8,139 matches
-
o regie "pe dinăuntru" ca să folosim o expresie a lui Arghezi, referitoare la scrisul poeziei. Spectatorii pot urmări, adesea în paralel, reacțiile unor personaje care se resping, și, în același timp, se caută, printr-o dispunere care angajează spațial, în decorul sugerînd stereotipii, coloritul și traiectoria etică a personajelor. Echilibrul concepției regizorale îi asigură spectacolului gravitate și sens uman generos tocmai prin desfășurarea atât de credibilă, concretă, a unui proces de involuție a umanului. Constantin Popa, de data asta ca interpret
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
plastică a stărilor. Credem că unele localizări ale spațiului de joc prin folosirea spoturilor, apelul la înregistrarea pe bandă magnetică a "gîndurilor" sau la efectele stroboscopice (exceptîndu-le pe cele din finalul spectacolului) n-au adus un adaos de interes întregului. Decorul semnat de Axenti Marfa este premeditat "urît", ca formă și cromatică, delimitînd un habitaclu neospitalier. Echipa de interpreți colaborează cursiv pe coordonatele gîndirii regizorale. Între cele două grupuri de caractere, al agresorilor și al agresaților, se situează, într-o compoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un mobilier liniar și monocolor, metaforă adecvată ideilor textului. Cineva a calificat acest decor ca fiind urît. Este însă o încercare de urît înțeles estetic. Nouă ni s-a părut simplist. Spectacolul lui Const. Popa și Dan Nasta e o meditație gravă asupra condiției omului acestui timp al violenței și agresiunii; este, totodată, o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de domestic, există și un accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu ăia de la et. II..., cu bunicuța Popescu... și cu nepoțica Ilinca... pe ea încă n-o cheamă Popescu..., și nici n-o s-o cheme Popescu...; șase anișori..., frumușică... și isteață foc... (aranjează, ca pentru spectacol, cele cîteva elemente de decor) Azi el dau Sînziana și Pepelea...; îi place ei să jos Spînul..., Doamne, c-o vezi cu cîtă pasiune..., cu cîtă credință intră în joc...!, numai copiii pot asta... (sonerie ușă) Da cine poate să fie la ora asta?! Că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai amuzante trăsături (forțate) ale răstimpului cu pricina. Nu lipsesc din peisaj scenele ce au consacrat vremea comunismului: cozile la butelii, bananele verzi ținute în cămară în ziar, mitul salamului de Sibiu etc.. Această satiră nu aduce nimic nou în decor; acțiunea este cunoscută oricărui român născut înainte de 89; bineînțeles că au existat anumite diferențe între real și rezultatul final dar important este că această peliculă a reușit să stârnească nostalgie. E o comedie ușoară, uneori subtilă, dar care de cele mai multe
Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Caiete critice”, „Literatorul” ș.a. Yesterday este o pastișă stângace după romanele de consum occidentale, în speță după acelea de spionaj. Firul epic, schematic și previzibil, construit pe seama unor personaje de carton, este plasat într-un decor à l’américaine. Protagonistul urmărește recrutarea de către o agenție guvernamentală secretă a unei trupe de mercenari în scopul sabotării unei baze atomice de pe teritoriul unei puteri militare adverse. Finalul este pacifist-moralizator. Asupra calităților de prozator ale lui M. a atras
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
Nevroza farmacistului pensionar Cezar Mărcuș, individ fără însușiri, identificabil prin drama pe care o trăiește în cuplu, este rezolvată de autor prin forțarea unei simbolistici așa-zis freudiene. Ambiția lui M. de a da în Champs-Elysées (1998) un roman cu decor și personaje franțuzești nu își găsește un corespondent în realizarea propriu-zisă a cărții. Poveste de dragoste desfășurată într-un mediu de narcomani intelectualizați, scrierea respiră aerul unui senzaționalism kitsch, prețios și lipsit de culoarea mahalalelor pentru care M. arătase anterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
avantajul că permite valorificarea resurselor și experiențelor deja existente În cele două tipuri de școli fără a necesita cheltuieli suplimentare, Însă constituie o formă restrânsă de integrare deoarece elevul cu cerințe speciale Își va continua activitatea extrașcolară În spațiile și decorul rezidențial al școlii speciale de care aparține. Profesorii din școala specială beneficiază de posibilități de predare mult mai largi, iar profesorii din școala obișnuită se pot informa asupra multiplelor aspecte legate de nevoile și posibilitățile reale ale unui elev cu
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica DRĂGOI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2129]
-
în care bucatele „specific românești“ (adică acelea suficient de românizate încât originea lor să fie depășită creativ) să fie tratate altfel decât cu un respect plictisit. Sub zodia unei abordări tradiționalist kitschiste, un local „românesc“ înseamnă în primul rând un decor: blănuri de urs roase de molii, puse peste scaune incomode, dar, pare-se, de sorginte dacică, guriste care răcnesc romanțe sau chiar manele, chelneri în ie și ițari, dar cu adidași în picioare... De-abia în al doilea rând vine
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și memoria involuntară. Un amurg pe lagună sau Piața San Marco toamna predispun la melancolie, în timp ce Festa Veneziana ori Zanzara stimulează reveria. Diversitatea este augmentată prin alăturarea unui eseu-meditație asupra destinului unui personaj (Casanova), a relatării unui coșmar trăit în decor venețian și a unei „nuvelete” (Signor Canot). Talentul nu i-a lipsit lui N., dar ecloziunea lui a fost târzie și nu a durat. SCRIERI: Educație și ideal, București, 1927; Evocări venețiene, Cernăuți, 1928; Tolstoi educator, București, 1929; Ispite și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
căsătorește cu Getta Kernbach; devine ajutor de pictor la Teatrul Național din București (1923), pictor scenograf, secretar literar (1925 - 1926), secretar al Societății Autorilor Dramatici (1923 - 1924). În cadrul Grupării teatrale “Atelier” (1923 - 1924) a predat cursul de Istoria Costumului și Decorului. Director de scenă la Teatrul Popular București (1924). Montează piese la Teatrele Naționale din Craiova și Cernăuți. A fost, de asemenea, director general al Teatrului Național din Cernăuți (1927 - 1929) unde a montat 41 de premiere și reluări. Acolo a
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
păpuși și marionete, a deschis un ciclu de audiții muzicale însoțite de conferințe. În perioada 1929 - 1933 a fost regizor la Teatrul “Regina Maria”. Apoi se dedică în exclusivitate scrisului (1933 - 1938). În 1937 participă la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez. În 1934 este inspector delegat cu organizarea teatrului sătesc, iar în 1938 este director al Teatrului Muncitoresc “Muncă și Voie Bună”. A fost profesor suplinitor la catedra
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios sensibilitatea și visarea. O viziune romantică se sprijină pe o recuzită adecvată: decoruri misterioase, tablouri luminate de vis și de lună, codri seculari, stânci etc. R. se distinge prin lirismul pur, printr-o trăire evanescentă, prin vagul melodios desfășurat în imagini de o sugestivitate delicată, fiind considerat de St. O. Iosif și D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
cu un orificiu în locul în care partea aplatizată trece în verigă; obrăzar din foaie de bronz (având dimensiunile de 0,01 cm - grosimea, 28 cm - lungimea, 11,2 cm -lățimea, 0,7 cm - înălțimea) realizat prin ciocănire în partea interioară, decorul fiind împărțit în trei registre de brâuri duble în relief ce sunt striate, din care cel central și superior prezintă două și respectiv trei linii verticale în relief striate, în partea dreaptă a registrului superior și central fiind reprezentate câte
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
relief (netede sau striate) dar și proeminențe circulare în relief; obrăzar din foaie de bronz (având dimensiunile de 0,01 cm - grosimea, 27,8 cm - lungimea, 12,9 cm - lățimea, 0,7 cm - înălțimea) realizat prin ciocănire în partea interioară, decorul fiind împărțit în trei registre de brâuri duble în relief striate (marginea dreaptă fiind decorată cu trei brâuri în relief, dintre care cel din mijloc este striat, iar partea superioară, inferioară și parțial cea stângă fiind decorate cu câte două
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
granat și două în formă de frunză de salcie, împodobite cu pastă albăstruie; fragmente de foiță din aur descoperite în umplutura gropii funerare; trei mărgele de formă bitronconică alungită din sticlă policromă de culoare verde, având suprafața cu mozaic cu decoruri conținând dungi roșii și albe și înserări în formă de picătură, dimensiunile fiind de 3,54,5 cm și diametrul de 1,5-1,9 cm; 33 de mărgele de chihlimbar de forme diferite; 10 mărgele din agat de formă cilindrică
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică modalitățile de construcție a personajelor și, implicit, tipologia afectivă. Aceeași formulă se întâlnește și în Dimineața nuanțelor (1989), unde decorul marin devine scena confruntărilor dintre elementul masculin și cel feminin, ale căror consecințe dramatice se traduc prin singurătate și melancolie. Dublu manierizante, mai întâi față de lirica universală, apoi față de concepția proprie, volumele de versuri Poem scris pe suflarea pământului (1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane din Carpați. Ceață romantică de legendă, tălăngi sunând din „negre văi”, un toponim enigmatic - „Vadul Rău”, astfel se încheagă o atmosferă. Întoarcerea de la „făgădău”, în decor de argintărie sublunară, stă sub semnul unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
gândească la asta. Pe casa guvernatorului, deasupra intrării, atârna un drapel roșu. Doi soldați înarmați cu puști tropăiau în zăpadă de fiecare parte a ușii... Unele ferestre ale teatrului fuseseră sparte și astupate, în lipsă de altceva, cu bucăți din decorurile de placaj: se vedea ba un frunziș plin de flori albe, probabil cel din Livada cu vișini, ba fațada unei case de vacanță. Iar deasupra intrării, tocmai vopseau o fâșie lungă de pânză roșie. „Haideți cu toții la mitingul popular al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înțelegeam nici ce se petrecuse la Buhara. Ghiceam doar că întâmplarea aceea fusese cumplită. Nu degeaba o evocau adulții prin aluzii însoțite de clătinări din cap sugestive. Era un fel de tabu în jurul căruia se învârtea istorisirea lor descriind astfel decorul. Vedeam mai întâi un râu curgând pe pietricele netede, apoi un drum care străbătea nemărginirea deșertului. Iar soarele începea să se legene în ochii Charlottei, obrajii ei se învăpăiau de la arsura nisipului și cerul răsuna de nechezaturi... Scena căreia nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a pus capăt copilăriei mele. „A murit în brațele iubitei lui...” Frumusețea tragică a acelor cuvinte m-a răscolit. O întreagă lume, cu totul nouă, a dat năvală asupra mea. De altfel, revelația aceea m-a frapat înainte de toate prin decorul ei: scena amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității mondene... Îmi imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu aurituri, cu șiruri de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un bărbat (președintele Republicii!) și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pătruns în apartament. Au intrat fără să trebuiască să bată, ușa era deschisă, așteptau musafiri. Și scena arestării, care se repetase deja de milioane de ori în decursul unui singur deceniu din viața țării, a avut în seara aceea ca decor pomul de Crăciun și pe cei doi copii cu măștile lor de carton - el de iepure, ea de veveriță. Iar în mijlocul încăperii - un Moș Crăciun înlemnit, ghicind foarte bine urmarea și aproape fericit că nu-i puteau observa copiii paloarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mergeam cu pași de somnambul. Febra veselă de convalescență dispăruse. Aveam senzația că înot în umbra încă groasă a caselor. Amețeala curba perspectivele, le înfășura în jurul meu. Îngrămădeala clădirilor de-a lungul cheiurilor și pe insulă acea aerul unui gigantic decor de cinema în întunericul proiectoarelor stinse. Nu mai reușeam să-mi aduc aminte de ce părăsisem cimitirul. Pe pasarela de lemn, m-am întors de mai multe ori. Mi s-a părut că aud pași răsunând în urma mea. Sau zvâcnirile sângelui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sunt întotdeauna cordiale și, de aceea, face din uimire un exercițiu de admirație față de miracolul vieții. Tonică și pasionată, Viorica Toporaș are acces la marele spectacol al lumii unde se imaginează deopotrivă regizor și interpret. Între ochiul care privește și decor se interpun grilele talentului de a vedea dincolo de aparențe iar pe acestea le surprinde în starea lor de grație a efemerului. Libertatea de a participa la dialogul cu natura fără prejudecăți formale face ca din fiecare lucrare iscată din jocul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]