9,278 matches
-
da seamă justiției de faptele lor”. Conspiratorii au fost trimiși în fața Curții de Jurați din Târgoviște. Aceștia s-au apărat, invocând faptul că o acțiune similară a avut loc în noaptea de 11/12 februarie 1866, când a fost înlăturat domnitorul Alexandru Ioan Cuza, act în urma căruia nimeni nu a fost arestat, iar unii dintre complotiști se aflau pe banca ministerială. Avocatul Nicolae Fleva declara: El a amintit că tot „revoluțiune” s-a numit și actul din 11 februarie 1866, acoperit
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
nu a fost arestat, iar unii dintre complotiști se aflau pe banca ministerială. Avocatul Nicolae Fleva declara: El a amintit că tot „revoluțiune” s-a numit și actul din 11 februarie 1866, acoperit apoi legal prin organizarea plebiscitului privind aducerea domnitorului străin. La 17/29 octombrie 1870, toți cei 41 de acuzați au fost achitați, fapt ce l-a revoltat profund pe Carol I. În notele sale zilnice, domnitorul menționa că era hotărât să abdice și va aduce această decizie mai
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
din 11 februarie 1866, acoperit apoi legal prin organizarea plebiscitului privind aducerea domnitorului străin. La 17/29 octombrie 1870, toți cei 41 de acuzați au fost achitați, fapt ce l-a revoltat profund pe Carol I. În notele sale zilnice, domnitorul menționa că era hotărât să abdice și va aduce această decizie mai întâi la cunoștința Puterilor Garante. Acțiunea din august 1870 a fost numită în derâdere „”, fiind obiectul multor umoriști, și mai ales al scriitorului I. L. Caragiale. În realitate, Candiano
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
au fost și demnitari din rândul prefecturii și poliției orașului. Evenimentul este o parte memorabilă din istoria Ploieștiului. Ea rămâne o expresie a voinței de a se asigura un regim democratic în România, de a bara eventualele tendințe autocratice a domnitorului Carol I. Pentru aducerea aminte a acestui eveniment, din inițiativa lui Dimitrie Brătianu a fost ridicată în Ploiești Statuia Libertății.
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
din nou pretențiile, cerând cedarea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru (ulterior numit Basarabia, nume care până atunci desemnase doar teritoriul numit de Turci „Bugeac”). În această ultimă fază, negociatorul otoman a fost prințul fanariot Dumitru Moruzi (1768-1812, fiu al domnitorului Moldovei Constantin Moruzi și Mare Drogman al Imperiului Otoman din 1808), iar negociatorul rus a fost prințul francez emigrat Alexandre-Louis Andrault de Langeron (1763-1831, în slujba Rusiei din 1790). Tratatul de pace a fost semnat pe 16/28 mai 1812
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
locuitor ale acestei așezări ar fi fost Ion Samson, venit de prin părțile Galasenilor . De acolo, luîndu-și turmele de cele cîteva sute de mioare și s-a stabilit cu întreaga să familie pe moșia satului Mihaileni, care aparținea pe atunci domnitorului Moldovei Ion Sturza. Și pînă astăzi una din mahalalele satului poartă numele mahalaua galasenilor. Urmași de ai lor au mai purtat numele de familie: Galasanu, Samson, Scutaru, Aici în aciasta mahala se așezau mai tîrziu cu traiul și locuitori de
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
de argilă și alte obiecte din perioada tîrzie a epocii de bronz (sec. XIV-XII î. Hr.). A fost întemeiat, probabil, de Hristea, care pe la 1555 era pârcălab de Soroca, dar îl aflăm atestat documentar la 15 martie 1630, zi în care domnitorul Moldovei dăruiește lui Toderașcu, pârcălab de Soroca, siliștea Hristici. Dovada o aflăm în cartea hotarnică a moșiilor Hristici, Vanțina și Pîrliti, scrisă la 30 aug. 1803 (Documente din Basarabia. Chișinău, 1928, p. 118). In acest an răzeșul Arsenie Lozanu cu
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
de Soroca, siliștea Hristici. Dovada o aflăm în cartea hotarnică a moșiilor Hristici, Vanțina și Pîrliti, scrisă la 30 aug. 1803 (Documente din Basarabia. Chișinău, 1928, p. 118). In acest an răzeșul Arsenie Lozanu cu rudele sale s-au adresat domnitorului Moldovei Alexandru Constantin Moruzi să-i apere de încălcările moșiei lor de către răzeșii din Vanțina și de către mănăstirea "Aron Vodă", care stăpînea moșia Pîrliți. Trasarea hotarelor moșiilor s-a efectuat de spătarul V. Balș și vornicul de poartă Dumitrache Meleghi
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
care o are, ajutată și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.”" Ctitorul mănăstirii este Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1310-1406) - lui îi aparține alegerea a arhitecturii și a decorațiunilor acesteia. Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu I (1377-1383) și fiii acestuia Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418). Cuviosul Nicodim a înființat la Tismana prima școală din țară de caligrafi și copiști de cărți bisericești în diverse limbi. Tot aici a funcționat prima
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Nicodim de la Tismana (1406), de neam valah. Actuala biserică este o construcție mult schimbată din anul 1855, clădită în stil romanic, cu elemente de decorație neogotică. "Sfântul Nicodim" era de neam valah din sudul Dunării, după mamă înrudindu-se cu domnitorii Basarabi și după tată, înrudindu-se cu cneazul Lazăr al Serbiei. Din dorința de a-și dedica viața lui Dumnezeu, la 16 ani părăsește în ascuns casa părintească din Prilep (acum în Republica Macedonia) și cu ajutorul unor călugări athoniți ajunge
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
a suferit mai multe distrugeri și transformări, multe refaceri și donații din partea voievozilor Basarabi și a unor boieri înstăriți, mănăstirea fiind ctitorie voievodală și un puternic loc strategic. În 1520 voievodul Neagoe Basarab a acoperit biserica cu plumb; în 1541 domnitorul Radu Paisie a făcut chenarele și ușile bisericii mari; Matei Basarab a făcut biserica mică a spitalului mănăstiresc (1650), clopotnița și a dăruit un clopot mare; marele ban al Craiovei Cornea Brăiloiu a refăcut chiliile și casele egumenești, de asemenea
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
împărătești (1844); "iconostasul" mic sculptat în lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de călugări în anul 1731 și 1735; "policandrul" mare din alamă lustruită din secolul XIX; toaca metalică de forma vulturului bicefal - stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasă, și altele. Poetul George Coșbuc a dăruit pentru Paraclisul ctitorit de Matei Basarab două vitralii din 1916, deosebit de frumoase, în memoria fiului său Alexandru, iar G. Sfetea, un alt vitraliu pentru mama lui Maria, aflate acum în
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
de cineva, avînd istoria să la fel ca și a satelor descrise în continuare. Satul Cucueții-Vechi este atestat într-un document din anul 1624 (7132) 25 martie (documentul original se păstraeză în Arhiva Centrală a României din or. București) cînd domnitorul Moldovii Radu voevod (Radu Mîhnea (n. 1586 — d. 1626), a fost domnitor al Munteniei: septembrie 1601 - martie 1602, martie 1611 - mai 1611, 12 septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
în continuare. Satul Cucueții-Vechi este atestat într-un document din anul 1624 (7132) 25 martie (documentul original se păstraeză în Arhiva Centrală a României din or. București) cînd domnitorul Moldovii Radu voevod (Radu Mîhnea (n. 1586 — d. 1626), a fost domnitor al Munteniei: septembrie 1601 - martie 1602, martie 1611 - mai 1611, 12 septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619 și 4 august 1623 - 20 ianuarie 1626. ) da carte pentru stăpînirea a
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
vinde și satul Cucueații. În toamna lui 1592, Moldova este atacată din două direcții:2000 de osteni intra dinspre răsărit în țară conduși de căpitanul Sibrik iar dinspre sud veneau turcii în frunte cu Aron Tiranul și beglerbegul Greciei, Veli-aga. Domnitorul a lăsat osteni hatmanului Oraș să îi întâmpine pe unguri la Baia.Apoi s-a deplasat în sud pentru ai intampina pe turci.Apelase și la cazaci.Dar Sibrik a găsit o altă cale de a intra în Moldova și
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
intra în Moldova și pe 11-12 octombrie se află în cetatea de scaun.Petru s-a tras către Iași cautand să se apere în pădurile din apropiere.Cazacii au lovit Tighina dar acțiunea lor a fost fără nici o utilitate căci domnitorul fusese prins și dus la turci. Petru Cazacul este ucis la 25 octombrie, prin strangulare Satul Cucueți este pomenit într-un document ce datează din secolul XVIII, la 20 iunie 1742 cînd domnitorul Moldovei Constantin Mavrocordat da boierilor și mănăstirilor
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
lor a fost fără nici o utilitate căci domnitorul fusese prins și dus la turci. Petru Cazacul este ucis la 25 octombrie, prin strangulare Satul Cucueți este pomenit într-un document ce datează din secolul XVIII, la 20 iunie 1742 cînd domnitorul Moldovei Constantin Mavrocordat da boierilor și mănăstirilor în baza hotărîrii de obște “cărți de stăpînire pentru moșiile lor”. În acestă perioadă domnitorul da carte egumenului Damian de la mănăstirea Sf. Sava pentru moșia Cucueții de pește Prut. Alt document atestă satul
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
strangulare Satul Cucueți este pomenit într-un document ce datează din secolul XVIII, la 20 iunie 1742 cînd domnitorul Moldovei Constantin Mavrocordat da boierilor și mănăstirilor în baza hotărîrii de obște “cărți de stăpînire pentru moșiile lor”. În acestă perioadă domnitorul da carte egumenului Damian de la mănăstirea Sf. Sava pentru moșia Cucueții de pește Prut. Alt document atestă satul în anul 1757 la 12 iulie. “Scarlat Ghica, domnul Moldovii scrie o carte către boierii hotarnici ca să cerceteze și să hotărească moșiile
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Răsăpeni și Izvoare din alte moșii Miclăușeni, Bocșa și Cucueți, lea primit prin moștenire de la maicăsa, iar Chipercenii i-a luat că zestre. Pentru origine a prezentat un raport cu iscălitura Mitropolitului Moldovei și a Boierilor Divanului, întărit cu pecetea Domnitorului Alexandru Moruzi în 1805 cu privire la moșia Cucueți în care se vorbește despre mama sa și rangul tatălui său. În anul 1839 este înscris în partea I a cărții nobilimii. Într-un dosar sub nr. 601 al f. 6 inv 8
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
de 16 ani, Nicolai de ½ ani și Iustina de 24 ani. În baza cercetărilor efectuate s-a stabilit ca Ioan Gheorghevici Volcinschii este originar din s. Ștefănești. A venit în Cucueți în anul 1822. A prezentat judecății o gramotă a domnitorului moldav care datează cu 09 iunie 1827 în care este arătată apartenența să la mazili. În anul 1835 , în timpul celei de-a 8-le recențămînt al populației i-a fost eliberat un “Etiket” în care familia sa este înscrisă în
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
cum ar fi mănăstirile de la Muntele Athos din Grecia, mănăstirea Cluny din Franța, cea de la Pavia, Italia, de la Escorial din Spania sau mănăstirea Westminster din Londra). În fruntea fiecărei mănăstiri se afla un "egumen", ales de "sobor" sau direct de domnitor (de regulă, numirea era pe viață). Egumenul era ajutat de unul sau mai mulți "duhovnici" (responsabili cu slujbe, mărturisiri, îndrumări) și de "econom" (conducătorul gospodăriei mănăstirii). La rândul său, duhovnicul era ajutat de "eclesiarh" (care avea în grijă inventarul bisericii
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
în întâmpinarea dorințelor patriarhului. Așadar, a trimis și el o delegație la Constantinopol care a fost însoțită de trimișii papali Theophylact și Carus. În același timp cei doi ar fi trebuit să-și folosească călătoria pentru a-l influența pe domnitorul bulgar Simeon I.. Sarcina lor era să întreprindă o călătorie din Constantinopol în tabăra lui de campanie pentru a-i înmâna o scrisoare papală cerându-i să-și păstreze pacea. Patriarhul însă i-a scris și el lui Simeon despre
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
actele Mănăstirii Stelea sub denumirea de „Târgul de Afară”, numit și „Oborul” sau „Oborul de vite”. În secolele XVII-XVIII, în piața Obor se desfășurau execuțiile condamnaților la moarte prin spânzurare. Execuțiile publice în zilele de târg au fost interzise de domnitorul Grigore Ghica în 1823, dar spânzurătoarea a rămas neatinsă până în 1870, când a fost demontată. În anul 1877 în Piața Obor, pe locul spânzurătorii, negustorii care-și vindeau acolo marfa au ridicat o cruce de piatră, numită „Crucea negustorilor”, spre
Obor () [Corola-website/Science/303446_a_304775]
-
În incinta Mănăstirii Văcărești, cu puțin timp înainte de demolare, Sergiu Nicolaescu a turnat câteva scene de luptă, cu tancuri, pentru filmul "Noi, cei din linia întâi", aducând grave deteriorări ansamblului, precum fracturarea crucii din marmură a unuia dintre ctitorii mănăstirii, domnitorul Constantin Mavrocordat, forțarea lacătelor și a drugilor de fier care închideau paraclisul, precum și a ușii altarului Bisericii mari, fapt ce a determinat intervenția la forurile superioare a personalului Muzeului de Istorie a Municipiului București. Lacul/Delta Văcărești este un lac
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
ei dinspre Calea Craiovei (Calea Rahovei din 1877). În prezent sunt mai multe teorii care încearcă explicarea originii numelui său: una din aceste teorii susține că e posibil ca numele de Calea Ferentarilor să fi apărut în cinstea soldaților olteni ai Domnitorului Alexandru Ioan Cuza - ferentarii - care ar fi fost împroprietăriți cu pământ ca răsplată pentru vitejia pe care au arătat-o; o altă teorie privitoare la numele cartierului, susținută de unii istorici, e legată tot de niște ferentari, din oastea lui
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]