KorAP: Find »[drukola/base=divinitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...312 313 314 ...340 >

8,487 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

descrisă În tabelul I, 5-38, anunnaki reușesc să lase toată munca În seama ighighi-lor. Această situație rămâne valabilă pentru o lungă perioadă de timp și Își găsește o expresie aparte În realizarea primei etape a ordinii cerești, astfel Încât cele patru divinități principale dintre anunnaki primesc alte patru atribuții: Anumxe "Anum" este declarat tată și rege al zeilor, deși rolul său va fi mai degrabă cel al unui deus otiosus; Enlilxe "Enlil" devine sfetnicul zeilor; Ninurtaxe "Ninurta", șambelan; Ennughixe "Ennughi", prim-ministru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ajunge chiar la atribuirea, prin tragere la sorți, a reședințelor: cerul este al lui Anumxe "Anum"; pământul, al lui Enlilxe "Enlil"; Apsûxe "Apsû", adică regatul apelor dulci subterane, revine zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. Este vorba aici despre cele trei divinități care alcătuiesc triada cosmică (cf. subcapitolul 4.5). Ighighixe "Ighighi" se ocupă de munca grea, cu care au fost Însărcinați, sub supravegherea lui Ninurtaxe "Ninurta", pentru o perioadă Îndelungată, dar neprecizabilă din cauza textului corupt (tab. I, 19-38). După un timp

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ce rezultă din atestarea arheologică și epigrafică, cu un caracter preponderent mitologic. Zeii au trup, cap, membre, sentimente; mănâncă, beau, se Îmbracă, obosesc, dorm etc. Cultul divin este conceput În mod fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei iubesc, urăsc, se Înfurie, sunt generoși, capricioșii, apatici, se tem de amestecurile celorlalți, Își reproșează aventurile, se lasă corectați, iubesc dreptatea, dar Îi depășesc limitele, sunt geloși, răzbunători, Îndurători

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
limitele, sunt geloși, răzbunători, Îndurători etc. Antropomorfismul privește inclusiv diferențierea sexuală dintre zei; de fapt, această diferențiere stă la baza vieții lor, după cum s-a afirmat deja implicit la subcapitolul 1. Așadar, există zei și zeițe, căsătorii divine și filiații. Divinitățile masculine le Întrec pe cele feminine În număr și importanță. Pe lângă profilul său generativ, sexualitatea zeilor presupune și plăcerile conexe, În cadrul cuplului sau În afara sa. La Începutul poemului Erraxe "Erra" se povestește că acest zeu războinic, obosit În urma luptei, se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mami", soția sa. În schimb, În cazul zeiței Iștarxe "Iștar" se cunosc și plăcerile și iubirile din afara cuplului, iar despre virilitatea lui Ninurtaxe "Ninurta" se spune cu „nu cunoaște Întrerupere”. b) Simboluri divine Un alt mod de a vorbi despre divinitate este constituit de utilizarea simbolurilor divine care sunt folosite pe larg mai ales În arta figurativă. Zeii, reprezentați cu aspect uman, sunt Însoțiți adesea de figuri simbolice (ne gândim În primul rând la sigilii), dar uneori pot fi reprezentați exclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot fi doar rareori raportate În mod sigur la divinitate căreia Îi corespund. La babilonieni și asirieni, limbajul simbolic tinde să-l depășească pe cel antropomorf. Relația, intimă dintre divinitate și simbolurile sale (animale sau obiecte) nu este Întotdeauna clară și trebuie să aibă origini preistorice. xe "Anu" Există scene

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot fi doar rareori raportate În mod sigur la divinitate căreia Îi corespund. La babilonieni și asirieni, limbajul simbolic tinde să-l depășească pe cel antropomorf. Relația, intimă dintre divinitate și simbolurile sale (animale sau obiecte) nu este Întotdeauna clară și trebuie să aibă origini preistorice. xe "Anu" Există scene de „adorație” a simbolurilor divine și știm că unele animale simbolice erau ținute cu venerație În temple. Dar este cert

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este Întotdeauna clară și trebuie să aibă origini preistorice. xe "Anu" Există scene de „adorație” a simbolurilor divine și știm că unele animale simbolice erau ținute cu venerație În temple. Dar este cert că se făcea distincția Între simbol și divinitatea personală simbolizată. Simbolurile cele mai abstracte ale divinităților sunt numerele. Anuxe "Anu"(m), zeul suprem, era numărul 60, adică numărul cel mai important din sistemul sexagesimal mesopotamian; Enlilxe "Enlil" era 50; Enkixe "Enki"/Ea era 40 etc. Odată cu simbolul numeric

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
preistorice. xe "Anu" Există scene de „adorație” a simbolurilor divine și știm că unele animale simbolice erau ținute cu venerație În temple. Dar este cert că se făcea distincția Între simbol și divinitatea personală simbolizată. Simbolurile cele mai abstracte ale divinităților sunt numerele. Anuxe "Anu"(m), zeul suprem, era numărul 60, adică numărul cel mai important din sistemul sexagesimal mesopotamian; Enlilxe "Enlil" era 50; Enkixe "Enki"/Ea era 40 etc. Odată cu simbolul numeric - folosit de obicei În texte În locul numelui propriu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
era numărul 60, adică numărul cel mai important din sistemul sexagesimal mesopotamian; Enlilxe "Enlil" era 50; Enkixe "Enki"/Ea era 40 etc. Odată cu simbolul numeric - folosit de obicei În texte În locul numelui propriu al zeului, constituind astfel o adevărată logogramă - divinitatea primea un rang precis În ierarhia divină. Logograma numerică se dovedește a fi târzie În comparație cu primele perioade sumeriene. c) Statuile divine Statuile divine sunt În același timp o reprezentare antropomorfă a zeității, dar și una simbolică. Dacă ne gândim la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dar și una simbolică. Dacă ne gândim la modul În care se vorbește despre acestea În texte,dar, mai ales, la felul În care sunt tratate În timpul ceremoniilor cultuale, nu putem exclude ideea că statuile divine erau considerate una cu divinitatea personală. Întregul poem neobabilonian Erraxe "Erra" este o personalizată prezentare mitologică glorificatoare a statuii zeului Mardukxe "Marduk" din templul său babilonian de la Esagila. 4. Transcendența și atributele divinetc "4. Transcendența și atributele divine" Încercarea de a da o definiție „filozofică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
indică În sine „cerul” -rămâne practic sortită eșecului. Acest fapt este demonstrat, de exemplu, În două articole ample scrise de J. van Dijk și W.G. Lambert În Reallexikon der Assyriologie 1. Nu ne rămâne așadar decât să discutăm despre divinitate Într-un mod complex, referindu-ne În special la transcendența și atributele sale. a) Transcendența divină Din cauza antropomorfismului accentuat, În funcție de care sunt „predicați” zeii mesopotamieni, aceștia găsesc tocmai În om și În conceptul de umanitate prima paradigmă de glorificare bazată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Într-o primă instanță cel care, prin viața și acțiunile sale, este diferit de om și superior acestuia (sumerianul l ú, akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul abstract de „umanitate”; acestuia i se opune conceptul abstract de „divinitate” (il¿tum). Il¿tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acestuia (sumerianul l ú, akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul abstract de „umanitate”; acestuia i se opune conceptul abstract de „divinitate” (il¿tum). Il¿tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate celelalte atribute divine, cărora

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sumerianul l ú, akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul abstract de „umanitate”; acestuia i se opune conceptul abstract de „divinitate” (il¿tum). Il¿tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate celelalte atribute divine, cărora le

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și toate celelalte atribute divine, cărora le corespund Într-o formă mult redusă, atributele umane. Însă acestea din urmă sunt adesea considerate daruri ale zeilor. Chiar și pentru a descrie excelența calităților unui om, se recurge adesea la ideea de divinitate: de exemplu, despre Gilgameș, regele Urukului, se spune că „este două treimi zeu și o treime om”. Zeii sunt diferiți de om și sub capitolul „sentimentului religios”. Mesopotamianul crede că divinitatea este Învăluită Într-o splendoare maiestuoasă, care impune venerație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
calităților unui om, se recurge adesea la ideea de divinitate: de exemplu, despre Gilgameș, regele Urukului, se spune că „este două treimi zeu și o treime om”. Zeii sunt diferiți de om și sub capitolul „sentimentului religios”. Mesopotamianul crede că divinitatea este Învăluită Într-o splendoare maiestuoasă, care impune venerație și teamă, sentiment numit melammu. Zeii participă În moduri și grade diferite la Întregul puterii divine, fiind ordonați ierarhic după genealogie și având calități diferite și inegale. Există „zei mari” (il³ni

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
face propriile clasificări. În orice caz, există zei care sunt considerați În mod universal mari, sau sunt venerați și invocați mai mult, fiind dotați cu puteri și atribute superioare. Între aceștia se evidențiază Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", cele două divinități supreme ale panteonului sumerian. Însă de aceeași considerație se bucură și Enkixe "Enki"/Ea, precum și divinitățile triadei astrale (vezi mai jos) și alte câteva divinități. Pentru a exprima divinitatea supremă a lui Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", În mediul akkadian

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sunt venerați și invocați mai mult, fiind dotați cu puteri și atribute superioare. Între aceștia se evidențiază Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", cele două divinități supreme ale panteonului sumerian. Însă de aceeași considerație se bucură și Enkixe "Enki"/Ea, precum și divinitățile triadei astrale (vezi mai jos) și alte câteva divinități. Pentru a exprima divinitatea supremă a lui Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", În mediul akkadian au fost inventați doi termeni an¿tu și enlil¿tu, care sunt pentru numele lor ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
puteri și atribute superioare. Între aceștia se evidențiază Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", cele două divinități supreme ale panteonului sumerian. Însă de aceeași considerație se bucură și Enkixe "Enki"/Ea, precum și divinitățile triadei astrale (vezi mai jos) și alte câteva divinități. Pentru a exprima divinitatea supremă a lui Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", În mediul akkadian au fost inventați doi termeni an¿tu și enlil¿tu, care sunt pentru numele lor ceea ce este il¿tu pentru ilu. O formulare analoagă se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Între aceștia se evidențiază Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", cele două divinități supreme ale panteonului sumerian. Însă de aceeași considerație se bucură și Enkixe "Enki"/Ea, precum și divinitățile triadei astrale (vezi mai jos) și alte câteva divinități. Pentru a exprima divinitatea supremă a lui Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", În mediul akkadian au fost inventați doi termeni an¿tu și enlil¿tu, care sunt pentru numele lor ceea ce este il¿tu pentru ilu. O formulare analoagă se Întâlnește și În documentația

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
akkadian au fost inventați doi termeni an¿tu și enlil¿tu, care sunt pentru numele lor ceea ce este il¿tu pentru ilu. O formulare analoagă se Întâlnește și În documentația sumeriană. Odată cu trecerea timpului au fost ridicați la rangul de divinități supreme Mardukxe "Marduk" și Assurxe "Assur" În Babilon, respectiv, prin imitație, În Asiria. b) Atributele divine Atât În cele mai vechi timpuri (cf. subcapitolul 2.3b), cât și În perioadele care au urmat, orice divinitate a fost prezentată În general

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fost ridicați la rangul de divinități supreme Mardukxe "Marduk" și Assurxe "Assur" În Babilon, respectiv, prin imitație, În Asiria. b) Atributele divine Atât În cele mai vechi timpuri (cf. subcapitolul 2.3b), cât și În perioadele care au urmat, orice divinitate a fost prezentată În general ca personificare a unui atribut sau funcție divină. Însă, adesea, o singură zeitate reprezintă un Întreg. Uneori se asistă chiar la o adevărată competiție Între școlile teologice, care au Înflorit la umbra diferitelor sanctuare, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prezentată În general ca personificare a unui atribut sau funcție divină. Însă, adesea, o singură zeitate reprezintă un Întreg. Uneori se asistă chiar la o adevărată competiție Între școlile teologice, care au Înflorit la umbra diferitelor sanctuare, pentru Îmbogățirea propriilor divinități cu noi atribute, calități și puteri, prin imitarea sau deposedarea altora. 5. Nemurirea zeilortc "5. Nemurirea zeilor" a) Afirmarea conceptului Separarea dintre zeu și om devine o prăpastie de netrecut odată cu afirmarea conceptului de nemurire. Aceasta este o prerogativă exclusiv

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu era zeu, ci doar erou sau semizeu - să rămână și el „victimă” a regulii rigide care condamna la moarte orice ființă umană. c) Aporia zeilor care mor În ciuda celor spuse mai sus, putem citi În mitologia sumero-akkadiană despre unele divinități aparținând lumii cerești care ajung să moară. 1) Innanaxe "Innana"/Iștarxe "Iștar", Dumuzixe "Dumuzi", Gheștinannaxe "Gheștinanna" - Trebuie citat În primul rând, mitul sumero-akkadian despre Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern". Mitul povestește că marea zeiță, dornică să cunoască secretele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]