7,893 matches
-
navă de război a rămas trirema, dar în secolul I î.Hr. a fost introdusă cu succes și . Mai mică decât trirema și cu forme mai fine, liburna avea o viteză bună și era foarte manevrabilă. Principala navă de război din Evul Mediu rămâne galera, deși spre sfârșitul acestei perioade își fac apariția velierele, nave propulsate numai de forța vântului captată de sistemul de velatură. Cu toate că vikingii au perfecționat arta navigației, fiind primii care au renunțat la a mai naviga doar „la
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
inamici. Drakkarele erau corăbii iuți care puteau naviga independent de vânt, având și vâsle, pe lângă velatură. Direcția de navigație era asigurată cu ajutorul unei singure rame mari, amplasată în tribord, la pupă, ce servea drept cârmă. Principala navă militară utilizată în Evul Mediu de către Imperiul Roman de Răsărit era dromonul. Cea mai veche mențiune acestui tip de navă se regăsește într-un document din Ravenna (secolul al V-lea), dar și în "Corpus juris civilis" redactat sub împăratul Iustinian cel Mare (529
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
doilea catarg, echipat cu baliste sau catapulte și cu "syfonofo-rami" (aruncătoare ale focului grecesc). La provă, unele dromoane aveau un pinten de metal cu care puteau să străpungă navele inamice. Navele cu pânze (caravela, caraca, galionul etc.) apărute spre sfârșitul Evului Mediu, a căror dezvoltare a făcut posibilă perioada marilor descoperiri geografice din secolele XV-XVI, se pretau la instalarea gurilor de foc (tunuri) la bordul lor, datorită deplasamentului superior celui al galerelor. Ultima mare bătălie navală dusă aproape în întregime de
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
vigoare pe teritoriul polonez porționat. Polonia și-a recăpătat independența în 1918, an în care au fost abolite vechile legi ale statelor ocupante. În 1932, Polonia a legiferat vârsta egală de consimțământ pentru homosexuali și heterosexuali la 15 ani. În Evul Mediu, sub presiunea dogmelor Bisericii creștine, cărțile de "penitență", ca lucrări cu caracter moral-religios, au condamnat cu mare severitate, mai ales, sodomia și relațiile sexuale orale (atât cele homosexuale cât și cele heterosexuale). Reformele care au intervenit în cadrul Bisericii creștine
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia. Aceste variante nu se confundă cu graiurile numite tradițional "patois" în franceză, vorbite pe teritoriul din Franța al limbii franceze din Evul Mediu până prin secolul al XIX-lea, și care practic au dispărut. actuale nu se confundă nici cu celelalte limbi "oïl" vorbite în jumătatea de nord a Franței, care n-au dispărut total, și care sunt considerate oficial limbi regionale, împreună cu
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
are o tradiție scurtă, de sub două secole. În evul mediu, îngrijirea bolnavilor a fost apanajul bisericii. Îngrijirea alienaților mintal a început în spațiul românesc în apanajul instituțiilor religioase, bolnavii fiind adesea adăpostiți pe lângă mănăstiri care aveau reputația că dețin icoane făcătoare de minuni. În acest punct, asistența era asigurată
Psihiatria românească () [Corola-website/Science/332925_a_334254]
-
susține continuitatea românilor în Dacia: faptul că nu se menționează nicăieri plecarea lor, înseamnă că ei tot acolo au rămas. În "Hronicul."..Dimitrie Cantemir a folosit unele informații din izvoare medievale și anume din cronici medievale privitoare la românii din evul mediu, dintre care unele au rămas necunoscute istoriografiei române moderne. Astfel sunt două știri extrase de Cantemir din cronica Poloniei a lui Jan Dlugosz în 12 volume. Prima informație extrasă de Cantemir din cronica lui Dlugosz, sub anul 1070, privește
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
și dă definițiile unor cuvinte rare în greaca veche. Este și o enciclopedie care comentează persoane, locuri sau instituții. Sursele pe care le utilizează sunt deseori biblice sau antice și nu furnizează decât puține informații despre epoca bizantină. Ingnorată în Evul Mediu, lucrarea a fost redactată în Imperiul Bizantin. A fost publicată, pentru prima oară, în Europa în 1499, la Milano, sub numele de "Lexicon graecum". Această lucrare considerabilă, de un milion și jumătate de cuvinte, cuprinde de intrări conducând spre
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
Teodor, sfânt bizantin și războinic, primul protector al orașului, reprezentat în marmură în timp ce ucidea un balaur. Sculptură este o copie a originalului expus la intrarea în Palatul Ducal. La baza ambelor coloane se află reprezentări ale meseriilor. Sub coloane, în Evul Mediu și în perioada renascentista, au fost plasate atelierele de lucru a lemnăriei, iar de la mijlocul secolului al XVIII-lea spațiul dintre cele două coloane a fost destinat să devină locul execuțiilor capitale, astfel încât persistă încă în rândul populației locale
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
este un grup statuar din porfir a patru împărați romani, datând din jurul anului 300. Începând din Evul Mediu a fost fixat într-un colț al fațadei Bazilicii San Marco din Veneția (Italia). Inițial el a făcut parte probabil din decorațiunile pieței Philadelphion din Constantinopol. Statuile au o înălțime de 1,30 m. Imperiul Roman a fost condus
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
pentru a exploata posibilitățile expresive care au dat un stil simplu. Un factor care nu poate fi responsabil, din cauza datei și originii Monumentului tetrarhilor, este creșterea sprijinului public pentru creștinism. Această schimbare în stilul artistic marchează o trecere către stilul Evului Mediu. Statuile au decorat inițial probabil coloanele porticului din piața Philadelphion a Constantinopolului. Ele au fost furate de către venețieni, atunci când orașul a fost jefuit în timpul Cruciadei a patra din 1204, și aduse la Veneția. În anii 1960, o parte din
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
mai complex decât "Canonul medicinii." Până în secolul al XVI-lea,aceste lucrări au reprezentat principala sursă pentru studierea medicinii în universitățile europene. Occidentul a făcut cunoștință cu filisofia greacă,datorită lucrărilor și traducerilor arabe. Conform declarațiilor unor occidentali obiectivi,în Evul Mediu arabii au fost proferorii Europei timp de șase secole. Printre protagoniștii literaturii europene din secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea,sunt unii care nu ezită să recunoască influență literaturii arabe asupra primei lor literaturi. Avem
Impactul islamului asupra istoriei () [Corola-website/Science/333590_a_334919]
-
000 de ani în urmă. Dovezi ale ocupației romane, precum monede și unelte, au fost găsite în jurul cetății. Numele său vine din latină: "mons securus", care a derivat în "mont ségur", ceea ce înseamnă "dealul cel sigur" în limba occitană. În Evul Mediu, regiunea Montségur a fost condusă de Conții de Toulouse, de Viconții de Carcassonne, iar în final de Conții de Foix. Se știu puține lucruri despre fortificație până la Cruciada Albigensiană. În jurul anului 1204, Raymond de Péreille, unul dintre cei doi
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
Exagerarea verticală (EV) este o scară care se utilizează la realizarea hărților în relief, a planurilor și desenelor tehnice (perspective în secțiune transversală), în scopul de a sublinia caracteristicile verticale, care ar putea fi prea mici pentru a se identifica relativ la scara orizontală
Exagerare verticală () [Corola-website/Science/333756_a_335085]
-
нашай дабрынi", Minsk, 1977; traducere din rusă de Kastus Kireenka), kazahă Аk koнiлмiз, жук ауыр", Alma Ata, 1971), cehă ("Břímě naší dobroty", Lidové nakladatelství, Praga, 1980; traducere de Stáňa Síbrtová), estonă ("Meie headuse koorem", Eesti Raamat, Tallinn, 1981; traducere de Evi Puskar), slovacă ("Bremeno našej dobroty", Pravda, Bratislava, 1982; traducere de Ružena Dúbravová) și altele.
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
de către medicul și filantropul suedez Axel Munthe. El era un medic monden care îi trata atât pe bolnavii din înaltă societate, cât și pe cei săraci. Vila și-a luat numele de la o capelă mică, care a fost construită în Evul Mediu la partea de sus a Treptelor Feniciene pe teritoriul orășelului Anacapri. Construirea vilei a fost un vis din tinerețe al dr. Axel Munthe, care se înfiripase în mintea lui odată cu prima călătorie în insula Capri. El văzuse atunci ruinele
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
din 2007 regizat de David Dobkin. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Vince Vaughn, Paul Giamatti, Ludacris și Kevin Spacey. Frederick (Vaughn), fratele mai nesuferit al Moșului (Giamatti), este obligat să se mute la Polul Nord. Filmul începe în Europa Evului Mediu în momentul în care o femeie dă naștere unui copil. La câteva minute de la naștere, copilul începe să spună: "Ho, ho, ho!". Mama Claus (Kathy Bates) îl cheamă pe fiul ei, Frederick (Vince Vaughn), să îl vadă pe noul
Fratele lui Moș Crăciun () [Corola-website/Science/333160_a_334489]
-
și ele categoriei de literatură de exegeză talmudică și halahică: (publicat cu Alfassi, [[Veneția]] [[1551]],avand retipăriri frecvente, ediție separată - Berlin 1759) [[Categorie:Rabini catalani]] [[Categorie:Teologi evrei]] [[Categorie:Evrei sefarzi]] [[Categorie:Filozofi medievali]] [[Categorie:Filozofi evrei]] [[Categorie:Medici ai Evului Mediu]] [[Categorie:Misticism evreiesc]]
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
și primele decenii ale secolului al XVI-lea, ca biserică-hală, fără turnul vestic. Biserica a fost fortificată cu un zid de incintă, având un turn, similar cu cel de la Biserica evanghelică fortificată din Lechința. Forma actuală a fost atinsă în Evul Mediu, când biserica întărită a fost transformată în fortăreață, prin întărirea zidului interior și adăugarea turnului cu poartă din nord, încă parțial în picioare, și turnului de poartă. Biserica a dispus de o orgă construită în 1904 de Carl Leopold
Biserica Evanghelică-Lutherană din Tărpiu () [Corola-website/Science/333271_a_334600]
-
exigențelor de formă a figurilor stilizate pe care constelațiile ar fi trebuit să le reprezinte, preocupându-se relativ puțin de exactitate. Această tradiție, bazată în general pe cataloagele de fapt destul de imprecise de Ptolemeu și Al-Sufi, va continua în întregul Ev Mediu și în Renaștere, până la publicarea lucrării "Uranometria", care va folosi cel mai bun catalog stelar disponibil în epoca redactării sale, catalogul lui Tycho Brahe. Catalogul lui Brahe conține 1005 stele, reperate cu o precizie de ordinul unui minut de
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
al tribului Banu Harith, ai cărui fii s-au convertit la iudaism în sudul Arabiei iar ulterior, au migrat spre nord, în locurile unde s-a născut și a trăit Samaw'al însuși. A rămas în tradiția arabă, începând din evul mediu islamic, ca un simbol de loialitate, consacrat de expresia ""awfá min as-Samaw’al"" (أوفى من السموأل (Mai loial decât As-Samaw'al) Mama sa era din tribul nobil Ghassan, în vreme ce tatăl său era din ginta Banu Alrayan, care făcea parte
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
debutează cu apariția primelor construcții și structuri de pe teritoriul țării noastre, din perioada civilizației dace, la care s-au adăugat ulterior inovațiile tehnologiei romane. În perioada Evului Mediu, tehnica și arta construcțiilor bisericești evoluează în paralel cu cea a edificiilor laice (castele, palate) în diverse stiluri specifice românești, pentru ca în perioada modernă să se realizeze sincronizarea cu stilurile europene. Epoca contemporană este ilustrată de clădiri și structuri
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
(n. 1 ianuarie 1924, Toulon - d. 1 aprilie 2014, Paris) a fost un istoric francez, autor specializat în istoria Evului Mediu, cu precădere în secolele XII și XIII. Prin longevitate, activitatea prolifică, angajamentul profesional, cariera universitară, este considerat unul dintre cei mai marcanți medieviști ai secolului XX. Între 1972 și 1977 a condus Școala de înalte studii în științe sociale
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
études en sciences sociales - EHESS"). Le Goff a este considerat principalul continuator al mișcării Școala Analelor ("Ecole des Annales"), fondată de mentorul său Marc Bloch. s-a remarcat prin studiul antropologiei, al societății occidentale medievale, aspectelor sociale și culturale ale Evului Mediu, perioadă a cărei denumire a contestat-o, delimitând în manieră personală mai multe etape, în particular „renașterea” din secolul al XII-lea. Este autorul a două biografii acceptate la scară mondială ca fiind cele mai acurate și documentate, viețile
Jacques Le Goff () [Corola-website/Science/332054_a_333383]
-
(n. 1911, Cărei - d. 1992) a fost un istoric român, specialist al Evului Mediu, profesor la Universitatea din Cluj. A fost bursier al Școlii române din Romă între anii 1934-1936 și al Școlii române de la Fontenay-aux-Roses. s-a născut în 24 noiembrie 1911 la Cărei, într-o familie de țărani români greco-catolici. Studiile
Francisc Pall () [Corola-website/Science/332063_a_333392]