9,375 matches
-
în urmă cu vreo 10-12 ani că...” (exprimare stângace, topică franțuzească)? Admițând că cei 10-12 ani se scad din anul morții poetului, 1889, suntem purtați spre anii 1877-1879. Cine putea să fixeze aici debutul bolii lui Eminescu? Este epoca lui glorie ca poet, ziarist și chiar om politic (fusese revizor școlar într-un guvern conservator, era în atenția Palatului). Pentru că a stat o lună la Florești unde a tradus o carte din nemțește? Sunt aproape enigme (totuși, prietenii lui Eminescu explică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lipsă (se vorbește de „sentință”): pentru o conferință publică unde se exprima foarte liber despre Caragiale, Eminescu și Slavici președintelui S.S.R. i se cere nici mai mult nici mai puțin decât să demisioneze din funcție Trebuie amintit, totuși, pentru (mica?) glorie a acestei lumi scriitoricești în bulversare, că Victor Eftimiu va rămâne președinte de onoare al S.S.R. și apoi al Uniunii Scriitorilor din România până la moarte (1972). Exista o onoare scriitoricească ce străbătea fiorii apropierii acesteia forțate de proletcultism, de direcțiile
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
s-a păstrat din timpul lui, din generație în generație. Se spune că în sunetul acestei melodii intra Ștefan triumfător în cetatea sa de la Suceava acum 500 de ani. Când îl cântam, simțeam trăind acele vremuri de mărire și de glorie românească, ne afundam în cinci sute de ani de istorie și trăiam câteva clipe acolo în contact cu vechii soldați și arcași ai lui Ștefan și însuși cu el. „Ca un glob de aur”, cântecul lui Mihai Viteazul, cântecul lui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
îndurat „pelerinajul” multor închisori, una mai crâncenă decât alta: Deva, Alba Iulia, Târgușor, Gherla, apoi închisoarea Aiud, temnița marilor pătimiri românești ca și temnița Pitești, decimarea studențimii legionare. La Aiud a fost decimată Căpetenia Oștirii Române, care a purtat drapelul gloriei românești peste depărtări de margine răsăriteană până la râul Volga, apoi în apus, până la Budapesta și Praga. De la temnița Aiud, Zarca, Gheorghe Mântulescu a fost coborât în adâncul pământului la mina de plumb Valea Nistrului, trudind timp de patru ani. Aici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și apă, așa cum se legaseră în zilele de năvălire. Urmară apoi zile de veselie . (Istoria Românilor de Floru, pag. 181-182) ȚĂRÂNA de la SUCEAVA, CETATEA NEAMȚULUI, HOTIN și SOROCA S-a adus apoi țărână de la aceste patru cetăți și puncte de glorie ale românilor și s-a vărsat pe fața albă a mesei, deasupra țărânei celeilalte. După ce s-a citit și aici scrisoarea din partea legionarului Budei care a adus țărâna cu propria mână. ȚĂRÂNA de pe locul unde Horia a fost tras pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a pleca de la ce este. Asta pare cel mai ușor lucru din lume, nu-i așa? Or, noi începem prin a face contrariul: noi judecăm, adică cel mai des condamnăm în mod suveran regimul existent, societatea căreia aparținem, în numele unei glorii trecute, sau a regimului viitor, sau alegem dintre caracteristicile sale cea pe care o agreăm, trimițând-o pe cea conexă în infernul "ideologiei". Și fiecare înarmat cu scalpelul său începe să separe cu strictețe libertatea bună de cea rea, egalitatea
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
în legătură cu ele, vom ajunge la o multitudine de ocazii de a canaliza conversația în direcții interesante. Citiți cu atenție următoarele dialoguri (informațiile necerute sunt marcate cu litere cursive) purtate într-o perioadă scurtă de timp: SAM: Dansezi într-adevăr excelent, Gloria. Ai luat multe lecții de dans? GLORIA: Nu, sunt pentru prima dată Ia acest curs al Iui Arthur Murray, dar, pe când eram în Anglia, mă duceam în fiecare seară la discotecă. ALAN: Salut, Peter! Nu te-am văzut de-un
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
de ocazii de a canaliza conversația în direcții interesante. Citiți cu atenție următoarele dialoguri (informațiile necerute sunt marcate cu litere cursive) purtate într-o perioadă scurtă de timp: SAM: Dansezi într-adevăr excelent, Gloria. Ai luat multe lecții de dans? GLORIA: Nu, sunt pentru prima dată Ia acest curs al Iui Arthur Murray, dar, pe când eram în Anglia, mă duceam în fiecare seară la discotecă. ALAN: Salut, Peter! Nu te-am văzut de-un car de ani. PETER: Da, cam așa
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
calitate îndoielnică, cu un patron antipatic și, în plus, cu o pianină mecanică în continuă funcțiune, la intensități exasperante pentru consumatori, este dată de prima sală din dreapta intrării, consacrată, din 1910, ca loc de întâlnire al artiștilor (scriitori, actori, pictori). „Gloria” T.O. nu a ținut - spun martorii - decât puțini ani, până la războiul început în 1916, atâta timp cât atmosfera era întreținută de boema literară și teatrală. La cele nu mai mult de cinci mese din încăperea preferată se așază frecvent, la o
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă. De aceea, cârciumile orașului, cu meniuri opulente și vinuri aducătoare de bună dispoziție, devin emblematice pentru cronică orașului: „Câteva firme de cârciumi ieșene merită gloria de a intra în istorie: «La Bolta-Rece», « La Raiul lui Adam», «La Lupu Fleica», «La Șapte Pulpe», «La Picior de Paris», «La Iancușor», «La Trei Sarmale», «La Viață Lungă», «Parcul Vânătorilor», «Mânaș Cantar», «Simon Pașcanul»; unele dispărute, altele în ființă
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
Următoarele volume, Nucul dintre două veacuri (1993), Cerul meu de hârtie - My Paper Sky (2001) ș.a., se vor axa pe aceleași motive, vor relua chiar unele poeme, înregistrând, pe alocuri, un patetism exagerat și platitudini grandilocvente (Eminescu, cetatea Limbii Române, Glorie Limbii Române). Ca romancier, Ț. este autorul unei trilogii ambițioase, alcătuită din Chipul din oglindă (1997), Insula viscolului (2000) și Orbul din Muzeul Satului (2002). Primul fir epic, abordat acid și sarcastic, înrâurit de activitatea jurnalistică a autorului, înregistrează lupta
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
și paloș”, VR, 1954, 11; Mihai Gafița, Trei romane istorice, „Scânteia tineretului”, 1955, 5; Savin Bratu, Un nou roman istoric, GL, 1955, 13; Traian Liviu Birăescu, Romanul unui tânăr scriitor, O, 1955, 2; Traian Liviu Birăescu, Romanul unei epoci de glorie, O, 1956, 10; Simion Bărbulescu, „Atac la sol”, O, 1966, 4; Simion Bărbulescu, „Steaua de mare”, O, 1966, 10; Voicu Bugariu, Un imn al vitejiei românești, AST, 1967, 7; Magdalena Popescu, „Strămoșii”, GL, 1967, 31; Aurel Martin, „Dincolo de linii”, „Viața
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
epocii, Buddha era un bărbat chipeș, o sursă relativ veche - Aggañña-sutta - lăudându-i frumusețea în comparație cu regele Pasedani din Statul învecinat. La șaisprezece ani se căsătorește, după obiceiul timpului, cu două prințese din regatele vecine, Gopă („păstorița”) și Yaśodhară („purtătoarea de glorie”). Pe cea de-a doua se spune că a obținut-o la un concurs de tragere cu arcul. Yaśodhară era verișoara sa, fiica unui frate al mamei. Se știe despre ea că avea o fire liniștită, rezervată, așa cum se cuvenea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se îndreaptă către scriitorii care trecuseră proba școlii în anii 1870 (Bolintineanu, Alecsandri), pe Eminescu și Caragiale pe care l-a cunoscut personal în redacțiile gazetelor vremii nu e în stare să-i înțeleagă și înregistrează cu abia ascunsă uimire gloria postumă a acestora. Despre Caragiale ne comunică amintiri minore și răutăcioase insistând asupra unor aspecte nefavorabile acestuia: la „abatorul vechi“ de la Colentina autorul Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în urma victoriilor hotărâtoare ale armatelor germane, pune la cale un banchet de veselie. Membrii acestei colonii se adună în seara de 11 mar tie în sala Slătineanu, actuala Casa Capșa. Pe când petrecerea era în toi, șampania curgea și toasturile slăveau gloria armelor germane, o ploaie de pietre se abate, din stradă, asupra geamurilor. Geamuri făcute țăndări, germani loviți înăuntru, consulul Germaniei, domnul de Radowitz, lovit și el, cheamă prefectul de poliție, Simeon Mihălescu, și-i ordonă, bătând din picior, ca să restabilească
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Brăila la epoca detronărei lui Cuza, scrie următoarele ver suri intitulate: date nefaste La moartea principelui Alexandru Ioan I. Cuza De pre malurile Senei Unde-un geniu infernal Străbătea prin focul Ghenei P-un cadavru bucefal, Spulberând cu pași profani Gloria a mii de ani, Galicul alectrion Anunța în depărtare Sfărâmarea unui tron Și a unui Cesar mare.8 De p-al Dunărei mal verde, Unde geniul roman Rătăcise pân-a perde Calea divului Traian, Prin căi alte nerăzbite De mâini
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
intrarea cartierului militar al Capitalei; ea ar fi ca Propyleele acelui șir de cazarme ce se destind pre Dealul Spirei, și ostașii români, intrând și ieșind din acel cartier, ar avea pururea dinaintea lor monumentul care le-ar aminti despre gloriile militare ale patriei. Nici un loc, credem, n-ar fi mai nemerit din punctul de vedere al pioaselor tradițiuni și al efectului moral.“21 Când ne gândim la acest proiect, avem viziunea aspectului marțial pe care l-ar fi avut statuia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
opt vorbitori („Junimea română vine să esprime, pe acest mormânt încă deschis, regretele sale eterne pentru pierderea aceluia care fu, în toată viața sa, apostolul libertății, susținătorul ideilor celor mai nobile, apărătorul popoarelor apăsate. Francia pierde în Michelet una din gloriile sale, România un susținător puternic“) a impresionat puternic opinia publică franceză, unul dintre ziarele pariziene reprezentative ale epocii, La République Française, făgăduind poporului român tot ajutorul moral de care acesta avea nevoie într-un moment de răscruce al istoriei sale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cuvântări și scrisori, tom. II, 1877-1886, București, 1909, pp. 22-23). Evenimentele inspiră pe Vasile Alecsandri care, în acele zile glorioase, este poetul epocii și al neamului. Nimeni nu era mai fericit înzestrat de la natură ca să cânte redeșteptarea vitejiei române și gloria clipelor de atunci. Ziarele publică poezia lui Alecsandri: balcanul și carpatul Balcanul și Carpatul la Dunăre măreață Ca doi giganți năpraznici stau astăzi față-n față Ș aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Bacalbașa datate 20 august/1 septembrie 1877. scop, dar încă comanda superioară a ambelor armate despre Plevna îmi este încredințată mie. Aceasta este o onoare care se resfrânge asupra țării, asupra voastră. Faceți dar să fâlfâie din nou cu glorie drapelul românesc pe câmpul de bătaie, unde strămoșii voștri au fost, secoli întregi, apărătorii legii și ai libertății. Înainte dar, ostași români, înainte cu bărbăție și în curând vă veți întoarce în familiile voastre, în țara voastră liberă prin voi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Viena, se stabilește în Capitală și începe să dea spectacole în grădina Union-Suisse, precum și în alte săli și grădini bucureștene (Orașul Pesth, Dacia, Circ, grădinile Stavri, Rașca ș.a.); Ioan Massoff - de la care am preluat aceste informații - precizează că epoca „de glorie“ a lui I.D. Ionescu a durat până prin 1887 (el moare în sărăcie, în iulie 1900, la Sinaia, unde este și înmormântat). 134. În anul 1877 I.D. Ionescu juca pe scenele din sălile Dacia și Circ și în grădina Union. La
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numai de pe valoarea ei literară, ci mai ales din punctul de vedere moral și național. Istoria - nu cea de astăzi ci istoria de mâine și de poimâine - va spune că Alecsandri a fost marele poet al ceasului, care a cântat gloria neamului său în cea mai încântătoare limbă literară. Istoria va spune că a fost singurul bard care a cântat epopeea din 1877-’78 și a cântat-o în versuri de o frumusețe unică necunoscută limbii române nici mai-nainte nici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
obștesc. Toate rănile războiului din Bulgaria au fost îndurate cu stoicism și voioșie. Bucureștii aveau înfățișarea unui oraș pur românesc și fericit. Înfățișarea Bucureștiului de astăzi - în urma marelui război care ne-a dat întregirea neamului - murdar, bastard, fără conștiința marii glorii naționale dobândite, numai cu preocuparea lucrurilor mici și a câștigurilor mari, era necunoscută Bucureștilor de la 1877 și 1878. În același timp se impune și Eminescu Bucureștilor. Eminescu era cunoscut la Junimea din Iași, unde avea admiratorii săi, dar nu era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
George Sidoli. De astă dată pagubele nu au fost prea mari, iar baraca de pânză n-a suferit decât neînsemnate stricăciuni.4 (Id., ibid., nr. 11579, 1 ianuarie 1922, pp. 1-2.) Pagina 140 * Fiindcă să nu uităm că una din gloriile bucureșteanului este că știe să facă chef. (Id., ibid., nr. 11573, 25 decembrie 1921, pp. 1-2.) Pagina 141 * Nicăieri nu-mi plăcea atât cât la Bordei. La Paște ori la Sfântul Gheorghe ne angajam ceata: opt până la zece, cu cântăreții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în momentul de față pe Eugen Barbu, despre care are păreri excelente. Spune că în București „se citesc cu delicii” paginile acestuia din Războiul undelor (1974), în care, sub figura unui agent de contrainformații, e înfățișat Preda, rivalul său la gloria literară. Dacă nu le-am citit, s-o facem cît mai curînd!, ne îndeamnă. Vădit interesat de evoluția raporturilor dintre cei „mari”, Bălăiță a urmărit de la început pînă la sfîrșit regalul intempestivului oaspete. Deși nu-i suferă pe „tipii” de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]