9,472 matches
-
și oase, trăiesc la Köln, Bonn, în estul Germaniei în Elveția, în Austria . Iar autorul este unul din personaje, cel căruia ele îi povestesc propria lor istorie. R.B.: Este și un fel de rămas bun spus ficțiunii? D.S.: Realitatea este ficțiune. Dacă citiți cartea probabil nu credeți că textele care o alcătuiesc sunt scrise de personajele romanului și nu de mine.Veți crede poate că eu am inventat întîmplările. R.B: Dar v-ați păstrat totuși rolul de regizor, postura unei
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
să se reconstruiască formal, expresiv și moral. Astfel, toate obiectele din această categorie sînt identificabile simultan în două realități: într-o realitate a memoriei, a contextului funcțional, și într-una a gratuității, a jocului formal care le preschimbă funcția în ficțiune. O asemenea stare de ambiguitate, în care gravitatea și ludicul, solemnitatea și ironia sînt prezente în aceeași măsură, în care este posibilă o glisare permanentă în cîmpul unor identități instabile, cu toate că nu mai este o noutate încă de pe vremea lui
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
lui Duchamp, are în continuare o putere de seducție care te împiedică să-i ghicești venerabila vîrstă. Dacă la Duchamp obiectul era, însă, de-adevăratelea, folosit ca atare, de multe ori obiectele invocate de către artiști sînt numai carcase, sînt doar ficțiuni care nu trăiesc, la acest nivel, decît prin capacitatea noastră asociativă. Indiferent dacă e roată, cușcă, geamantan de voiaj, șorț pentru sudură, colivie etc., obiectul este în primul rînd spațiul în care se rezolvă tensiunea majoră dintre ceea ce se știe
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite din comun, se transformă, finalmente, în ambiguă trăire estetică și în vibrație metafizică adîncă. Fără
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
sugereze" apa și au creat cel mai impozant ceremonial kitsch pe care și-l putea cineva imagina. Dar, pînă la urmă, cred că a meritat. Spiritul lui Zorba se poartă pe deasupra insulelor ca pașii lui Iisus peste ape. Pentru o ficțiune zdravănă, poți să dai dracului orice realitate. Fie și pe aceea a Jocurilor Olimpice care s-au întors, în sfârșit, acasă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
literatură, Tatiana Covor reușea să atragă atenția, înfățișându-se deodată ca o promisiune cam coaptă, dar frumoasă, de scriitor adevărat. A doua ei carte, acest roman intitulat Anunț matrimonial, reia problematica inițială și o introduce în spațiul mai elastic al ficțiunii, cu un paralelism viață-text ce rămâne totuși transparent. Multe situații sunt translate dintr-o parte în alta, cu minime distorsiuni ficționale. Urmărim și aici avatarurile sentimentale ale unei femei ,la mijlocul vieții", care se vede părăsită de un soț fugit după
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
profund al materiei brute și al formei lipsite de ambiguități, el își dublează permanent orizontul tridimensionalului cu reveria incontinentă din universul imponderabil al fotografiei. De fapt, personalitatea reală a lui Peter Jacobi se definește exact doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. Între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
acelea - spune la un moment dat Zeno -, le-am ajuns din urmă. Știu acuma c-au fost o simplă născocire. A născoci înseamnă însă a crea, nicidecum a minți (subl.mea)". Deznodămîntul terapiei (evident, un pretext transparent pentru producerea de ficțiune, care pune semnul egalității între boală, conștiință și viață) schimbă registrul și încadrează romanul în sfera parodiilor postmoderne: pacientul ține, la sfîrșitul memoriilor-fișă clinică, un jurnal în care corectează lipsa ,sincerității" și promite ,adevărul" adevărat (adevăr, verosimil, în accepția aristoteliană
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
femeile sincere seamănă între ele, pare să spună cartea, dar fiecare mincinoasă minte în felul ei. O colecție extraordinară de povești-minciuni, spuse cu talent și neobrăzare, dar fără scop, căci arta feminină de a minți e ,artă pentru artă", e ficțiune. Mincinoase pot fi toate, fetițe sau femei mature, mame onorabile sau prostituate. Ciudat însă, din fiecare poveste scornită iese la iveală și o viață cât se poate de reală, care-ți rupe inima și te face s-o îndrăgești pe
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
involuntare, de critic cu lecturi bogate și cu vocație pedagogică. Ele își găsesc o utilitate în aceea că elimină confuziile unor comentatori, derutați de proteismul creator al lui Sîrbu, de naveta lui continuă între viață și text, realitate socială și ficțiune literară; și discreditează, totodată, teza caraghioasă a unei exegete (Sorina Sorescu) potrivit căreia scriitorul ar avea o estetică rudimentară. Ion D. Sîrbu a trăit câteva vieți (de student ilegalist la Sibiu, de combatant pe frontul răsăritean, de pușcăriaș în temnițele
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
pe un plan de idei" - subl. I.R. (Teatru contemporan). Referințele și recenziile la cărțile de literatură sunt rare, iar când ele există, tonul comentariului este negativ, defavorabil. Scriitorului îi este admis cu greu chiar și statutul de intelectual. Autorul de ficțiuni literare este ,un soi de intelectual foarte curios: un intelectual care profită uneori mai mult dintr-un fapt divers decât dintr-o revoluție de idei". Cât privește condițiile materiale ale scriitorului. Noica este de părere că acesta trebuie lăsat să
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
una dintre cunoscutele companii de consultanță politică din România ultimilor ani. Este aproape de la sine înțeles că proza unui scriitor cu un asemenea background nu poate ocoli zona politicului. Mai mult decît atît, este de presupus că lucrările sale de ficțiune nu sînt decît un pretext pentru a dezvălui ceva din fața discretă a politicii, o mărturie din ,sala motoarelor", aflată departe de ochii ,cititorilor de ziare", locul unde sînt gîndite și puse în pagină marile decizii pe care, apoi, le suportăm
În culisele puterii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11400_a_12725]
-
și imaginație experiența anilor petrecuți în imediata vecinătate a locului în care se iau marile decizii politice. În locul unor memorii mai mult sau mai puțin scandaloase, el a decis să-și facă publice impresiile și judecățile prin intermediul unor opere de ficțiune. În felul acesta el se dovedește fair față de cei care l-au introdus în laboratoarele puterii politice, iar din punct de vedere artistic soluția pentru care a optat nu este greșită. Bogdan Teodorescu, Dacic Parc, Editura Fundației PRO, București, 2005
În culisele puterii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11400_a_12725]
-
elaborate, sunt definite planurile secundare, cele terțe ale acțiunii, este definită imaginea unei țări, a unei spiritualități în albia căreia distingem parcursul acestui fascinant destin artistic și uman. Am considerat - mărturisește autoarea - că expunerea teatrală nu poate fi protejată de ficțiune. Biografia lui Enescu, amplu redactată, este o sursă cu multiple succesiuni și notații necesare. Seria documentelor revelatoare (...) este ținută în frâul obiectivității de cercetările stricte ale muzicologiei românești publicate sistematic în ultimele decenii". În adevăr, spațiul de documentare se dovedește
Enescu - 50"... istorie și legendă" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11414_a_12739]
-
de zădărnicie existențială, altul al lumii chemătoare, ispită a unei mirifice eliberări mereu promise și mereu temporizate. Nostalgia spectacolului universal apare potențată de incapacitatea ființei de-a se scufunda în fluxul acestuia, de a-l aborda altminteri decît ca o ficțiune ce conține în subtext dureroasa limită ontologică. Exclus de la festinul vieții, bardul e tentat mereu de a-l evoca în fastul său irezistibil, în poeme decorativ desfășurate aidoma unor cozi de păun, ca de pildă, acest monden-melancolic tablou vivant, ritmat
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
asta pentru că umorul lui e al unui vizionar care scrutează esențele, adevărurile verificate de trecerea timpului. Recitit după șapte decenii de la publicarea lui, romanul Război cu salamandrele, ca imagine a oricărei expansiuni, amenințătoare pentru anumite colectivități umane, e foarte actual. Ficțiunea, deși e orientată spre viitor, fără să neglijeze trecutul, nu-și revendică atributul de ,science", în accepția dată unui anume gen de literatură, în care s-ar încadra mai curând Fabrica de absolut sau piesa R.U.R. Știința posedată
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
un rost ostentativ. Inflația verbală naște ironia. La încheierea lecturii ai impresia că acesta e ultimul roman, că specia trebuie să moară de istovire a propriilor posibilități. întocmai ca și proliferarea tematică a inumanului creat prin epuizarea inventivității umane. Ca ficțiune profetică, Război cu salamandrele duce până la absurd ideea unui căpitan de vas, cucerit de inteligența acestor animale marine, cum că ele ar putea deveni mână de lucru gratuită pentru pescuirea perlelor. Prin mijlocirea unui portar praghez, domnul Povondra, care îl
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
cuprins de frig, domnul Povondra exclamă că ,a venit sfârșitul lumii", cade bolnav și nu mai speră decât să fie iertat de urmași. Romanul se închide la fel de original cum este în întregime construit, cu un dialog al scriitorului, demiurg al ficțiunii amenințătoare, cu glasul său lăuntric. Exact aici ni se sugerează că am parcurs un roman al ecologiei umane și al nevoii de a apăra rațional mediul natural și moral propice vieții normale a omului. Glasul îi cere scriitorului să nu
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
este următoarea: Seria a V-a, Nr.4, Condeie și măști ,,din Muzeul Teatrului Național" ( 2002); Seria a V-a, Nr. 5, Directorii Teatrului Național din București ( 2002); Seria a V-a, Nr. 6, Drama istorică națională "între document și ficțiune"( 2003); Seria a V-a, Nr.7, Clepsidra Teatrului cel Mare "evocări, documente, mărturii" ( 2003). Momentul publicării lor a fost gândit pentru "stagiunea aniversară 2002-2003, 150 de ani de la aprinderea luminilor în Teatrul cel Mare". A patra și ultima în
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
descifreze textele îngălbenite de vreme, autorul cărții îl contrazice pe Sylvestre Bonnard, personajul lui Anatole France, dovedindu-se profund cititor și în documentele vieții imediate. Apelând la exercițiul descriptiv, Ionuț Niculescu ajunge să abordeze frontal, atât problemele reale, cât și ficțiunea mitologică a istoriilor transmise de la om la om. Se pare că doar un publicist de la ,,Cortina" a consemnat la rubrica lui cupletele Eu și Stalin, La patul lui Stalin, cu bolșevicii după mine, în caricatura genială dată interpretării de Al.
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
cele de ordin religios, înfrângerea inerției unor instituții de stat, împotmolite într-un comunism rezidual, depășirea propriilor limite, fizice și psihice etc.) este infinit mai captivantă decât un roman de acțiune. Este vorba de viață, de viață dramatică, nu de ficțiune ieftină. Un moment de maximă tensiune îl constituie relatarea unui adevărat maraton chirurgical, din 27 septembrie 2001, încheiat cu bine. Într-un e-mail către Dora Petrilă, autoarea cărții de convorbiri, Irinel Popescu explică obosit, dar cu mulțumirea de-a fi
O carte pentru cei care scandează: “Nu suntem genii!” by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13653_a_14978]
-
roman care descriu infidel anumite episoade din istoria noastră mai mult sau mai puțin recentă ( bombardarea Bucureștiului așa cum apare ea în romanul lui Mircea Cărtărescu, Orbitor), uitînd că un roman nu este un studiu de istorie ci o operă de ficțiune care își poate permite unele abateri de la realitatea pură și nudă. În multe privințe exemplar pentru eseistica polemică a lui Alexandru George este studiul După vreo douăzeci de ani și, în cadrul acestuia, rîndurile care se referă la Constantin Noica: "M-
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
și totuși monologul respectiv nu este doar un "detaliu": este motorul întregii acțiuni. Problema ridicată de cei care au văzut în asta o manipulare inadmisibilă a istoriei este pertinentă: au cineaștii dreptul de a folosi Holocaustul ca argument al unei ficțiuni? Deși răspunsurile variază în funcție de sensibilitatea fiecăruia la acest subiect, cred că trebuie trecut dincolo de aspectul emoțional și pusă problema în termeni logici. Or, din acest punct de vedere, Holocaustul este un eveniment al istoriei care poate fi - la fel ca
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
bella? Eu zic că nu: mi se pare indecent. Ai dreptul să amintești de Holocaust atunci cînd descrii viața unui personaj, arătînd cum a fost marcată de el? Eu zic că da: este dreptul estetic, moral și fundamental al oricărei ficțiuni, și nu văd nimic indecent în aceasta. Intact este unul din acele filme care propun o mitologie - dar nu în linia Stăpînul inelelor ( sau Războiul stelelor), ci în aceea a Suspecților de serviciu. Este o mitologie a hazardului ( joc, noroc
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
unor polaroide), să ia parte la o partidă de ruletă rusească. Evident, Berg cîștigă; singurul care reușește să iasă intact din "camera mortuară" este un hoț, Tomas ( Leonardo Sbaraglia, excelent). Samuel Berg este echivalentul cinematografic al lui Kayser Soze: o ficțiune semnificativă care generează acțiunea. Mai puțin flamboaiant decît personajul lui Kevin Spacey, este un magister ludi cu puteri totale înlăuntrul jocului inventat de el - singurul care poate să anuleze sau să re-starteze "programul". Și totuși, nu el, ci Tomas - tînărul
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]