7,983 matches
-
pentru mai mult decât previzibilele extinderi pe care noua industrie de electricitate l-e prezenta. Pentru aceste motive, la începutul anului 1908, compania care deținea concesiunea de producție și distribuție a energiei electrice în Lisabona, Companiile Reunite de Gaz și Electricitate (CRGE) au luat hotarârea de a construi o nouă centrală termoelectrică în Lisabona. În autorizația de exploatare s-a cerut permisiunea pentru a instala “o nouă stație generatoare de energie”, situată într-o zonă de fabricație care se întindea între
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
se situa exact la jumătatea distanței dintre Palatul Belem și Frânghia Națională de Junqueira, care persistă până astăzi. Deci, după atragerea de capital pentru a finanța noua centrală termoelectrică, în Martie 1908 a început construcția fabricii care avea să furnizeze electricitate în Lisabona și în împrejurimile ei timp de peste patru decenii. Proiectul tehnic definitiv a fost realizat de inginerul Lucien Neu, care a folosit tot spațiul utilizabil amplasând turbinele într-o arie centrală și cazanele dispuse în ambele laturi. Acest proiect
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
la care s-au alăturat mai târziu încă cinci cu o mai mare putere de vaporizare. Astfel, în 1912, când tot echipamentul a fost instalat, vechea Centrală Tejo dispunea de cincisprezece mici boilere Belleville și cinci grupuri generatoare care furnizau electricitate la rețeaua electrică a orașului Lisabona. În ceea ce privește exteriorul, clădirea care adăpostea acest extins set de mașini, prezenta un fel de arhitectură caracteristică micilor centrale electrice de la sfârșitul secolului al-XIX-lea, așa-numite “fabrici de electricitate”. Planul său corespundea cu o navă
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
și cinci grupuri generatoare care furnizau electricitate la rețeaua electrică a orașului Lisabona. În ceea ce privește exteriorul, clădirea care adăpostea acest extins set de mașini, prezenta un fel de arhitectură caracteristică micilor centrale electrice de la sfârșitul secolului al-XIX-lea, așa-numite “fabrici de electricitate”. Planul său corespundea cu o navă longitudinală acoperită cu două componente și trei pavilioanae adiacente în partea de vest; între ele, două subțiri coșuri de fum dubla înălțimea corpului de fabrică și “păzea”spațiul. Pe fațadele Nord - Sud se putea
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
vest; între ele, două subțiri coșuri de fum dubla înălțimea corpului de fabrică și “păzea”spațiul. Pe fațadele Nord - Sud se putea aprecia inscripția: “1909 / CȘs Reunidas Gas e Electricidade / Estaçăo Eléctrica Central Tejo” (“1909 / Companiile Reunite de gaz și Electricitate / Stația Electrică Centrala Tejo”). Această primitivă Centrală Tejo a fost programată pentru a lucra o perioadă de șase ani (1908-1914), până ce CRGE avea să obțină resursele necesare pentru a construi o centrală de mai mari dimensiuni și de o capacitate
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
dimensiuni și de o capacitate mai mare. Cu toate acestea, din cauza izbucnirii Primului Război Mondial în acest ultim an, acesta a făcut ca această veche Centrală Tejo să-și prelungească termenul și să fie operativă până în anul 1921. Producția și distribuția de electricitate a început să se realizeze în condiți foarte precare,deoarece, printre alte aspecte, combustibilul utilizat era de slabă calitate și ca urmare, cazanele sufereau constante avarii, care au dus la incetinirea semnificativă a ritmului de extindere și dezvoltare a electricități
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
electricitate a început să se realizeze în condiți foarte precare,deoarece, printre alte aspecte, combustibilul utilizat era de slabă calitate și ca urmare, cazanele sufereau constante avarii, care au dus la incetinirea semnificativă a ritmului de extindere și dezvoltare a electricități în oraș. În ciuda acestor dificultăți lucrările de construcție ale clădirii pentru cazanele de joasă - presiune au continuat și la finalul anului 1916 Centrala a început să primească abur de la primele două cazane de joasă presiune instalate în noua clădire, încă
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
construi o nouă clădire pentru cazanele de Înaltă Presiune, această veche centrală, a fost demolată în anul 1938, din care nu a rămas nici o urmă din ea. Necesitatea de a construi o nouă centrală pentru a suprima necesitatea crescândă de electricitate și a nesiguranței în care se aflau instalațiile din timpuria Centrală Tejo, a facut ca în anul 1914 să înceapă construcția de noi clădiri și instalarea mașinilor cu o mai mare eficiență, aceasta a fost o fază de creștere și
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
Din cauza războiului, în timpul anilor de conflict prețul cărbunelui a crescut progresiv în timp ce calitatea a scăzut. În consecință,a existat o creștere a costurilor care au crescut de patru ori în doar șase ani (1939-1945). Pe de altă parte, producția de electricitate,deasemenea a crescut progresiv atingând valori maxime ani dupa ani, maximul fiind atins în anul 1950, cu o valoare record de 52.200kW și 216 milioane de kWh de producție. În anul 1948, ca urmare a acestei creșteri de preț
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
situat în Piața Cărbunelui. În timpul anului 1944, CRGE a planificat un proict de înlocuire a alternatoarelor și a cazanelor vechi cu echipamente adaptate la realitatea din acea vreme, o consecință a evoluției tehnologice; și mai târziu din cauza creșterii consumului de electricitate, acest proiect a evoluat de la o amplificare la crearea unui nou centru de producție, adică o nouă centrală termoelectrică. În același an,a fost aprobată Legea de Electrificare Națională, care a indicat o schimbare în politica energetică portugheză, acordând prioritate
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
și, deasemenea, uniformizarea electrică a țării printr-o rețea națională de transport. Din aceste motive, începând din anul 1950, Centrala Tejo a fost clasificată ca centrală de rezervă, trecând pe un plan secundar de sprijin a sectorului de producție de electricitate și, deci, începând inevitabil declinul. Întradevăr, la 21 Ianuarie 1951 a fost inaugurată oficial Centrala Castelo do Bode, prima mare centrală hidroelectrică dintre multe altele,pe care Legea de Electrificare Națională le-a stabilit în proiectele sale, pentru furnizarea energiei
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
politică față de regimul de guvernare. La 9 August a fost un act de sabotaj împotriva liniilor de înaltă tensiune care alimentau Lisabona, aceasta rămânând fără energie electrică; timp de o săptămană s-a cerut ajutorul Centralei Tejo pentru a produce electricitate în scopul de a eluda problema de alimentare a rețelei de distribuție a orașului Lisabona. Foștii muncitori ai centralei,unii deja pensionați,au fost rechemați și,cu cunoștințele și experiențele lor, au pus din nou în funcțiune instalațiile Centralei Tejo
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
cu o cincime din nevoile de consum a unei zile a rețelei CRGE. Aceasta a fost ultima zi de înregistrare a Centralei. A încetat definitiv zgomotul și vibrațiile care au marcat, timp de mai multe generații, funcționarea acestei fabrici de electricitate. Oficial, Centrala Tejo a fost închisă și scoasă din funcțiune în anul 1975. După naționalizarea sectorului electric portughez în anul 1975, patrimoniul de CRGE a fost integrat în noua companie înființată în anul 1976, EDP-Electricidade de Portugal, și s-a
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
redeschiderea ca Muzeu de Știință și,în același timp, arheologie industrială. În același an în care clădirea a fost declarată Imobil de Interes Public, aceasta petrecându-se în anul 1986, a început să lucreze echipa fondatoare a viitorului Muzeu de Electricitate, deschizând pentru prima dată porțile la public în anul 1990. Expozițiile permanente ale Muzeului permit cunoașterea procesului, istoriei și activitatea Centralei Tejo, precum și aspectele relevante în evoluția producției de energie electrică de la primele descoperiri și până la noile forme de producere
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
pentru prima dată porțile la public în anul 1990. Expozițiile permanente ale Muzeului permit cunoașterea procesului, istoriei și activitatea Centralei Tejo, precum și aspectele relevante în evoluția producției de energie electrică de la primele descoperiri și până la noile forme de producere a electricității existente în prezent. Muzeul are, deasemenea, un Centru de Documentare, o bibliotecă specializată și un serviciu de căutare și conservare de o varietate de echipamente relaționate cu electricitatea consolidând așa, studiul istoric asupra electricități în Portugalia și perpetuarea în timp
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
energie electrică de la primele descoperiri și până la noile forme de producere a electricității existente în prezent. Muzeul are, deasemenea, un Centru de Documentare, o bibliotecă specializată și un serviciu de căutare și conservare de o varietate de echipamente relaționate cu electricitatea consolidând așa, studiul istoric asupra electricități în Portugalia și perpetuarea în timp a memoriei și faptelor asociate. Între anii 2001 și 2005, Centrala a suferit lucrări de restaurare ca răspuns la slaba ei starea de conservare. Au fost curățate fațadele
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
până la noile forme de producere a electricității existente în prezent. Muzeul are, deasemenea, un Centru de Documentare, o bibliotecă specializată și un serviciu de căutare și conservare de o varietate de echipamente relaționate cu electricitatea consolidând așa, studiul istoric asupra electricități în Portugalia și perpetuarea în timp a memoriei și faptelor asociate. Între anii 2001 și 2005, Centrala a suferit lucrări de restaurare ca răspuns la slaba ei starea de conservare. Au fost curățate fațadele și interioarele, s-a consolidat structura
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
interioarele, s-a consolidat structura de fier, s-au înlocuit mii de cărâmizi și s-a schimbat discursul muzeografic așa cum este astăzi vizibil și cum poate fi văzut într-o vizită în spațiul din fosta Centrală Tejo, acum Muzeul de Electricitate.
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
de energie a Europei sprijină doar 46% din necesarul energetic al țărilor comunitare. Uniunea Europeană și-a propus ca, până în 2020, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%. În UE se va consuma cu 60% mai puțină electricitate dacă vechile becuri, cele cu incandescență, vor fi înlocuite cu lămpi fluorescente. Această economie la factura consumatorului ar aduce și o scădere cu 30 de milioane de tone a emisiilor anuale de CO2 în atmosferă în UE. Pentru a îndeplini
Economia Uniunii Europene () [Corola-website/Science/315298_a_316627]
-
Acest articol „Biofizicieni români” cuprinde doar o listă parțială de biofzicieni români. Ștefan Antohe, Decanul Facultății de Fizică din Măgurele, Prof. Univ. Dr. la Catedră de Electricitate și Biofizica din Măgurele, specializat în materie condensata cu aplicații în biofizica. Ion C. Baianu (n. Ioan Băianu), Prof. Univ. Dr., în SUA Membru al Academiei Americano-Române de Arte și Științe; Membru de convocare al Senatului Univ. din Londra și
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
cu curățenie automată reduc cantitatea de detergent folosit. Unele modele folosesc mai puțină apă când colacul este ridicat (ceea ce indică că un bărbat urinează). Ele reduc și cantitatea de hârtie igienică folosită. Dar pe de altă parte, crește consumul de electricitate. Calcule au arătat că în medie aceste toalete consumă 5% din electricitatea unei familii japoneze. Pentru mediul rural au fost inventate toalete care consumă foarte puțină apă, sau deloc. Acestea sunt totodată toalete pentru situații de urgență, de exemplu după
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
puțină apă când colacul este ridicat (ceea ce indică că un bărbat urinează). Ele reduc și cantitatea de hârtie igienică folosită. Dar pe de altă parte, crește consumul de electricitate. Calcule au arătat că în medie aceste toalete consumă 5% din electricitatea unei familii japoneze. Pentru mediul rural au fost inventate toalete care consumă foarte puțină apă, sau deloc. Acestea sunt totodată toalete pentru situații de urgență, de exemplu după o catastrofă naturală (cutremur etc.). O toaletă washlet costă în Japonia echivalentul
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
Hegel și monadismul lui Lotze. O altă lege (a orbirii parțiale) pe care Fechner o formulează este: unde: formulă 3-reprezintă rata de progresie geometrica a intensității stimulului. S-a preocupat și de perfecționarea legilor lui Ohm, efectuând diverse cercetări în domeniul electricității, îmbunătățind electroscopul lui Bohnenberg. Memoriile sale au apărut în publicațiile anuale ale lui Schweiger și Pogendorff. Biografia lui Fechner a fost scrisă de Kuntze Gustav sub titlul: "Theodor Fechner (Mises), ein deutsches Gelehrtenleben, apărută în 1892 la Leipzig.
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
naturale până la post-utilizare". Sistemul total de procese unitare (elementare) implicate în ciclul de viață al unui produs este denumit ""sistem-produs"". Termenul "proces unitar" se referă la orice fel de activitate care produce o ieșire cu valoare economică, de exemplu oțel, electricitate etc. sau care oferă un serviciu cu valoare economică, de exemplu transport sau managementul deșeurilor. Termenul "produs" este considerat în cel mai larg sens - incluzând bunuri fizice și servicii, atât la niveluri operaționale, cât și strategice. Obiectivele analizei constă în
Evaluarea ciclului de viață () [Corola-website/Science/317347_a_318676]
-
1903 a dat clădirii forma pe care o are astăzi, iar lucrările din 1909 coordonate de arhitectul Petre Antonescu au urmărit efectuarea unor modificări în zona Chivotului. În anii următori s-au făcut unele lucrări de modernizare: s-a introdus electricitatea (1915), s-au construit scări suplimentare spre balcoanele etajelor, s-a schimbat instalația de încălzire centrală și s-au înlocuit decorațiile degradate după planurile realizate de arhitectul Jean Locar. În anul 1936, sinagoga a fost repictată în stil rococo de către
Sinagoga Mare din București () [Corola-website/Science/317403_a_318732]