10,570 matches
-
recunoscut după 1895, când s-a stabilit la Oltenița." 4. ION ILIESCU ȘI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALĂ: PRIMELE VICTIME, DOUĂ MĂTUȘI, ARISTITA ȘI VERGINA Nu vom comenta fișa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea liberă dar observăm o surprinzătoare contradicție în interviul acordat de fostul președinte săptămânalului VIP. Pe de o parte, Iliescu susține despre propriul său tata (Alexandru) că "a fost primul copil dintr-o familie cu cinci băieți", pentru ca mai apoi să recunoască, în același interviu, faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
În 1946, UIS respingea Planul Marshall (conform indicațiilor Moscovei) și planul construcției Uniunii Europene. În februarie 1948, UIS susținea lovitură comunistă de la Praga (unde, de altfel, își avea și sediul), în ciuda faptului că membrii secției sale cehoslovace erau arestați. Nici o contradicție: UIS reprezenta Moscova, secția să cehoslovaca căzuse însă în marea eroare de a crede că reprezintă altceva, anume studențimea pragheza. O eroare corectata rapid, prin reorganizarea secției cehoslovace. În cursul războiului din Coreea, UIS organizează nu numai intense manifestații studențești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
își plasează interesul în afara personajului, relevând cu complicitatea naratorului instrumentul prin care el devine un personaj public. Inte- resul naratorului, dar și al autorului se focalizează pe mecanismul prin care percepția publică asupra unui per- sonaj este dereglată metabolizând o contradicție prin care una și aceeași identitate este transcrisă în două registre opuse, ambele recuperabile în forma lor maximală. „Simț enorm și văz monstruos” se plasează la nivelul efectului retoric, nu la nivelul personajului vidat de conținut, deve- nit o formă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-ul scenei discuționiste. Sensul semnelor citării care încadrează fraza „pentru prima oară în viața lui” relevă atât faptul că fraza îi aparține lui Lache, reluată aici la persoana a III-a, cât și faptul că enunțul ne pune în fața unei contradicții fundamentale. Contradicția constă în aceea că, în mod repetat, Lache utilizează fraza în măsură să reprezinte excepția sau primatul unei situații sau al enunțului ca atare. Cu alte cuvinte, avem un laitmotiv care servește ca pasaj introductiv pentru intervențiile furtunoase
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discuționiste. Sensul semnelor citării care încadrează fraza „pentru prima oară în viața lui” relevă atât faptul că fraza îi aparține lui Lache, reluată aici la persoana a III-a, cât și faptul că enunțul ne pune în fața unei contradicții fundamentale. Contradicția constă în aceea că, în mod repetat, Lache utilizează fraza în măsură să reprezinte excepția sau primatul unei situații sau al enunțului ca atare. Cu alte cuvinte, avem un laitmotiv care servește ca pasaj introductiv pentru intervențiile furtunoase ale lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca reflexe mentalitare. Ethosul ardelenesc se confruntă cu amoralismul munte- nesc desfășurat pe o arie largă, decelabil în acțiunile per- sonajelor caragialești : cinism, superficialitate, tendință odioasă spre moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o forma- sem asupra poporului român. Amoralismul și imoralitatea personajelor caragialești transformau aria acțiunilor lor într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
militarii se normalizaseră. Citisem, din informările venite prin cifru de la ambasadă în săptămânile următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimenea nu avea voie să iasă sau să intre, ceea ce nu numai că era în contradicție cu Convențiile internaționale de la Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se aproviziona cu alimente, medicamente etc. Printr-un protest al șefului misiunii la Ministerul Relațiilor Externe "asediul" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimenea nu avea voie să iasă sau să intre, ceea ce nu numai că era în contradicție cu Convențiile internaționale de la Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se aproviziona cu alimente, medicamente etc. Printr-un protest al șefului misiunii la Ministerul Relațiilor Externe "asediul" a fost ridicat, ambasada și diplomații ei fiind însă ținuți în continuare "sub lupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
A mea e responsabilitatea să găsesc o balanță justă Între necesitățile muzicale și cele dramatice, Între sunet și mișcare, Încât ceea ce se Întâmplă pe scenă și ceea ce se aude din orchestră să se completeze armonios. Uneori armonia se naște din contradicție. De exemplu, le cer cântăreților să nu se miște În ritmul muzicii: dacă ritmul e allegro vivace, trupul să nu imite nervozitatea muzicii, ci să pară, dimpotrivă, calm. Această contrazicere a ritmului creează o tensiune justă Între muzică și mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de puțin ambianței medievale În care are loc povestea lui Faust. Așa că am luat decizia ca epoca montării să fie epoca lui Gounod! În orice operă Întâlnim acest tip de anacronism, de unde concluzia: convenția lui „așa se face“ nu rezolvă contradicțiile prezente În orice subiect de operă. Un sfat pentru tinerii regizori: ignorați convenția, ea vă paralizează: căutați ce e adevărat acum, În acest moment, și apoi filtrați, Întoarceți-vă, faceți legătura cu acel timp și, din această fricțiune, poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de reculegere adâncă de acolo m-a ajutat să văd mai clar situația „de acasă“. Cum să dau satisfacție tuturor angajamentelor pe care le aveam? Cum să le Împac pe cele personale și profesionale În același timp? Cum să rezolv contradicțiile care creșteau? Ar fi arogant să nu recunosc tot ce mi s-a dat: doi copii minunați, o carieră internațională, și totuși ceva Îmi lipsește. O neliniște a naturii mele lăuntrice mă face să tatonez mereu În căutarea unei afirmații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
conflictelor pe melodia senină, armonioasă a corului care, Îmbrăcat În alb, crea o punte Între sală și scenă. Soliștii și actorii, adunați În jurul Mesei Tăcerii a lui Brâncuși, executau mișcări hieratice și liniștitoare, ca pe un ritual În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un tratament mai auster, mai puțin spectaculos. Personajul care m-a interesat mai mult decât Werther a fost Charlotte. Opera Însăși ar trebui de fapt să se numească Charlotte, și nu Werther, căci e concentrată În jurul ei, personaj plin de contradicții, de dubii, În continuă mișcare, În timp ce Werther e egal cu sine, static, În puritatea idealismului său. Copacul impunător, hiperrealist, creat de Peter Pabst (scenograful care lucrează de peste douăzeci de ani cu Pina Bausch și cu care am colaborat și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În coșciug pentru a se familiariza cu moartea. În ultimul său monolog, În pragul scenei finale, Întâlnim un om matur: The readyness is all. Let be. E acum eliberat de teama de moarte. Înțelege posibilitatea armoniei Între ființă și acțiune. Contradicția fiind anihilată, reconcilierea se manifestă prin tăcere: The rest is silence. În tăcere, În clipa morții eroului, În piesă intră Fortinbras. În spectacol, Fortinbras nu era un personaj, ci o alegorie: În sunete de trâmbițe cerești, pe scenă apăreau Îngeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noastre din ultima jumătate de veac. Condiția "bietului om sub vremi" drama unui om, drama unui popor, drama unei umanități: de unde și "actualitatea". Eroii romanului stau sub jocul fatal al destinului. Ștefan este un erou tragic. Drama lui stă în contradicția dintre măreția scopului și modestia mijloacelor; uriașul efort, curajul nebunesc de a sfida soarta, imposibilul, moartea, pentru a-și îndeplini visul de libertate, de neatârnare pentru țara sa. Au fost momente, după înfrângerea zdrobitoare de la Valea Albă, când omul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
anii de după înfrângerea revoluției comuniste maghiare din 1919. Acțiunea celui de-al doilea se desfășoară în Rusia, în timpul luptelor dintre „roșii” și „albi”. Dar liniamentul coordonatelor istorice și sociale, care transpare în ficțiune, adeseori fosforescent și fascinant nu vine în contradicție cu viziunea foarte personală a autorului, cu caracterul de stranie unicitate a operei. Căci aici „strictă determinare” nu înseamnă copie, reportaj, ci creație. Fidelitatea față de temele și elementele universului artistic conferă o remarcabilă organicitate acestei opere și măsoară adâncimea obsesiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
crispat, cu ochii în jos, grăbit să dispar, ca un vinovat? * Acum vreo zece ani mă îndrăgostisem de o femeie pe care nu o iubeam, căci de iubit îmi iubeam, în continuare, soția. Nu e o glumă, și nici vreo contradicție, cât de mică, nu e - mă avertizează pe un ton foarte serios V.M. Dacă cineva mi-ar fi spus: „iată două pașapoarte, două bilete de avion, și atâția bani cât să vă ajungă să trăiți fără griji întreaga viață, ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Nu o dată neptunicul și plutonicul alternează în unul și același poem, fie atât în postume cât și în antume, de pildă Luceafărul, precumpănitor neptunic dar nu exclusiv (de altfel, nu numai din consecvență ci și, credem, dintr-un spirit de contradicție nu lipsit de virtuți stimulatoare, I. Negoițescu acordă poemului o destul de redusă stimă). Există în postume mai multă discursivitate decât în antume și mult mai mult romantism elocvent, de tip hugolian, de exemplu în Memento mori, în Mureșanu, în altele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ea nu vrea să mă înțeleagă. Am ajuns din om, neom. Nu mai sunt decât umbra celui ce am fost. Nu mai am voință, nu mai am stabilitate în hotărâri. Nu mai am putere de discernământ. În mintea mea pătrund contradicțiile cele mai destructive. Nu mai am putere de muncă. O, dacă m-aș putea învinge, dacă aș putea să fiu numai rațiune rece, numai voință de fier. Dar, . .toate acestea de care am nevoie parcă au rămas blocate la soția
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Nu mi s-a răspuns nici poftim, nici pleacă. Am rămas la ușa casei mele așteptând. Am fost primit. Marta se grăbea. Avea de mers la servici, deși lunea după masă nu era servici. Citise scrisoarea. Marta un teren de contradicții. Cuvintele ei, rele, de piatră, de împrumut; ale mamei sale, fără inimă și pline numai de răutate. Însă lacrimile Martei curgeau nestăvilite, curate, sincere. Sunt aici două rele. Bătrâna e orbită de un egoism bolnav, iar Marta este victima ei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Îndepărtate, și emigrația constituită din indivizi care au ales traiul În afara țării drept cale de libertate individuală, de Împlinire profesională ori de dobândire a prosperității economice. Adesea emigrația și Diaspora s-au confruntat cu o serie de probleme cauzate de contradicții politice, separatiste. Se cuvine o precizare care a fost făcută și În cadrul Congresului: a Început o nouă emigrație, În principal a tineretului dornic să și găsească o altă condiție existențială, care să-i asigure viața pe măsura capacității intelectuale pe
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
marilor lumii: „România 90%, Grecia 10%. Înțelegerea a făcut 250.000 de victime În rândul românilor de toate națiile care În fiecare dimineață scrutau zarea să vadă că „vin americanii” Scurta istorie post decembristă a românilor derulată În sărăcie, grave contradicții și Înverșunare, are orice s-ar zice episoade victorioase. Succesele au urmat confruntărilor cu adversari puternici cu un plan Îndelung orchestrat. Mai Întăi puteri văzute și nevăzute contau pe dezmembrarea României prin intervenția unor state vecine cu scop de pacificare
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
militarii se normalizaseră. Citisem, din informările venite prin cifru de la ambasadă în săptămânile următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimeni nu avea voie să iasă sau să intre, ceea ce nu numai că era în contradicție cu Convențiile internaționale de la Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se aproviziona cu alimente, medicamente etc. Printr-un protest al șefului misiunii la Ministerul Relațiilor Externe "asediul" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimeni nu avea voie să iasă sau să intre, ceea ce nu numai că era în contradicție cu Convențiile internaționale de la Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se aproviziona cu alimente, medicamente etc. Printr-un protest al șefului misiunii la Ministerul Relațiilor Externe "asediul" a fost ridicat, ambasada și diplomații ei fiind însă ținuți în continuare "sub lupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Carp a fost percepută ca „Îndrăzneață” pentru acea perioada deoarece lovea „În ideile dominante pe atunci despre proprietatea sacră și inviolabilă”. Pentru prima dată, după 1866, statul punea Înainte un drept al său și Îl legifera atunci când intra În contradicție cu sacralitatea proprietații private. Liberalii au sesizat acest lucru, de aceea au luat atitudine atât În Camera, cât și la Senat, iar mai târziu, când au ajuns la guvernare au refuzat să aplice legea. În 1899, guvernul Sturdza a considerat
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]