8,525 matches
-
nu știi niciodată de unde sare cheia textului), se Întoarce către scrumiera de Limoges (e epatant, nu?), Își ia chiștocul (se cam consumă repede țigările de foi și costă al dracului!) și se lasă să cadă puțin cam teatral Într-un fotoliu odihnitor; pot spune că aproape s-a ascuns, Întrucât nu-l mai văd; doar dâra de fum e vie, unduiește În aer capricios, un șarpe care stă la Îndoială, să vedem pe cine va mușca cu dinții săi otrăviți; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
descrie el atâtea lucruri, dintr-o defulare) așa, acum se reașază, adică deschide ochii și privește, ia În stăpânire o bună parte dintre obiectele ce se află În cameră; cărți multe, foarte multe cărți; În dulapuri burdușite, pe mese, pe fotolii, unele stil (mă refer la fotolii), pe jos; un adevărat labirint de hârtie imprimată: deasupra fotoliilor din piele roșie (o nuanță de roșu stacojiu pe care nu pot s-o descriu, oricum, ceva de roșu există aici), sever aliniate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
defulare) așa, acum se reașază, adică deschide ochii și privește, ia În stăpânire o bună parte dintre obiectele ce se află În cameră; cărți multe, foarte multe cărți; În dulapuri burdușite, pe mese, pe fotolii, unele stil (mă refer la fotolii), pe jos; un adevărat labirint de hârtie imprimată: deasupra fotoliilor din piele roșie (o nuanță de roșu stacojiu pe care nu pot s-o descriu, oricum, ceva de roșu există aici), sever aliniate pe partea stângă (perspectiva din care privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ia În stăpânire o bună parte dintre obiectele ce se află În cameră; cărți multe, foarte multe cărți; În dulapuri burdușite, pe mese, pe fotolii, unele stil (mă refer la fotolii), pe jos; un adevărat labirint de hârtie imprimată: deasupra fotoliilor din piele roșie (o nuanță de roșu stacojiu pe care nu pot s-o descriu, oricum, ceva de roșu există aici), sever aliniate pe partea stângă (perspectiva din care privesc e cam incomodă; mă aflu mereu În spatele personajului, deci tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce merită câteva pagini de descriere și le-a mirosit, da, le-a mirosit cum ai mirosi o bucată de salam sau o ceașcă cu cafea sau părul unei femei stop (ce va face individul?); se așază din nou În fotoliu, Începe să ia din vraful de scrisori una câte una și să le (ei, ce?) citească (acum am pierdut orice șansă de a face din el un actant cu acte În regulă: ce să fac? Mă resemnez, citesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am curajul să-i spun că-s fericită că-l văd și că vorbesc cu el. Și el se bucură. Zău! Dar aș vrea să-mi spună și el același lucru. Te pup, Eleonora Vocea naratorului S-a ridicat din fotoliu, se plimbă dintr-un colț al camerei În celălalt În diagonală; este cuprins de o anumită nerăbdare, se poate deduce din felul neuniform În care se mișcă, face câțiva pași măsurați, ca unul ce nu se grăbește, apoi, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vor să lingușească și niciodată nu știi dacă nu vor să fie mai degrabă peiorativi, decât respectuoși), „Și zici că ăia vor un interviu de la mine?“, „Da!“ „Și ți-au spus cât mă plătesc?“ (Între timp, mă așezasem Într-un fotoliu confortabil și acum am timp să gândesc cum să ies din perplexitate, pentru că despre acest lucru nu venise vorba În convorbirea respectivă), „Vă plătesc cât trebuie“, „Nu, țțț“ - aici scoate printre dinți o onomatopee bizară - „Nu cât trebuie, ci cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de obsesia interviului, liber de orice obligație, ajungând așa de lesne la ceea ce-mi doream mai mult - să stau de vorbă cu Marin Preda -, mă destind dintr-odată, ceea ce el observă satisfăcut, mă las să cad din nou În fotoliul acela primitor, cu aerul unuia care a cărat pietre de moară și acum, că le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și aproape vesel, „ce crezi dumneata despre proza actuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niciodată... Dar, gândind logic, e mai bine ca ruptura să se producă acum, decât să-mi leg viața de Petre și să Îmi distrug viitorul. Deocamdată Îmi distrug sufletul. Poate timpul Îl va reface... Vocea naratorului Se ridică brusc din fotoliu, astfel că m-a surprins prin rapiditatea mișcării; nu-i constatasem decât mișcări foarte lente până acum, indecise, aproape ireale; are țigara verde de foi Între dinți, o mușcă nervos, se vede clar după Încordarea imperceptibilă a mușchilor maxilarului drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o nerăbdare ce iese În evidență din tot ce face. Ce face? Se duce către scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un copil mare și bun. Zuluf 5 iunie 1963 Dragul meu, Îți scriu pe foile pe care mi le-ai dat tu și cu creionul tău. Original, nu? Toate poveștile frumoase Încep cu „a fost odată“. Te cufunzi Într-un fotoliu, aprinzi o țigară, ai grijă să fie liniște În jur și Începi să citești despre peripeții nemaiîntâlnite. Povestea mea Începe tot așa. Dar dacă poți, citește-o În bătaia vântului celui mai sălbatic, când foaia ar vrea să se smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între patru pereți ai nu știu cărui amic binevoitor. De-aia suntem atât de urâți: suntem bolnavi. Prea puțin timp avem, prea puțin spațiu. Nu putem sparge nimic. Ne zbatem și urlăm. Ca animalele. Suntem niște animale. Vocea naratorului Se ridică din fotoliu, aprinse din nou țigara stinsă În timpul lecturii, rămase În așteptare, cu ochii Închiși; În acest timp, buzele se mișcau mecanic pronunțând aproape deslușit semnele citite. Se observă cum acestea insistă să se ridice din foile citite, să se desprindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
recompună, să refacă un traseu de mișcare avut inițial și pierdut prin transferul lor În litera textului, presată pe suprafața neutră a paginii scrise. Frânturile ce se ridică din foile și caietele răsfoite aruncate pe masă, pe jos și pe fotoliile din cameră transcriu un câmp de bătălie ars de liniștea finală; sfârâie doar gâturile tăiate, rănile deschise, membrele dezmembrate ale unor corpuri Încă vii, Încă aburind de viață, bolborosesc izvoare Închise violent să-și caute alte traiecte de manifestare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai autentici În jurnal decât În viața reală? Un posibil sfârșit de roman Țigara de foi mai fumegă Între degetele lui; dâra ei de fum, șarpe capricios În aer, este un semnal permanent că aici au loc arderi intense; lângă fotoliu s-au strâns mormane de mape, scrisori Împrăștiate, maldăre de dosare, caiete de diferite mărimi: unele ofilite de vârstă, altele ferfenițe de prea multă răsfoire; actul lecturii presupune o acțiune fizică, hârtia otrăvitoare este Întoarsă cu o mână catifelată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dintr-odată, aerul e mai dens, o mișcare, o frecare a corpului de alt corp provoacă scântei electrice; țârrr-țârrr, o sonerie Îl smulge violent din citit (n-am observat telefonul ascuns decât acum), s-a aplecat În partea dreaptă a fotoliului În care se Îngropase, a apăsat pe un buton, a tras afară receptorul: „Alo!“, „...“, „Cum?“, „...!“, „Nu se poate să fi murit!“, „...“ „N-avea voie să moară!“; scoate aproape un strigăt ce sună strident În liniștea vătuită cu cărți a camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vine ameninț-o nu vine (operația de aranjare a elementelor distribuie un sens acolo unde vârtejul entropic ucide corpul pufos, umed de viață al cuvântului, ca o nară de cal În galop pe suprafața albă a zăpezii). Se ridică din fotoliu. Merse către ușă. Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se apleacă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plic. Mulțumi. Se Întoarse. Închise ușa. Traversă coridorul strâmt. Se izbi de colțul cuierului de metal. Își duse mâna la umăr. Se uită la plic. Îl cântări. Continuă să meargă. Ocoli colțul mesei. Se opri lângă masă. Se așeză În fotoliu. Se sprijini cu cotul de marginea mesei. Lăsă plicul să cadă pe masă. Se uită la plic. Îl luă În mână. Îl Întoarse. Îl aruncă. Rămase așa indecis privind o fotografie din vitrina cu cărți. Ne apropiem și noi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unei tranzacții serioase, dar se mai poate să fie și un fel de a se strecura... Se retrase, ca s-o lase să-și odihnească puțin și ea oboseala drumului. Astfel Grigore, când se întoarse, o găsi singură într-un fotoliu, cu ochii închiși, parc-ar fi dormitat. ― De ce l-ai adus aci pe ăsta? îi zise el cu imputare, observând că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gândurile în minte într-o singură dorință stăpânitoare. Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. Nu mai vedea decât ochii ei, gura ei, sânii ei. O cuprinse brusc de mijloc și o răsturnă pe fotoliu, acoperind-o cu sărutări lacome. Nadina îi murmură la ureche cu același glas: ― Nu aici... Nu vreau aici... Îi alunecă din brațe. Apoi îl luă de mână. Și el o urmă ca un câine credincios. 6 A doua zi, îndată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care nu-i prevestea nici o bucurie: ― Tocmai despre dumneata vorbeam... Parcă-ai dat cu bobii! Arendașul își compusese surâsul de circumstanță și-i sărută mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. Se așeză și ea pe celălalt fotoliu, murmurând feciorelnic: ― Așa... Acum putem vorbi liniștiți! Platamonu cunoștea ceremonialul. Excesul de gentilețe înseamnă că are mare nevoie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i sărută mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. Se așeză și ea pe celălalt fotoliu, murmurând feciorelnic: ― Așa... Acum putem vorbi liniștiți! Platamonu cunoștea ceremonialul. Excesul de gentilețe înseamnă că are mare nevoie de bani. Încercă să previe primejdia și începu să-i pomenească despre recolta care... Ea îl întrerupse rîzînd: ― Știu, știu... Totdeauna recolta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ieșit o întreagă poveste. Ieri, pe nepusă masă, socrul ei; azi, țăranii. Acuma se dumeri pentru ce s-a plâns adineaori Platamonu că e prea grea arenda. Nu-și putu ascunde un surâs ironic, aruncîndu-i o privire. Ședea în același fotoliu, cu ochii la țărani, cu o mirare încremenită pe față, care voia să-i mascheze turburarea, căci în creieri îi ardeau usturător numai cuvintele: Uite norocul meu!" Când crezu că au vorbit destul, Nadina îi întrerupse, spunîndu-le că deocamdată n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trimis să ne rezerve o masă și să fie aici, la sfârșit, să ne conducă. Am făcut bine?... Vine și Gogu cu consoarta lui... ― Tot ce faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat și curios al lunii. Tăcerea, mai mare aici decât în dormitorul lui, îi făcea bine ca și răcoarea ce-l înconjura și-i mulcomea bătăile inimii. Lăsă capul înapoi pe rezemătoarea fotoliului și închise ochii, zicîndu-și amuzat: Ce nostim ar fi să adorm așa!" Din când în când însă trăgea din țigară schițând câte un rotocol de lumină roșiatică. Deodată i se păru că o ușă s-a deschis și s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de nume respectabile. Unele doamne din comitetul societății, alergând de ici-colo, aferate, șopteau fericite prietenilor, în treacăt: ― Seara asta va fi înscrisă cu litere de aur în analele Romîniei! înainte de a se ridica cortina, Grigore, întorcînd capul întîmplător, văzu în fotoliul din spatele său pe Titu Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu bucurie. Ne vedem în antract! Titu era oficial, pentru cronica teatrală. Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]