "Traviata" cu Ileana Cotrubaș, Placido Domingo și Sherill Mills, sub bagheta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un minut ca să o sune pe Judith la librărie. A răspuns tatăl ei și Marriott a fost uimit când i s-a răspuns cu o tăcere neobișnuită, după care a auzit în receptor - A, tu ești, Paul? - Da, domnule Garson. Ciudat că am fost îngrijorat din pricina ei toată dimineața - este cumva plecată? Tăcere. În final - Uite ce e, Paul, ce-ar fi să treci pe la mine pe la librărie? Aș vrea să-ți vorbesc. Vocea bătrânului părea deosebit de gravă. Paul dădu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
de exterior, transformând-o într-un refugiu extraordinar, chiar în inima sectorului comercial. Stând acolo la poartă, Marriott încerca o senzație plăcută de recunoștință față de Judith. Ea decorase vechea casă Marriott, reconstruise o parte din ea și amenajase grădina. Era ciudat să te gândești că, într-o vreme, el n-o considerase destul de bună drept nevastă pentru un Marriott. Zâmbi și dădu din cap ușor. Câteodată oamenii au idei bizare despre propria lor valoare. Închise poarta încet și se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
dinamuri. În acea lume a monștrilor gigantici, oamenii păreau niște păpuși. Marriott își continuă plimbarea. Când ajunse la magazinul de galanterie bărbătească Clayton, acum o clădire de două etaje din sticlă profilată și cu iluminare fină, se opri brusc. E ciudat - gândi el. O clipă am avut impresia că am lucrat acolo mai de mult. Noaptea și plimbarea erau asemănătoare. Amintirea lucrurilor pe jumătate uitate și închipuirile care pentru scurt timp păreau niște amintiri, se suprapuneau, până ce el le respingea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Ce vrei să spui? Părea că se afla într-un hău, privind fix în lumină, spre celălalt bărbat. Ochii hipnotizatorului erau vigilenți. - Această fată, Judith - spuse el - când ai văzut-o ultima dată? - De ce? - nu-mi aduc aminte. Se legăna. Ciudat, mă simt ca și cum aș fi gata să leșin. - Tipul halucinației tale - spuse Blandar - deschide noi orizonturi hipnotismului. Personal, trebuie încă să găsesc cheia mai multor posibilități. Majoritatea oamenilor își găsesc scăparea în amnezie, sau în trecut, atunci când se confruntă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
protejez, ți-am ordonat să distrugi acest bilet, la zece minute după ce l-ai citit. Noroc! B. Marriott s-a oprit în fața porții. Era aproape întuneric și umbrele frunzișului se întindeau lungi și negre peste strada umedă. Casa se întrezărea ciudat în amurg. În zilele ei bune fusese frumoasă și (Marriott își spunea în sinea lui) va avea grijă să fie din nou la fel, dar mai întâi ar trebui să treacă prin purgatoriul unei pensiuni. Pentru asta îi trebuiau bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
pe care mi-a dat-o? Se întoarse pe jumătate; și un picior se ridică ușor în aer. Și înțepeni în poziția aceea. Un corp gol de femeie zăcea sub tufe, lângă poartă. Judith. În semiântuneric, silueta ei se profila ciudat, fiecare parte din corpul ei apărea clar. Fața îi scânteia de o lumină lăuntrică. Un obiect metalic, ieșind din inimă, sclipea vizibil. Bărbatul care zăcuse lângă ea se ridică brusc, cu o mișcare agilă, ca și când ar fi fost mai ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
dacă ai talent și te interesează, poți scrie texte pentru teatru. Care pot deveni spectacole. Următorul spectacol-lectură din «dramatIS» va fi realizat cu unul dintre aceste texte. Sau cu fragmente din mai multe“, precizează Oltița Cântec, coordonator al proiectului. E ciudat să vorbesc despre Manuel Vava Ștefănescu, coregraf, director artistic CNDB Prima mea amintire legată de Manuel este din primul meu an de profesorat (ora săptămânală de dans contemporan de la anii terminali) la liceul de coregrafie, unde am făcut un duet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
În urma lor, o comunitate de fani nostalgici sub ochii cărora nu se mai developează decât vechile reclame, postate pe YouTube. Doamna de la studioul foto unde mițam făcut cam toate fotografiile utilitare nu zâmbea niciodată. Tocmai de aceea mi se părea ciudat că ea era cea care îmi spunea mereu „Zâmbiți, vă rog“, cu un ton de parcă ar fi zis sățmi fac temele. Primele fotografii, folosite probabil la înscrierea la școală, a trebuit să le aștept câteva zile; mțam uitat încruntată la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]