8,005 matches
-
să producă schimbarea la față a unor: Dumitrașcu, Păunescu, Verdeț, Vadim, Văcaru, Văcăroiu, Popa Tatu și compania, cînd aceștia, drăgălașii de ei, începuseră să urce scara? Care? 19 februarie Modă nouă. Fata, chiar dacă e ger, își pune-n valoare părul, generos, des, involt, liber în gerul iernii. Alături, băiatul, efilat sau bondoc, își îndeasă pînă peste urechi fesul (obligatoriu negru), avînd aerul unui neajutorat nătîng, înfiat de cea pe care o ține de mînă. Asta-i ce se vede. Cine știe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și, mai ales, la figurat. La cîteva minute după sosirea sa la Iași, după un drum lung, la volan, Regele a ieșit în balconul Primăriei, ovaționat de imensa mulțime din bulevard. Ne-a îmbrățișat, cîteva minute, cu mîinile lui mari, generoase, atît de întremător simbolice, și s-a retras. În stînga mea, unu' cu față standard: ăăă, da' di ci n-o vorbit?! Îi răspunde junele imberb din dreapta: dom'le, nu-i Iliescu... Liniște. "Experiența pe care o aveți în munca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul raglanului jerpelit. "Casa de oaspeți" din Bucium. Ce buncăr misterios, ascuns în verdeață luxuriantă! Să nu fi văzut proletarul de rînd, lumpenul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reglîndu-mi mecanismul care, din cînd în cînd, face ca toba de eșapament de la fostu-mi autoturism. Subiecte mundane, atacate nonșalant, mici confruntări de breaslă, pigmentate cu ironiile aferente, ce mai, conclav de lume bună, în care, dacă nu aș cunoaște generoasele spirite, m-aș simți ușor stingher. Dar... dar... din cînd în cînd, subiectele se colorează brusc altfel: după micile turniruri de vorbe sclipitoare, scurte și discrete inserturi de... de... frăsuieli. Staturi și ținute care, atunci cînd le intru în cabinetele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci, ăhă, masculii au dispărut, văzîndu-și de viața lor crudă, femelele au fătat, a ruginit frunza din vii... Păi, din nunta aia tot s-a ales Moșu cu ceva: cu un culcuș în frunzarul gras, cu pomeni de peste tot, de pe la generoasele ferestre. Ce-i puțin pentru bătrînețile lui de cîine retras la vatră? Îl și ntreb: Ia zi-i, Moșu, e puțin? Se gudură ca un bătrîn care cîndva a avut umor. Dintre picioarele din spate, cea care l-a dus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o gură vulgară. Subalternii buzelor, sînii, erau de-o proeminență ieftin gonflată. Mersul de manechin, un manechin dezordonat, divulga proveniența modestă, lipsită de codul gustului și al eleganței. Mîini mici, inexpresive, fără elocvență. Ce-ar mai fi fost? A, părul. Generos, cu adevărat, dar supus unui tratament îndoielnic, de parcă ar fi ieșit permanent de sub cască. Privirea însă... Da, de aici trebuie să înceapă depistarea enigmei. E o privire a cărei putere hipnotizează unanim. Pigmentul catifelat și totuși extrem de penetrant al irisului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
predestinat a fi stat, ideal, la temelia unui nucleu dăinuitor. Remedii? Aproape nule. Cu edificiul impecabil compozițional al Teatrului s-a petrecut un tratament oarecum asemănător celui de la "Medicină". Trebuind să suporte în anii găunoasei culturalizări generalizate condiția de gazdă generoasă, clădirea concepută de arhitecții vienezi Fellner și Helmer a intrat pe mîini iresponsabile, anexîndu-i-se un "fund" cu atribute funcționale. Ce arhitect cu statut onest (nu mai vorbim de comanditar) ar accepta să intervină într-o compoziție de un atare echilibru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
României Mari, ușurînd astfel sarcina (de partid) a comunismului remanent să pună acum iar mîna pe frîiele puterii. Dar cum, în privința asta, nimic nu e bătut în cuie, nici România actuală, stat cu pondere geo-politică importantă, nici Basarabia, provincie întinsă generos între Prut și Nistru, nu și-au spus încă ultimul cuvînt în materie de demnitate, sînt de așteptat reacții serioase la întoarcerea pe moment a bolșevismului. În România, masivele forțe politice și civice de orientare net democrată au pierdut, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în pragul marii plecări, celelalte acte, ale celor pe care chiar el i-a clonat post-decembrist, nu pot ascunde înverșunarea restauraționistă. La urma urmei, nici recitativele președintelui nu sînt chiar așa de agamițe cum par. După ce a obținut curtoazia prea generoasă (dar demnă) a suveranului, iată-l acum pe un Bucefal înstelat, în cinci colțuri, descinzînd între țăranii Sibiului. Să le traducă pretențiosul "transhumanță" ca fiind chiar el încarnarea acesteia. Să le arate, cu poze doveditoare, că e neam de oieri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
muzeale, în așa măsură încît vechiul și nobilul palat să cîștige în grandoare, dar să și înnobileze, la rîndu-i, capodoperele. Privind Iașul, datele sînt oarecum asemănătoare. Fostul așezămînt cu funcții administrative, devenind în comunism al Culturii, și-a oferit încăperile, generoase arhitectural, celor două segmente de pinacotecă fondatoare, universală și națională, dar nebeneficiind, ca în cazul Capitalei, de o regîndire muzeală strictă. Mai mult, deteriorările progresive ale construcției întrețin de o bună bucată de vreme un aer de nemeritată sordidă patină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca reflectînd, în mic, ceea ce se petrecuse/ se mai petrecea încă în teritoriile notorii ale picturii europene. În momentul în care eu însumi încercam să-mi delimitez posibilitățile, să-mi radicalizez formula compozițională, colinele acestea mirifice încă se mai ofereau, generoase, ca eden inconfundabil, celor cu șevaletul în spinare. Era încîntător să nimerești șansă rară peste un Cămăruț, un Craiu, un Popa, un Agafiței, un Hîrtopeanu, ieșiți incognito... la peisaj, cum un pic argotic-artizanal se numea pe-atunci vitalul act al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însoțim în insolitul ei demers: acela de a asculta civilizați, politicoși destăinuirile unui personaj (oricum inconfundabil) despre viața-i (oricum ieșită din comun), chiar dacă această viață a fost una marcată de cele mai discutabile comportamente. De ce (pare a ne invita generoasa teleastă) să nu asistăm curioși la ce poate să ne mai spună un personaj ca acesta, care a călărit un secol și, iată, încă n-a coborît din șa? Tonul moderatoarei ca de fiecare dată se menține în regimul lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de doctorat pentru că... nu vrea să mintă: Nu vreau să mint, dom'le, și spuma îi pune mustață albă, nu vreau să mint... Același, capelmaistrul șuetelor noastre, însoțit, invariabil, de Cella, flebețea lui (cum ar spune Andreea), pe cît de generoasă jos, pe atît de modestă sus, în fază de pregătire a... doctoratului (bine aranjat de V.). În plin turnir de vorbe și de ipoteze, Cella vrea să spună și ea ceva. V. intervine imediat: Cella, tu vezi-ți de doctoratul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parale, la lombrozian încruntatul C.T.P., pe post permanent de mafaldă națională, de la, vai, declarat republicanul multidioptric Preda la transpiratul și pe ger Boda, de la mereu prostdispusul cu bănuite dificultăți gastrice Paler, la incongruentul și frivolul ex-poet Dinescu (și lista rămîne generos deschisă), diapazonul diagnosticelor pe care o țară cu gura căscată le așteaptă seară de seară e un ambitus pe care nici Pavarotti în zilele lui bune nu-l obține. (Era să spun și dimineață de dimineață, dar cum sînt cam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
condiția ei modern-luxuriantă, vecină a performanței nord-americane? Oricum, nu mai puțin jumătatea de secol, cît a durat rătăcirea castristă. Justificarea vine, ca argument peremptoriu, dintr-o regiune a globului, una, dacă nu chiar atît de paradisiacă, oricum hărăzită democrației prin generoasele ei date istorice. Trecută, și ea, alături de suratele estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum, dramatic, să se redreseze, să-și regăsească fibra profundă. Alterată, de data asta, nu de la distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încoace și mult mai provocator, ieșirile suprarealiștilor, bulversante în momentul impactului lor prim, ne par acum de o dulce candoare. E de ghicit, cred, bătaia scurtă a preambulului. Așadar. Ce fascinant e să privești cu seniorială detașare dar și cu generoasă curiozitate manevrele frapante ale nou-veniților. Justificate în chiar infatuata lor provocare, nu însă și mai puțin supuse circumstanțelor, nu neapărat meschine. De luat în calcul sumar și comod calcul doar și sarabanda expozițiilor de la Cupola ieșeană, dominată, cu precădere, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anonimat frustrant, dincolo, Baetica (ce nume!) stă bravă în bătaia condeielor critice. Și dacă proza ei frivol bicisnică s-ar lovi doar de voioasa persiflare a unui senior, Alex. Ștefănescu, impresia ar fi una de rîcă generaționistă. Dar nu, cronica generos spațiată a lui Daniel Cristea Enache dintr-o recentă Românie literară vine chiar din zodie congeneră. Și nu numai Baetica se bucură de același tratament. Cvasiîntreaga ei generație cade sub observația extrem de exigentă a criticii de întîmpinare, imprimînd un dinamism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu are nici până la ora actuală o bibliografie teoretică pe măsura complexității sale. Până în acest moment, în special datorită școlii franceze de istoriografie din jurul revistei Annales (lansate în anul 1929), studiile mai importante dedicate imaginarului medieval s-au desfășurat în cadrul generos al istoriei mentalităților. Datorită modelelor generale oferite de Marc Bloch, Fernand Braudel, Georges Duby, Jacques Le Goff (printre mulți alții), cercetarea fenomenului din perioada la care ne referim a fost tratată plural, la răscrucea mai multor domenii umaniste, cărora le-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
exact a unei direcții de cercetare în studiile medievale dinspre antropologia politicului sau/și a puterii. Reconsideră critic conceptul de istorie politică, pe care îl comentează de altfel cu referire la istoriografia secolului XIX și propune o altă abordare, mai generoasă și mai dinamică (438-44). Recunoscând (din nou) că antropologiei i se datorează și una din primele perspective științifice din secolul XX asupra puterii − concept preluat apoi de sociologie, pe lângă științele politice −, Le Goff subliniază o diferență esențială între aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale unei istorii particulare și reflectă o anumită semnificație a timpului care îl străbate și care îi asigură dinamica internă (în special prin unitățile narative reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-o paradigmă epistemologică generoasă și relativistă, ce a făcut posibilă ieșirea din cadrele "gândirii tari" ale "istoriei politice", pe care discursul filosofic al secolului XX în general o repudiază. În teoria actuală a imaginarului modernității, memoria colectivă, spre exemplu, nu mai e garantul datelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
I), legendar (local, Dragoș sau Negru-vodă), istoric (Ștefan III al Moldovei) sau eventual chiar a anti-modelului (trădătorul, "turcitul" etc.). Sistemul imaginarului colectiv are un caracter general și nedeterminat, atât temporal, cât și spațial și cultural; de aceea, este un cadru generos de analiză, pentru că are o mare capacitate de adaptare, datorită sub-componentei sale antropologice, prezente difuz la toate nivelele. Spre exemplu, în cazul evului mediu românesc vorbim despre o perioadă îndelungată, dacă ne referim măcar la un aspect (dovedit statistic de către
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
diferite ca substanță și configurație, cu legi de organizare proprii, însă fără multe elemente în comun. În comentariul anterior, dimpotrivă, am propus să relativizăm granița rigidă dintre realitate și imaginar și, plecând de la o platformă (inter)disciplinară cu mult mai generoasă (care să integreze antropologia și sociologia), să trasăm o altă hartă conceptuală, sub forma metaforică a două bazine ce comunică permanent. Am renunțat la a vorbi despre mental în relație cu realitatea, pentru că el este mai curând o funcție a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vocile majore ale istoriei literaturii române vechi a provocat și împietrirea jocului de perspective, dar și regionalizarea, chiar trecerea într-un registru minor, provincial, a valorii unora dintre textele medievale, pe baza cărora s-ar putea intra într-un dialog generos, pe marile circuite științifice internaționale. Închiderea în turnul de fildeș al filologiei și cele câteva marote ideologice care brăzdează lectura canonică (de manual, fie el și universitar) a acestei culturi scrise românești − de care se fac "vinovați", din perspectiva publicului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o lipsă de interes pe plan local, mai gravă chiar în acest moment decât cea internațională. Una dintre reacțiile comune, venite uneori și din partea literaților, este aceea de nerecunoaștere a apartenenței culturii scrise vechi la familia, de altfel, mult prea generoasă la ora actuală, a "literaturii". Tabăra care "apără coroana" se înverșunează în a demonstra, cu orice preț, "literaturitatea" scriiturii. Efortul a dus adesea la scrieri ale specialiștilor noștri în stilistică, retorică, filologie slavă, greacă, închinate căutării încrâncenate a stilului, a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
face ca unele opțiuni filosofice să aibă sau să nu aibă o anumită "susținere", încredere din partea celor care dau regula creației într-un spațiul cultural din care face parte și filosofia. Din această perspectivă, mediul filosofic românesc actual este deosebit de generos pentru experimentele filosofice, în genere, pentru cele care au de-a face cu judicativul constitutiv și cu încercarea de a-l disloca pe acesta, în mod special. Găsim încercări de regândire a logicii, pe linia elementelor sale fundamentale: forme, raporturi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]