11,041 matches
-
Mediu (1937). Romancierul se manifestă cu Fântâna cu chipuri (1933). În anii 1938 și 1939, D. este numit director general al teatrelor naționale și secretar general în Ministerul Cultelor. În timpul celui de-al doilea război mondial, când este redactor la cotidianul „Acțiunea”, îi mai apar Apocalips profan (1941), poemele Renașterea (1942), Țara Românească (1944) și „antologia critică” Din poezia noastră parnasiană (1943). Schimbarea de regim din august 1944 are ca urmare excluderea lui din presă; reușește să mai publice niște traduceri
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianță colocvială, se poartă dialoguri „de la om la om”, sunt „culese” personaje din cotidian și se configurează un fel de portrete-document focalizate pe statutul femeii în epocă. Saltul în evoluția scriitoarei e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției analitice, impresionând prin acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, își oferă o lungă
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
va definitiva în anii următori, când D. face parte din comitetele de redacție ale revistelor „Patria” (1920), „Societatea de mâine” (1924), „Ramuri” (1928), „Gândirea” (1928-1934), „Ideea românească” (1939), este director al revistei sibiene „Înălțarea” (1941) și scrie articole politice la cotidianul „Calendarul”. Colaborează, de asemenea, la „Cultura poporului”, „Țara noastră”, „Cuvântul”, „Scrisul românesc”, „Vitrina literară”, „Axa”, „Secolul”, „Curentul”, „Ideea națională”, „Cuget moldovenesc” (Bălți) ș.a. D. este un important ideolog al curentului ortodoxist, ca ramură a tradiționalismului profesat de gruparea de la „Gândirea
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
, cotidian politic și literar care apare la Timișoara de la 1 ianuarie 1894 până la 31 decembrie 1897. La 25 decembrie 1893 s-a tipărit un număr de probă. În primul an, editor și director este Corneliu Diaconovici, iar redactor responsabil, Valeriu Braniște
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
de față o nouă caracterizare globală a acestei formule lirice după ce s-a vorbit atât de mult despre onirismul și barochismul poetului, despre pofta lui parnasiană de obiecte și culori, despre viclenia mecanismelor sale pseudoepice (narative), despre bizarele amalgamuri de cotidian și vis, despre fanteziile urmuziene, suprarealiste, despre pitorescul ceremonios, despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și maliție, antecesori și afini etc. ar fi, desigur, inutil. Astăzi, un volum de versuri de Leonid Dimov mai poate să ofere criticului
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Contează, în viziunea sa, „modul de viață sărbătoresc”, „principiul cultural al sărbătorescului”, sărbătorescul fiind „esențialitate a gestului festiv și sentiment al lui”. Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracția și relaxarea, și anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense tratează cele câteva moduri de a fi ale sărbătorescului: paradoxalul, kairoticul, agalmaticul și agonisticul. Paradoxalul este ilustrat de călătorii care, în spații străine, se miră de latura exoterică a ceremonialurilor și iau drept
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
DRAPELUL, cotidian politic și literar care apare la București între 10 mai 1897 și 1 decembrie 1900. Editorialul din primul număr precizează că linia politică urmată va fi aceea a Partidului Național Liberal. Dar unele elemente ale programului avansat de comitetul de
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
pseudonimul Faust. Spre sfârșitul anului 1897, la D. va colabora și I.L. Caragiale. Această colaborare are două explicații. Prima este aceea că unul dintre conducătorii gazetei este prietenul său C. Dimitrescu-Iași. Apoi, retrăgându-se la sfârșitul lunii septembrie din redacția cotidianului „Epoca” (așa cum anunță și D. în 8 octombrie), scriitorul era în căutarea unei alte gazete la care să publice. Gazeta în cauză va fi, pentru un scurt răstimp, D., care face din venirea lui Caragiale un adevărat eveniment. Depozitarii din
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
E. A. Poe, asociat cu descendența lui europeană, decadentă (Baudelaire, Verlaine). Înger condeier e spovedania unei generații cu destin vitreg, iar autorul ciclurilor Mlaștina cu nuferi, Antares, Paznicul florilor, Alcool și Edgar Allan Poe își mărturisește aderența la o poetică a cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
absolvit, târziu, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A editat revista de literatură „Izvoare” (1947), iar între 1947 și 1949 a fost redactor la publicația „Lupta Ardealului” din Cluj. După 1950 a funcționat ca redactor la cotidianul „Viața nouă” din Galați (1950-1968) și a fost director al Casei Centrale de Creație Populară (1968-1970). După debutul în ziarul „Ancheta” din Brăila, cu un articol despre dramaturgul expresionist german Ernst Toller (1939), G. este prezent cu un grupaj de
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
ironice și autoironice, poetul G. își dramatizează cu vădită plăcere rimele alerte, așa cum în piesele sale frenezia logoreică a personajelor îi trădează temperamentul de poet care, cu ușurință și luciditate ludică, gesticulează retoric în mijlocul jocului de cuvinte. Mici evenimente ale cotidianului, dar și întâmplări onirice, impresii de călătorie (geografie sentimentală), reverii și melancolii autoironice, vag moralizatoare - sunt câteva din temele acestei lirici. Cu Poeme scrise pe un geamantan (1995) se definește mai pronunțat un stil: „O atmosferă ireală - / De bal, / Un
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape un mic roman lax) vehiculează motivele curente în proza optzeciștilor, aparținătoare biografismului minimalist, cotidianului prozaic (viața particulară a tânărului profesor din mediul rural, stagiul militar, erotismul juvenil, practica studențească, excursia la munte, tema părinților și, în legătură cu aceasta, ecouri din problematica „obsedantului deceniu”ș.a.). Nu anecdotica e importantă, ci tratarea ei. Poziția auctorială e flegmatică
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Încă). În fiecare dintre aceste ferpare făcute literaturii, se revine la originile romantismului ca la originea acestei supralicitări, atunci cînd literatura s-a pliat pe o estetică a libertății care a dus-o la autarhie și a ridicat-o deasupra cotidianului, societății, vieții, la fel cum sufletul se Înalță din corp, părăsindu-l. E drept, declinul literaturii este studiat mai degrabă tematic de Marx, pus În relație cu științele umane de Ruffel și rămîne să fie explicat În cea mai foucaldiană
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatură are loc cu multe rezerve: În primul rînd, Jauffret Își interzice recursul la orice metafizică literară conform căreia reușita literară se măsoară din perspectiva unei estetici normative (ca În clasicism) sau transcendente (a geniului). Adept al unei literaturi a cotidianului, alături de alți scriitori francezi dintre care poate Pierre Michon este cel mai apreciat de publicul specialist (cu Vies minuscules, 1984), Jauffret e convins că adevăul stă pretutindeni și În nici un caz nu Își are un loc bine definit unde trebuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
timpul nu putuse să șteargă nici o umbră de culoare. Acest tablou n-ar avea Însă nimic original, și ar putea eșua foarte repede În melodramă, dacă n-ar fi placat pe cel mai banal sau, cum ar spune Bergson, mecanic cotidian: un aprod se află În vizită În apartamentul celor două femei care nu-și plătiseră chiria de mult, pentru a face inventarul obiectelor și a pregăti eventual ordinul de evacuare. Funcționarul nu are nici o trăsătură umană, nu numai că nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de către halucinațiile vindicative ale mamei sale, naratoarea Îi intezice să mai vorbească. Interdicția are tocmai efectul invers, de a activa discursul acesta maniacal, violent, foarte coerent Însă: trecutul izbucnește În ciuda unui prezent relativizant, nebunia tragediei este mai puternică decât normalitatea cotidianului insignifiant, iar naratoarea este, În ciuda ei, contaminată de aceaste dezlănțuiri pe care uneori nici nu mai are puterea să le oprească: ea Însăși devine prizoniera capriciilor propriei conștiințe supuse traumei cotidiene (se deschid supapele subconștientului). În Conferința de la Cintegabelle (Cintegabelle
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ambigue, dotate cu sensul grav al prezenței divine sau diabolice - prezențe forte, oricum - subminat Însă din loc În loc prin ironii de genul la maquette du chateau - occupe - toute la chambre du fou dieu protege - lțambiguite - du site, de inserții ale cotidianului Într-un spațiu pretins sacru. Cel mai bun corespondent artistic al acestui produs literar este serialul Twin Peaks al regizorului David Lynch (alt mit cinematografic al sfîrșitului decadei 1980), numai că la Marie Redonnet lipsesc foarte multe clișee care au
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai e una, devine freatică. Nu Întîmplător, unele personaje echenoziene sînt niște paria: lupta cu ceea ce a mai rămas palpabil din, să zicem, „le Șa” devine un fel de condiție existențială cotidiană și, iarăși deloc aleatoriu, scena protagoniștilor minimali este cotidianul, cu toată banalitatea lui ostentativă și stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să fumeze, să stea la taclale sau, de pildă, să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personaje participante la doar două catregorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal - și, deci, autentic - cotidian. Dacă În Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată În registru - obligat - ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, În Loin d’Odile (1998
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
colegele ei.” Din pomelnicul muștelor l-am uitat pe Sartre, cu a sa piesă de teatru Muștele (1934). Numai că aici, ca și la Rimbaud, de pildă, În celebrissimul poem Voyelles, percepția la care este supusă musca o extrage din cotidian, conform esteticii romantice a extremelor, conform unei filozofii romantice a subiectului transcendental, pentru a fi investită cu o puternică Încărcătură simbolică. Musca, așa cum apare ea ca simptom facultativ al literaturii de apartament, trimite probabil În cea mai mare măsură la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pregătire superioară, incapabil de cea mai mică emoție”. El nu numai că nu sucombă În fața realității, dar ea, realitatea, În exercițiul insignifianței ei, reprodus abuziv, Își Întărește combatantul și-l protejează. Ciprian Mihali a scris o teză de doctorat despre cotidian pe care ar trebui s-o citească toți cei interesați de literatura aceasta, uneori minimalistă (În scriitură, În subiect, etc.), a indecidabilului, a simulacrului, a dispariției. Cotidianul este salvatorul alienatului om contemporan: o dată prin ordinea impusă mișcărilor sale, devenite zilnice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
combatantul și-l protejează. Ciprian Mihali a scris o teză de doctorat despre cotidian pe care ar trebui s-o citească toți cei interesați de literatura aceasta, uneori minimalistă (În scriitură, În subiect, etc.), a indecidabilului, a simulacrului, a dispariției. Cotidianul este salvatorul alienatului om contemporan: o dată prin ordinea impusă mișcărilor sale, devenite zilnice, apoi prin ceea ce, nu-i așa, camuflează: Patrick Deville reușește cîteva admirabile explozii de poezie, dintre care debutul baudelairian este superb: “În cada mea se odihnește trupul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
doar grație personajelor, acumulate. Scăpat de sub influența letală a războiului și a iminenței exterminării, spațiul scriptural se populează cu imagini - În linia “post-exotică”, desigur, atît ca geografie (se menține preferința pentru Orientul Îndepărtat), cît și ca estetică, prin surprinderea unui cotidian magic, prin hiperbolizarea biblică (personajul Laetitia Schiedmann trăiește mai bine de două sute de ani), sau purtînd sechelele anti-utopiilor anterioare. O lume, În sfîrșit, a exilului, dar livrată acum nu istoriei, oricît de suprarealist percepută, ci propriei libertăți de a-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al «Scânteii tineretului»”. În această perioadă realizează în fiecare an pe litoral, la Costinești, revista „Secvența”. Între 1987 și 1989 este redactor-șef la revista „Teatrul”, de unde va demisiona în decembrie 1989. În ianuarie 1990 debutează în presa particulară, în cotidianul „Observator”, cu o tabletă critică la adresa lui Ion Iliescu. Înființează împreună cu Cornel Nistorescu revista „Expres”, al cărei redactor-șef devine. În martie 1990 apare „Zig-Zag”, săptămânalul cu cel mai mare tiraj din România la vremea respectivă. În iunie 1992 înființează „Evenimentul
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]