8,894 matches
-
R]splata de care vorbea Iisus nu se obține printr-o urm]rire asidu] a acesteia. Într-adev]r, urm]rirea gratuității în mod conștient este autodistructiv]. Nu trebuie s] urm]rim cu orice preț lep]darea de sine ca atare. Dac] Dumnezeu este așa cum îl prezint] Iisus înseamn] c] imitarea vieții Lui ne conduce la El. În caz contrar, ne îndrept]m c]tre distrugere, simbolizat] de arderea perpetu] a gunoaielor în afara zidurilor Ierusalimului (Gheena). Faptul de a fi tentat s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iubire și nu pentru r]splat]. Numai aceștia vor fi capabili s] aprecieze r]splata. Poate cineva care este conștient de acest lucru s] ignore viață și înv]ț]tură lui Iisus? Aceast] întrebare r]mane f]r] r]spuns. Dac] exist] un iad al distrugerii, este acesta gol? Adesea, înv]ț]tură cu privire la r]splat] nu este înțeleas]. Milostenia se aseam]n] unui experiment cu turnesol. Donațiile și moștenirile au avut adesea drept scop câștigarea ing]duinței lui Dumnezeu, nefiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui experiment cu turnesol. Donațiile și moștenirile au avut adesea drept scop câștigarea ing]duinței lui Dumnezeu, nefiind un semn al bucuriei, închinat gratiei divine. Este de remarcat faptul c] Iisus nu a stabilit norme etice precise și detaliate. Întrebat dac] se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu (Maț. 22,21), El a r]spuns: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, f]r] a specifică ce anume aparține fiec]ruia. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
22). Ea nu depinde de afecțiunea fireasc] a celui care iubește sau de atracția natural] a celui iubit. Nu implic] o atitudine reciproc], ci capacitatea de a se pune în locul aproapelui. Nu se pune problema de ceea ce tu ai vrea dac] ai fi în locul aproapelui. Nu presupune acceptarea exploat]rii; exploatarea de c]tre semeni nu i-ar aduce acestuia nici un folos. Nu este vorba nici despre sacrificiul de sine; ceea ce conteaz] este serviciul f]cut aproapelui și nu pierderea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dorit]. R]mân deschise întreb]rile cu privire la justiție. S] lu]m ca exemplu doi p]rinți care au doi copii, pe care îi iubesc la fel de mult; deși aceștia pot fi foarte diferiți, p]rinții trebuie s] fie corecți cu amândoi. Dac] așa stau lucrurile în nucleul familial, este la fel de necesar și mult mai dificil s] adopt]m o atitudine corect] în cadrul colectivit]ții din care facem parte. Acest lucru este valabil chiar și pentru problemele legate de r]zboi. Dezbaterea scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre justiție și iubire este complex], generând întreb]ri la care r]spunde filosofia moral], cum ar fi aceea legat] de obligațiile sociale. Cel putin trebuie spus c] iubirea implic] justiția; nu poate implica ceva mai prejos de justiție, chiar dac] poate trece dincolo de aceasta. Altfel, degenereaz] în sentimentalism. Deciziile de ordin etic necesit] un anumit nivel de cunoaștere și discern]mânt, o combinație între aptitudini și receptivitate, măi degrab] decât apelul la iubire. Iubirea care nu este direcționat] în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
voința divin] un fundament pentru elaborarea unui cod moral, oamenilor li se acord] o oportunitate de a r]spunde prin dezvoltarea unei conștiințe raționale care s] poat] susține validitatea revelației. Deci, acțiunea uman] poate porni de la o bâz] mai extins] dac] rațiunea, ca rezultat al revelației, este aplicat] pentru a elabora criterii în vederea cuprinderii tuturor acțiunilor și deciziilor umane. Aceste teme sunt expuse în povestea coranic] a cre]rii lui Adam și a întoarcerii sale. Adam, primul om, se distinge de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
statutului femeii, prin abolirea practicilor preislamice, cum ar fi pruncuciderea fetelor, și acordarea de noi drepturi acestora. Printre acestea, putem aminti dreptul de a deține propriet]ți, de a moșteni, de a se c]s]tori și de a divorța, dac] era cazul, de a-și p]stră zestrea. Poligamia, pluralitatea șotiilor, a fost normat] și restricționat], astfel încât un b]rbat avea dreptul la cel mult patru neveste, doar dac] acesta era capabil s] le trateze în mod egal. Din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moșteni, de a se c]s]tori și de a divorța, dac] era cazul, de a-și p]stră zestrea. Poligamia, pluralitatea șotiilor, a fost normat] și restricționat], astfel încât un b]rbat avea dreptul la cel mult patru neveste, doar dac] acesta era capabil s] le trateze în mod egal. Din punctul de vedere al tradiției, musulmanii au înțeles aceast] practic], în contextul secolului al VII-lea, la fel cum au înțeles c] trebuie s] dețin] flexibilitatea necesar] pentru a r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ții musulmane și statutul superior al acesteia, Coranul încurajeaz] respectul pentru diversitate în societatea uman], dorind că scopurile morale comune s] fie superioare atitudinilor antagonice și separatiste: Am l]sat pentru fiecare comunitate o Lege și un Cod de Conduit]. Dac] ar fi vrut, Dumnezeu v-ar fi putut face o singur] comunitate, dar El vrea, măi degrab], s] v] încerce prin ceea ce vi s-a dat. Deci, tr]îți unul cu altul în bun]țațe și virtute moral]. (5,48
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
religii cu fondarea unui oraș. Cet]tenii trebuie s] dobândeasc] tr]s]turile care s] le permit] s] funcționeze că rezindenți ai unui polis virtuos. În mod similar, fondatorul unei religii stabilește normele care trebuie s] fie susținute prin acțiune, dac] se dorește fondarea unei comunit]ți religioase adecvate. Argumentul lui Farabi, așa cum este menționat în opera să clasic], The Virtuous City [Orașul virtuos], sugereaz] un cadru comun care s] permit] atingerea fericirii des]vârșite și, în consecinț], roluri sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trecut și din prezent. Criteriile etice, care guverneaz] chestiuni legate de dreptatea economic] și social] și de strategii morale utilizate pentru a soluționa probleme de s]r]cie și dezechilibru, au câștigat din ce in ce mai mult] important] în contextul etic musulman. Indiferent dac] aceste r]spunsuri sunt catalogate drept „moderniste” sau „fundamentaliste”, toate acestea reflect] citate specifice din simbolurile și modelele musulmane mai vechi, iar prin regândirea și reafirmarea normelor și a valorilor se utilizeaz] diferite strategii de includere, excludere și codificare a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de fapt, sursa acestor sentimente, adic] posesia a ceea ce se consider] dezirabil, ceea ce pare mai degrab] o judecat] obiectiv]. Astfel, o persoan] poate fi considerat] eudaimon deoarece el sau ea este bogat], puternic], are copii s]n]toși ș.m.a.d.; dac] aceste lucruri pot induce un sentiment de mulțumire, atribuirea termenului nu trebuie, în mod necesar, s] îl implice. (Dac] ar presupune acest lucru, maximă lui Solomon: „Nu numiți un om fericit pan] ce acesta nu a murit”, ar deveni un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Astfel, o persoan] poate fi considerat] eudaimon deoarece el sau ea este bogat], puternic], are copii s]n]toși ș.m.a.d.; dac] aceste lucruri pot induce un sentiment de mulțumire, atribuirea termenului nu trebuie, în mod necesar, s] îl implice. (Dac] ar presupune acest lucru, maximă lui Solomon: „Nu numiți un om fericit pan] ce acesta nu a murit”, ar deveni un nonsens; așa cum și sugestia lui Platon cu privire la faptul c] un om bun ar fi eudaimon chiar dac] ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eudaimon chiar dac] ar fi tras în țeap] - deși acest exemplu este destul de nesigur, având în vedere c] este un paradox deliberat.) Și „fericirea”, bineînțeles, poate fi folosit] în acest sens „obiectiv”, dar numai prin derivarea din cel]lalt sens: dac] „Fericirea este o manifestare a c]ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit]. Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care i-a m]cinat pe toți filosofii etici greci. Această a fost pentru prima dat] formulat] de Socrate (sau mai degrab] de Socrate, dup] spusele lui Platon): cum ar trebui s] tr]iasc] un om pentru a atinge eudaimonia? Dac] aceast] întrebare ar fi presupus doar: „Ce anume face viața pl]cut]?”, aceasta ar fi extrem de lipsit] de interes deoarece aproape orice poate fi inclus în aceast] descriere. Poate, cel mai important lucru ar fi sugestia c] Socrate a adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceasta ar fi extrem de lipsit] de interes deoarece aproape orice poate fi inclus în aceast] descriere. Poate, cel mai important lucru ar fi sugestia c] Socrate a adoptat o poziție foarte hedonist], fapt care reprezint] o presupunere cu certitudine fals]: dac] el a murit pentru credințele sale, nu pl]cerea de a o face a reprezentat motivația. (Protagoras lui Platon indic] o modalitate prin care p]rerile sale ar putea fi reprezentate în termeni hedoniști, dar Socrate cel istoric nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p]rerile sale ar putea fi reprezentate în termeni hedoniști, dar Socrate cel istoric nu poate fi limitat la aceast] presupunere.) Doar Epicur, dintre toate personalit]țile marcante, identific] eudaimonia cu pl]cerea; pentru ceilalți r]mane o intrebare deschis] dac] pl]cerea este m]car o parte a vieții unei persoane eudaimon. Dar chiar și pentru Epicur, „Eudaimonia este pl]cere”, este ceva pentru care trebuie g]site argumente, nu doar tautologie. În acest caz, si dac] „în mod pl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o intrebare deschis] dac] pl]cerea este m]car o parte a vieții unei persoane eudaimon. Dar chiar și pentru Epicur, „Eudaimonia este pl]cere”, este ceva pentru care trebuie g]site argumente, nu doar tautologie. În acest caz, si dac] „în mod pl]cut” este r]spunsul lui Epicur la întrebarea lui Socrate, aceast] întrebare nu poate s] conțin] nici o referire esențial] la pl]cere. Este mai mult o invitație la reflecție asupra a ceea ce este cu adev]rât dezirabil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea spune obiectiv c] a avut o viat] tr]it] cu succes? R]spunsul lui Socrate, care își g]sește ecoul în reacțiile tuturor celor care au f]cut parte din tradiția greac], acord] un loc de frunte pentru arete. Dac] arete ar fi echivalent] cu „virtute”, aceasta ar fi doar o simpl] presupunere c] o viat] bun] trebuie s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât putem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
virtuților” joac] un rol doar atâta timp cât intelectul uman - spre deosebire de perspectivă divin] - este un aspect al unei entit]ți mai complexe (întreaga ființ] uman]) care are nevoi și funcții mai complexe. În acest caz, arete semnific] ceva destul de diferit de „virtute”; dac] ne decidem s] îl traducem în acest fel. Concluzia lui Aristotel va p]rea stranie - și nu exist] nici o indicație clar] dac] el se gândește la el atunci cand aplic] termenul sub o form] radical]. Ne putem face o idee despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
uman]) care are nevoi și funcții mai complexe. În acest caz, arete semnific] ceva destul de diferit de „virtute”; dac] ne decidem s] îl traducem în acest fel. Concluzia lui Aristotel va p]rea stranie - și nu exist] nici o indicație clar] dac] el se gândește la el atunci cand aplic] termenul sub o form] radical]. Ne putem face o idee despre adev]râtul sens al termenului arete dac] analiz]m tipul argumetului pe care Platon și Aristotel îl relaționau cu eudaimonia. Se presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest fel. Concluzia lui Aristotel va p]rea stranie - și nu exist] nici o indicație clar] dac] el se gândește la el atunci cand aplic] termenul sub o form] radical]. Ne putem face o idee despre adev]râtul sens al termenului arete dac] analiz]m tipul argumetului pe care Platon și Aristotel îl relaționau cu eudaimonia. Se presupune c], în primul rând, oamenii - v]zuți fie că entit]ți complexe formate din suflet și trup (Aristotel), fie doar că suflete, unite temporar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceea c] viața bun], eudaimonia, va consta în îndeplinirea cu succes a acelei funcții. Dar, în al treilea rând, nimeni și nimic nu va putea s] își îndeplineasc] funcția specific] cu succes doar dac] posed] un arete relevant, adic] doar dac] este cel mai bun din categoria să (deci, utilizarea celor dou] exemple platoniciene, singurul cal care va câștiga cursa și singurul cosor care poate fi folosit pentru a ț]ia via va fi cel mai bun). Aceast] presupunere ridic] dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
R]spunsurile lui Platon sunt „guvernarea și asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice și care reprezint
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]