8,123 matches
-
mintea mea de novice, la câți oameni erau în jurul mesei, s-ar fi putut pune în scenă tot Război și pace, inclusiv scenele de război, dar Matthew zise, plin de sine: —Păi, George Bradley n-a putut să ajungă pentru că filmează săptămâna asta. —Norocosul de George! se auzi o voce. —Nu-i mare brânză, doar The Bill, observă Hugo. E omul potrivit pentru rolul inspectorului dolofan din Hicksville-in-the-Marsh. —Și nici Violet Tranter nu-i aici. Nu știu de ce. — La dracu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prieten, replică Hugo, fără să dea înapoi. Fata aia i-ar trage-o și unei conserve cu fasole ca să obțină un rol. Probabil că a și făcut-o. Probabil, adăugă el, beat de propria-i invenție, că a și fost filmată făcând-o. —Cum se descurcă în rolul Titania? —Oh, MM scoate ceva tare frumos din ea. Sau nici vorbă. Până acum n-am mai văzut-o niciodată pe Titania jucată ca o mare scorpie. Dar fii atentă, că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Oxbridge care dă cu tifla în stânga și-n dreapta... Helen mai bău niște bere. Avea o față de pasăre: în loc de ochi, două despicături înguste și verzui, nasul, un cioc mic și ascuțit, iar buzele subțiri. Printr-o minune a aparatului de filmat, această combinație de trăsături era foarte atrăgătoare, astfel că Helen apărea adesea în spoturi comerciale TV. —Hugo nu pare să ia nimic în serios... Totuși, e un actor bun, observă Janey. L-am văzut în Fantomele 1. Helen miji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
CNN și ale tuturor celorlalte rețele internaționale importante - își plimbau obiectivele peste mulțime, oprindu-se asupra figurilor celor mai surprinzătoare. Pancarte în rusă, înălțate de imigranți din vechea Uniune Sovietică - o altă componentă tradițională a manifestației. Un cameraman al NBC filmase un cadru care îl făcu pe șeful lui să gângurească de emoție: un bărbat purtând o kippa, căciulița mulată, purtată de evreii religioși, lângă o negresă etiopiancă, chipurile lor fiind scăldate în lumina lumânării pe care o ținea femeia. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de la școală era, ca orice alt act de nesupunere, un risc pe care nu și l-ar fi asumat nici o persoană care ținea la siguranța ei. O fi fugit Saddam, statuia lui din Piața Paradisului fusese răsturnată în fața camerelor de filmat din lumea întreagă, dar, pentru majoritatea locuitorilor Bagdadului, prudența atinsese cote maxime în cei douăzeci și patru de ani îndurați. Salam nu era singurul care își închipuia că dictatorul va ieși din Tigru precum Poseidon, ud și nervos, poruncindu-le supușilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ebraică. —Mesaj către Uri, spuse Uri, traducând. Apoi, conturându-se pe fondul negru, se ivi o imagine în mișcare: Shimon Guttman stând la biroul unde Maggie însăși lucrase chiar seara trecută. Părea să fie așezat cu fața la calculator. Trebuie să fi filmat el însuși asta, singur, își închipui Maggie, amintindu-și de camera web și de alte accesorii pe care le dăduse la o parte. Se uită lung la fața aceea, atât de diferită de cea a bărbatului pe care îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Habar n-am. Uri jucase rolul unui producător de film, convingând-o cumva pe tânără că el, Maggie și Mustafa făceau parte din echipa unui documentar și că trebuiau să ia avionul spre Londra în seara aia. Voiau neapărat să filmeze acele ultime cadre. Era, explicase Uri, o focalizare de la mare distanță, de aceea nu se vedea nici o urmă de cameraman. De fapt, era și el acolo, spusese Uri arătând către copacii din depărtare, chiar puțin mai jos de En Kerem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu atât de clară. Îi luă o secundă să-și dea seama de unde venea. —Maggie, sunt Uri. Era telefonul mobil, dat pe speaker, vibrând în mâna ei. Ascultă cu atenție. —Spune-i lui Miller că există o cameră care îl filmează în direct, difuzând imagini cu tot ce se întâmplă acum pe internet. Maggie privi din nou în jur; nici urmă de Uri. Cu siguranță îi văzuse pe bărbați venind și fugise în josul dealului, probabil între copaci. Ce mai era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bine. Îți dau tăblița, spuse ea, încercând să-și păstreze calmul din voce. Auzise ce avea nevoie să audă. Dar armele erau în continuare ațintite spre ea. — Totuși ar trebui să știi că vorbeam serios despre cameră, domnule Miller. Te filmează chiar acum. Sună la consulat. Spune-i cuiva să intre pe www.uriguttman.com. Și cere-i să descrie ce vede. Haide. Dacă mint, o să afli în curând și apoi poți să faci ce vrei cu mine. Îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
strigă ea. Auzi două cuvinte de confirmare, chiar din gura lui Miller. Fuseseră rostite încet, dar sensul lor era dincolo de orice îndoială. —Sfinte Sisoe! Dumnezeu știe cum, dar Uri nu mințise. Într-adevăr îl avea pe Miller pe cameră; îi filmase fața de când se identificase și mărturisise totul. — Asta chiar că e o treabă deșteaptă, domnișoară Costello. Trebuie să recunosc. Dar cu cel mai mare respect cui îi pasă de un website fără nume? Nu se uită nimeni la el. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tocmai își începe spiciul: „Căci moșii și strămoșii care au luptat, așadar care a avut tricolorul drept țintă și impuls deci și cinstirea pe care o aducem astăzi care va fi în inimile micuților aceștia care, ia veniți să vă filmeze domnii de la televiziuni și cinematografe și pe voi (către doamna Spanțu, a venit și ai noștri, că nu-l văd pe Orvel, ea aprobă, zâmbește: „E la datorie, am pus și de-un interviu, înainte de tratație“), deci, așa, micuții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scurt: „Paulică, vino cu șoimu’!“. A apărut un alt ins, cu un copilaș de mână. Cei doi au venit drept spre mine. „Toarșu’ - mi-a spus cel care-l chemase pe Paulică - vă rog io, mă-nțelegeți, se face reportaj filmat în direct la televizor, ziceau că vine la opt, când își exprimă votul tovul primar, da’ uite că s-a răzgândit și ne-a telefonat că vine la deschiderea secției și ne trebuie și șoim. Luați-l dumneavoastră pe puștiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vine la deschiderea secției și ne trebuie și șoim. Luați-l dumneavoastră pe puștiu’ și, când intrați în sală, îi dați buletinul, îl aplecați și el bagă votul în urnă. Și zâmbitor, și cu entuziasm, cum e momentul, că se filmează. Ați priceput?“. Nici n-am mai spus da, că Paulică mi-a cocoțat puștiul pe umeri. Băiatul s-a prins zdravăn de coama mea, șoptindu-mi: „Știu cum se face, nenea. Am făcut și ieri lepetiție“. S-au deschis ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândeam dacă nu am probleme cu circulația. Nu s-a întâmplat nimic. Am intrat. Am votat în cabină cu șoimul în cârcă. Ajunși la urnă, copilul s-a aplecat cum trebuie, rămânând cu buletinele în mână, rânjind patriotic. Trei inși filmau de zor. O femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului și a rămas cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decorul și propria evoluție într-o poveste ce te privește din ce în ce mai puțin. Imaginea naratorului privindu-se din afară este o fantomă bântuind romanul înainte și înapoi. De altfel, scena recurentă a ezitării din pragul cârciumii este mereu (cu excepția primei relatări) filmată oarecum din spatele protagonistului. Luminarea lui Simion, naratorul, nu este altceva decât coborârea în infernul textual al propriei vieți. Iubirile sale, în special cea cu Ester (un alt centru al textului), sunt ratări pe drumul către Luminare. Există ceva în afara voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plastic oferită fără să fie nevoie să întâlnesc ochii bărbatului indiferent de la casă. Mi-am dus prețioasa muniție afară din magazin, pe străzile din dos. Am găsit un loc liniștit și, după ce căutasem vreo dovadă a existenței acelor camere de filmat ubicue și infernale care proliferează în oraș, am deșurubat capacul borcanului cât am putut eu de atent, evitând, pe cât posibil, să îl îndoi sau să marchez suprafața. Aveam la îndemână și celelalte instrumente: mi-am băgat mâna în buzunar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fusese victimă în mod nemeritat breasla informativă în noaptea cu bomba. Acum avea să afle el cât durea. Îi puse microfonul în față și făcu operatorului de imagine un semn în stil de sectă secretă care putea să însemne atât Filmează cât și Zdrobește-l și care, în situația de față, probabil însemna și una și alta, Domnule primar, permiteți să-mi exprim stupefacția provocată de faptul că vă întâlnesc aici, Stupefacție, de ce, Am spus-o adineauri, pentru că vă văd într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poate întâmpla orice, Sunt încurcat, nu știu ce să cred, domnule primar, Ștergeți înregistrarea, patronilor dumneavoastră s-ar putea să nu le placă ultimele cuvinte pe care le-ați spus, și nu mă mai numiți primar, vă rog, Deconectasem deja aparatul de filmat, Mai bine pentru dumneavoastră, așa evitați posibile neplăceri, Se zice că manifestația va merge acum la palatul prezidențial, Întrebați-i pe organizatori, Unde sunt, cine sunt ei, Presupun că toți și nimeni, Trebuie să fie un cap, astea nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-ar fi trezit. — Păi tu nu știi? am Întrebat, șocată. Nu... ezită vocea scăzută. L-am dat afară și s-a cărat... de tot. Era de toată jena. Marci vorbea ca și cum ar fi fost cineva dintr-un soap opera, filmat timp de o viață Întreagă pentru TV. —Marci, e adevărat că Christopher... —Tinsley ți-a spus asta? Are În mod sigur pe altcineva. Nu a vrut să spună pe cine. Zice că o să pună capăt relației ăleia, dar eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
al șefului Cartelului drogurilor, a cărui sarcină era să dizolve cadavrele rău platnicilor, pentru a le face să dispară definitiv, fără a mai lăsa vreo urmă a crimelor șefilor săi. — Cîte cadavre ai dizolvat ? întreabă un mascat pentru presa care filmează înfrigurată. — Vreo trei sute..., răspunde omul, cuprins brusc de remușcări. Cine mai poate ști cîți au fost cu precizie ? Apoi își cere scuze familiilor celor dispăruți și promite să colaboreze cu poliția. Camera arată apoi niște gropi în care nu se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce s-a întîmplat atunci și nimeni nu-mi explică !”, a reacționat, sincer și spontan, acesta. Dar cea mai neașteptată și profundă „neînțelegere” a venit din partea unei studente din public la vizionarea filmului lui Laurențiu Calciu, După revoluție. Dialogurile brute, filmate cu camera pe umăr printre participanții la manifestațiile din zilele de după revoluție, au șocat-o, se pare. „Aș vrea să știu - i s-a adresat ea regizorului - dacă atunci cînd ați vizionat și dumneavoastră filmul, ascultînd ce se spune acolo
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
reluă Ghiță firul - vă place Teleenciclopedia? Da. Voi credeți că filmele pe care le vedeți acolo sunt așa de curate, încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează? Adică, desigur, e vorba de unghiul lui subiectiv. Ei bine, dacă o sută de reporteri filmează aceeași realitate, noi, telespectatorii, vom urmări tot atâtea unghiuri deosebite de a observa acea realitate. Un rahat și doi pești - zise Covi? Fă cărțile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt așa de curate, încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează? Adică, desigur, e vorba de unghiul lui subiectiv. Ei bine, dacă o sută de reporteri filmează aceeași realitate, noi, telespectatorii, vom urmări tot atâtea unghiuri deosebite de a observa acea realitate. Un rahat și doi pești - zise Covi? Fă cărțile și las-o baltă. Dar dacă tu ai fi fost în locul lor? La fel aș fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Tăcere. Greu, rămânem cu nea Onuț numai eu, tata, mama, Pitu și musafirii nepoftiți. Mama tot așază lumânările din sfeșnice. Un devotat pălărios scoate o filmătoare cu lumini și pozează peste tot; chiar și-n baie. Pe nea Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie dor de el și vor să aibă multe poze de-ale lui. Devotatul șef face semn către unul care zice mereu, ca un roboțel stricat, ruginit: "Trăiți! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aceea de superbă naivitate romantică de zilele acelea în care ne amuzam spunând că zidurile clădirilor dintre Academia de Arte și Academia de Muzică purtau urmele ciocnirii lor cu șevaletul meu și cutia ta de vioară. Dacă ne-ar fi filmat un observator neutru fuga aceea cotidiană a noastră către celălalt, s-ar fi amuzat fără măsură desigur. Dar ar fi fost amuzamentul lui. Am fost recent în țară și am refăcut, la pas, ca altă dată, traseul acela de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]