8,564 matches
-
Folcloristica este o știință tânără; însuși termenul din care provine s-a stabilit în a doua jumătate a secolului XIX (după ce a fost propus pentru prima oară de arheologul englez William Thoms în 1846). Venind spre zilele noastre, noțiunea de folclor a avut deschideri variabile, determinate de teoriile și influențele politice ale vremii; abia în ultimele decenii, folclorului i-au fost atribuite teritorii mai bine delimitate. Stabilirea unor granițe pentru obiectul de studiu al folcloristicii a fost îngreunată de intersectarea cu
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
a secolului XIX (după ce a fost propus pentru prima oară de arheologul englez William Thoms în 1846). Venind spre zilele noastre, noțiunea de folclor a avut deschideri variabile, determinate de teoriile și influențele politice ale vremii; abia în ultimele decenii, folclorului i-au fost atribuite teritorii mai bine delimitate. Stabilirea unor granițe pentru obiectul de studiu al folcloristicii a fost îngreunată de intersectarea cu alte discipline apropiate (de exemplu, etnologia). În vreme ce din Antichitate a existat interesul pentru aspecte ale culturii muzicale
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
se poate descrie în trei etape: Deși nu aparține de istoria scrisă, preistoria contribuie cu documente materiale importante pentru înțelegerea și încadrarea muzicii din epocile ulterioare. În atare privință, numai foarte târziu au scris românii despre muzica lor și despre folclor; în Antichitate, subiectul a fost tratat aproape exclusiv de autori străini, iar din Evul Mediu timpuriu (mergând până în preajma anului 1000) Cercetătorii sunt de părere că „horele” din cultura Cucuteni (cca. 3700-2500 î.Hr.) sunt cele mai vechi izvoare nescrise care
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
preocuparea folcloristicii se va rezuma doar la semnalarea unor ritualuri ale popoarelor indigene, oricare vor fi fost acelea. (Vezi și Statele medievale românești) Așadar, s-a atestat practicarea unor ritualuri folclorice (din rândul cărora amintim jocurile cu măști, baladele, colindele, folclorul copiilor). Mai târziu (îndeosebi după sec. XVI) vor fi publicate notații muzicale (partituri, tabulaturi) și chiar lucrări teoretice, unde materialul muzical pus în discuție prezintă influențe de muzică „folclorică”. Conform unui studiu întreprins de etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, cea mai veche
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
buletin al Muzeului, considerat, la vremea respectivă, cel mai bun periodic de specialitate de la noi, au fost publicate, până în 1948, 11 volume masive, însumând aproximativ 9000 de pagini, consacrate cercetărilor de lingvistică și filologie, în principal, dar și celor de folclor și istorie literară. Institutul va edita, începând din 1956, o nouă revistă de specialitate, „Cercetări de lingvistică”, cu apariții bianuale până în 1993. Redactor responsabil al revistei a fost, inițial, Emil Petrovici, iar din 1969 Ioan Pătruț. În continuarea acesteia, este
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
și privitorii. Din păcate, limbajul s-a pierdut între generațiile ce ne despart de cei care au participat la înălțarea acestei biserici. Câteva frânturi se mai păstrează în arta țesătoarelor și în ce ne-au lăsat în scris culegătorii de folclor, restul pare șters din memoria culturii noastre tradiționale. Meșterul de biserici a fost prevăzător și ne-a lăsat cateva chei de descifrare salvatoare. Ceea ce atrage atenția, de la prima vedere, este funia scoasă puternic în relief care înconjoară o compoziție sofisticată
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
monografice dedicate creației unor scriitori clasici sau contemporani și cele dedicate analizei creației populare orale. De la 1990 încoace, cercetătorii Institutului s-au eliberat din prizonieratul ideologiei comuniste și au aderat la teoriile europene moderne de cercetare a limbii, literaturii și folclorului românesc. Tot după 1990, s-au intensificat relațiile de colaborare cu instituțiile de profil din România și din alte state europene. O colaborare specială s-a stabilit cu ilustrul savant de origine basarabeană Eugen Coșeriu. Directori ai Institutului de Istorie
Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei () [Corola-website/Science/309203_a_310532]
-
Silviu Berejan, Nicolae Raevschi, Vasile Coroban, Eugeniu Russev, Gheorghe Bogaci, Ion Vasilenco, Vasile Badiu, Pavel Zavulan etc. Până în prezent cercetătorii Institutului au elaborat o serie de lucrări colective și individuale, care au avut drept obiectiv cercetarea limbii, literaturii române și folclorului național sub toate aspectele. Investigațiile cercetătorilor se axează pe procesul de reconsiderare și valorificare a patrimoniului lingvistic și literar românesc din Basarabia în context general românesc și european.
Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei () [Corola-website/Science/309203_a_310532]
-
mitul lui Don Juan în literatura spaniolă, ajungând până la poezia modernă. Volumul a apărut la Editura pentru Literatură Universală în anul 1965. Estetica basmului reprezintă un studiu despre basme, publicat inițial în revista Studii și cercetări de istorie literară și folclor, editată chiar de Institutul condus de G.Călinescu, mai precis în numerele 3-4 din 1957 și 1-2 din 1958. Studiul care trece în revistă stereotipiile basmelor, este influențat de un alt studiu de naratologie, Morfologia basmului, scris de folcloristul rus
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
precum porcii sau păsările. “Floare mândră de pe Iza” Cel mai important eveniment local din comuna Șieu este festivalul concurs “Floare mândră de pe Iza”, ce se desfasoara anual în perioada 21-22 mai, acesta însemnând în primul rând respect pentru tradiție și folclor, contribuind totodată la perpetuarea valorilor moștenite de-a lungul generațiilor. În cadrul evenimentului are loc un concurs de interpretare vocală și instrumentala, la care participă atât copii din Maramureșul Istoric, cât și voci din Baia Mare, dar și din județele Cluj și
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
joc din zona folclorica de proveniență a fiecărui concurent. După decernarea premiilor, în centrul comunei are loc o paradă a călăreților, precum și o prezentare a portului popular, dat fiind scopul acestui eveniment și anume acela de a promova și conserva folclorul, dar și costumele populare autentice. sursa: Istoria românească Ediția a V-a de Ion Bulei ediție 2012 Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șieu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
codrilor" (1857) și "Spoielile Bucureștilor" (1863), muzica însoțitoare la "Despot-Vodă" (Vasile Alecsandri, 1860) ș.a. A fost profesor în Conservatorul din București și director al acestuia; a predat aici cursuri de pian și armonie. A redactat lucrări didactice și a cules folclor, la fel ca tatăl său. A publicat piesele folclorice în aranjament pentru pian.
Eduard Wachmann () [Corola-website/Science/308782_a_310111]
-
la vechile studiouri ale postului de Radio București, imediat după război. Corul de băieți al Liceului Sf. Petru și Pavel din Ploiești a fost invitat la radio de trei ori, succesiv. Emil Vasilescu a fost și un pasionat culegător de folclor muzical, toate culegerile fiind incluse în cărțile lui. "Personalități prahovene, dicționar bio-bibliografic", de Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Gabriel Stoian (în colaborare cu Mihai Apostol și Maria Necula); Editura Premier, Ploiești, 2002.
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]
-
1949, în paralel, o carieră universitară mai întâi ca asistent la Catedra de literatură română modernă a Facultății de Litere și Filozofie din Cluj, iar începând din 1956 ca lector universitar la Facultatea de Filologie din Timișoara, unde a predat: folclor literar, literatură română (marii clasici) și critică literară. Alături de profesorul Gheorghe Tohăneanu impune erudiția științifică în cercetarea academică timișoreană. A fost numit conferențiar universitar în 1963, iar în anul 1968 a obținut titlul de doctor al Facultății de Litere a
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
de creație literară, Sibiu Dans Festival, International Photographic Salon. Pentru a fi și mai aproape de studenți, Casa de Cultură a Studenților a demarat colaborarea cu Facultatea de Inginerie “Hermann Oberth”, din cadrul ULBS- primul proiectul “Toamna Digitala”. Domenii de activitate: Dans, Folclor, Muzică, Fotoclub, Training-uri, Yoga, Tae-Bo, Aerobic, Karate, Teatru, Cenaclu, Modeling.
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu () [Corola-website/Science/308871_a_310200]
-
dansuri și obiceiuri populare (luna august). Trasee montane - spre E pe Valea Comăna-peșteră la confluența cu valea Tigăi-Vârful Cerbului (798 m. alt.) - Valea Purcaru - izvoare - Creasta Crizbav (965 m. alt.) - Rezervația Pădurea Bogății Documentele istorice reprezintăîn cercetările de etnografie și folclor izvoare a căror însemnătate a fost subliniată mai cu seamă pentru încadrarea istorică a fenomenelor studiate într-o cronologie bine delimitată. Nu sunt lipsite de interes semnalarea și publicarea acelor documente al căror cuprins poate interesa, alături de istorie și pe
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
reprezintă sunetul mai grav cu o octavă față de do central. Viola este folosită uneori în "scordatura" (acordaje alternative); totuși, prezența lor e mai rară decât în cazul viorii (în parte, faptul se explică și prin popularitatea mai scăzută a violei). Folclorul muzical maghiar și cel din Transilvania atestă folosirea violei (singură, în combinație cu o vioară de acompaniament - în Banat și zona Aradului - sau chiar înlocuită de una sau două viori de acompaniament) ca instrument de acompaniament (și denumită braci, brace
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
creațiile sale stilul clasic polonez cu influențe din operaitaliană (Bellini) și din muzică romantică germană (Schubert, Mendelssohn)și din muzică rusă ( Glinka). El s-a distins că un deosebit creator de melodii în care se poate recunoaște și inspirația din folclorul polonez ,bielorus și lituanian. Multe din operele lui Moniuszko conțin referințe critice față de diverse aspecte sociale negative din Imperiul țarist. În opera sa cea mai cunoscută , "Halka", răzbate rezonanță revoluției din "Primăvară popoarelor" din anii 1848-1849, mesajul fiind cel de
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
fel ca și alți barzi ai Poloniei precum Zygmunt Krasiński și Juliusz Słowacki, iar George Brandes afirma ca poeziile lui Mickiewicz sunt „mai sănătoase” decat cele ale lui Byron, Shakespeare, Homer sau Goethe. În tinerețe, poetul a fost influențat de folclorul local, orașul natal Navahrudak aparținând regiunii Hrodna din Belarus. După ce studiază la scoala din Navahrudak, ajunge în cercurile literare ale Universitații din Vilnius. În 1823 țarul ordonă desființarea societății secrete "Filomații", iar Mickiewicz este arestat și exilat in Rusia. În
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
o serie de 13 articole în limba română cu titlul "Crăișori din sălașul meu". În 1940 a început să culeagă povești populare, zicale și povestiri germane din Gărâna, Caraș-Severin ("Wolfsberg") și Văliug, Caraș-Severin ("Franzdorf"), din 1942 extinzându-și cercetările la folclorul românesc, cașovar și sârbesc din Banat. A cules peste 1.000 de texte (povestiri, basme, balade ș.a.) în călătoriile sale în zeci de localități, de la informatori români, germani, slovaci, crașoveni, sârbi, italieni. Alexander Tietz a fost căsătorit de două ori
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
La câțiva ani după decesul acesteia, s-a căsătorit cu Gertrude Antonia, născută Klipsch. Colaborează la publicații de limbă germană, uneori și de limbă română. Colaborarea pricipală, în perioada interbelică, la ",Reschitzaer Zeitung"". După război, colaborează la cotidianul "Neuer Weg". Folclorul cules din Banat în anii 1940-1950 îl publică în 4 cărți în perioada 1956-1974. Moare la Reșița, în 1978, fiind victimă a unui accident de circulație. Prin hotărârea consiliului local Reșița, nr. 16/24.02.2004, Alexander Tietz a fost
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
la primărie, o Volgă neagră din care a coborât Coroi, a vorbit cu primarul câteva minute și apoi a plecat să-și vadă fratele ce locuia 2 case mai la vale. Locuitorii zonei îl pomenesc și astăzi, face parte din folclorul local.
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
drept metafizic, biomorfic și simbiotic: în unele lucrări “un cal se metamorfizeaza într-un centaur-femeie”, corpuri bărbătești dobândesc capete de pasăre și membre malformate, devenind fapturi inedentificabile. Aceste neo-daliesciene viziuni mă impresionează precum influență iconoclasta a unui melange mitic de folclor românesc și avangardă a anilor ’20, ’30 și ’40, în special Victor Brauner. Daniel Ionescu este un pictor narativ care are ceva de spus; de exemplu, cănd deschide un craniu omenesc, descoperă un creier conceput din nuduri de femei voluptoase
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
în procedeele artistice folosite de autor, oglindind conștiința colectivă a poporului, mentalitatea și experiența lui de veacuri. Folosind cu măiestrie proverbele și zicătorile populare, Krîlov a îmbogățit limba și literatura rusă cu noi zicători. În fabulele sale se simte influența folclorului. Krîlov apare ca un inovator al fabulei ruse. El frânge cu hotărâre regulile convenționale ale clasicismului, înlătură morala seacă și didacticistă cultivată de fabuliștii dinaintea lui. La Krîlov, concluzia izvorăște în chip firesc din însuși conținutul fabulei, îmbrăcată în forma
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
în planul creației eminesciene îi corespunde o etapă superioară, marcată de redescoperirea tematicii "Erosului / Naturii" cu fața în oglindă vârstelor pure, copilăria și adolescență, de compartimentul transpunerilor ca modalitate de «perspectivare epopeica», de cercetătorul neobosit, permanent, la izvoarele mitosofiei, ale folclorului, ale limbii, înfățișându-se și că traducător cu înalte virtuți, în cultivarea graiului viu, dinamizator de tablouri istorice, intru subtilă ornamentica a textului. COtr = I. Cretu, "O traducere a lui Eminescu nevalorificata încă", în "Limba română" - revista editata de Academia Română
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]