8,291 matches
-
și nefaste a acestora, facilitând intervenții, și măsurile adecvate terapiei. Contribuția analizelor chimice la dereglările fiziologice în cunoașterea mecanismelor coagulării ameliorează diagnosticul, înlesnește prognosticul. Sec. XX este al laboratoarelor medicale unde, pe lângă serurile și vaccinurile de care am pomenit, enzimele, hormonii, vitaminele și antibioticele tind să caracterizeze acest veac. Enzimele sunt catalizatori biologici care activează procese chimice. Ele au început să fie descoperite încă din 1834 când francezii Payen și Persoz, chimiști, au descoperit prima enzimă. Denominația aparține germanului Wilhelm Kühne
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
chimiști, au descoperit prima enzimă. Denominația aparține germanului Wilhelm Kühne în 1878. Francezul Emile Duclaux le-a numit diastaze. Lista lor este lungă. Industria chimică farmaceutică produce enzime purificate, utilizate ca medicamente. Rolul lor în metabolism, în nutriție este considerabil. Hormonii sunt produși de secreție ai glandelor endocrine, deci neavând canal excretor se varsă direct în sânge. Toți sunt importanți și majoritatea au fost descoperiți în acest secol: hormonii hipofizari, dirijori ai funcțiilor de secreție internă au rol în reglarea funcțiilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
purificate, utilizate ca medicamente. Rolul lor în metabolism, în nutriție este considerabil. Hormonii sunt produși de secreție ai glandelor endocrine, deci neavând canal excretor se varsă direct în sânge. Toți sunt importanți și majoritatea au fost descoperiți în acest secol: hormonii hipofizari, dirijori ai funcțiilor de secreție internă au rol în reglarea funcțiilor metabolice, hormonii tiroidieni, reglatori ai proceselor de metabolism, paratiroidieni, coordonatori ai metabolismului fosfocalcic, respectiv a dezvoltării sistemului osos, suprarenali, cu rol în metabolismul sărurilor în reglarea tensiunii arteriale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
produși de secreție ai glandelor endocrine, deci neavând canal excretor se varsă direct în sânge. Toți sunt importanți și majoritatea au fost descoperiți în acest secol: hormonii hipofizari, dirijori ai funcțiilor de secreție internă au rol în reglarea funcțiilor metabolice, hormonii tiroidieni, reglatori ai proceselor de metabolism, paratiroidieni, coordonatori ai metabolismului fosfocalcic, respectiv a dezvoltării sistemului osos, suprarenali, cu rol în metabolismul sărurilor în reglarea tensiunii arteriale; insulina, secretată de pancreasul endocrin concură la reglarea metabolismului glucidic; estrogenii și progesteronul secretați
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
metabolismului glucidic; estrogenii și progesteronul secretați de ovar; testosteronul, secretat de testicul cu rol în păstrarea caracterelor de gen. Dacă descrierea glandelor cu secreție internă a început încă din Renaștere, cu Vesal (1555) — corpul galben, și cu Eustachio — suprarenala, descoperirea hormonilor începe cu anul în care E. A. Sharpey (1850 - 1935) și Georges Oliver (1841 - 1915), fiziologi englezi, izolează vasopresina (1896) secreție a hipofizei posterioare cu rol antidiuretic. în absența ei apare diabetul insipid. în concentrație mare este hipertensivă. Vasopresina este numită
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anul în care E. A. Sharpey (1850 - 1935) și Georges Oliver (1841 - 1915), fiziologi englezi, izolează vasopresina (1896) secreție a hipofizei posterioare cu rol antidiuretic. în absența ei apare diabetul insipid. în concentrație mare este hipertensivă. Vasopresina este numită și antidiuretic hormon sau adiuretină și este însemnată cu simbolul ADH, atestată și completată și de alți cercetători. Termenul de hormoni este introdus în 1905 de către W. B. Hardy, care-i caracterizează ca produși stimulenți, excitanți ai țesuturilor sau glandelor cu funcție endocrină
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a hipofizei posterioare cu rol antidiuretic. în absența ei apare diabetul insipid. în concentrație mare este hipertensivă. Vasopresina este numită și antidiuretic hormon sau adiuretină și este însemnată cu simbolul ADH, atestată și completată și de alți cercetători. Termenul de hormoni este introdus în 1905 de către W. B. Hardy, care-i caracterizează ca produși stimulenți, excitanți ai țesuturilor sau glandelor cu funcție endocrină. Claude Bernard studiind ficatul folosise sintagma „secreție internă“, referindu-se la rolul glicogenetic al ficatului. Descoperirea în serie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
introdus în 1905 de către W. B. Hardy, care-i caracterizează ca produși stimulenți, excitanți ai țesuturilor sau glandelor cu funcție endocrină. Claude Bernard studiind ficatul folosise sintagma „secreție internă“, referindu-se la rolul glicogenetic al ficatului. Descoperirea în serie a hormonilor și definirea lor prin funcții ca substanțe indispensabile vieții omului, secretate după necesitățile organismului, a condus la apariția hormonologiei, disciplină medicală și creație a sec. XX pe care îl și caracterizează. După ADH este izolată adrenalina (1901) de japonezul Jokichi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de japonezul Jokichi Takamine (1854 - 1922) și de americanul Aldrich (n.1861); în 1902, Ernest Henri Starling (1866 - 1927) și Sir William Madock (1860 - 1924) izolează secretina duodenală; tot un englez, fiziologul Sir Henry Hallet Dale (n.1875) izolează ocitocina, hormon stocat și dat în circulație de lobul posterior hipofizar care stimulează contractilitatea uterină și ejecția de lapte din glanda mamară. Ea a fost purificată și sintetizată ca octopeptid, format din aminoacizi levogiri. În 1904, Frederich Solz (n. 1860), biochimist german
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
levogiri. În 1904, Frederich Solz (n. 1860), biochimist german, reușește sinteza adrenalinei numită și epinefrină cu acțiune simpaticomimetică cu roluri multiple: vasoconstricție periferică și centrală, bronhodilatație, hiperglicemie, vasodilatație coronariană, creșterea tonusului cardiac, stimularea oxidărilor biologice. Izolarea în serie activă a hormonilor, continuă cu tiroxina (Kendall, 1914), insulina (Nicolae Paulescu, 1921; Banting și Mac Lead — recunoscuți, însă, și cu Premiul Nobel), hormonul de creștere (Long-Evens, 169 1922), gonadotropii (Smith și Engle, Zodek și Ascheim, 1926 - 1931), estrogenii (Butenandt, Doisy, Laqueur, 1928 - 1931
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
multiple: vasoconstricție periferică și centrală, bronhodilatație, hiperglicemie, vasodilatație coronariană, creșterea tonusului cardiac, stimularea oxidărilor biologice. Izolarea în serie activă a hormonilor, continuă cu tiroxina (Kendall, 1914), insulina (Nicolae Paulescu, 1921; Banting și Mac Lead — recunoscuți, însă, și cu Premiul Nobel), hormonul de creștere (Long-Evens, 169 1922), gonadotropii (Smith și Engle, Zodek și Ascheim, 1926 - 1931), estrogenii (Butenandt, Doisy, Laqueur, 1928 - 1931), androsteronul (Butenandt, 1931), testosteronul (Laqueur, 1936), dezoxicosterona (Reichstein, 1937), cortizonul (Steiger și Reichstein, 1937), aldosterona (Simpson și Tait, Wettstein și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
colab., 1952 - 1954). Iată de ce, în prima jumătate a sec. XX endocrinologia ajunge una din ramurile principale ale medicinei clinice iar hormonologia o disciplină pasionantă prin aplicarea sa în explicarea stării de sănătate sau de dezechilibru funcțional al organismului. Sintetizarea hormonilor și utilizarea ca medicamente în reechilibrarea sănătății nu mai are nevoie de comentariu. Hormonologia, prin aprofundarea cercetărilor, continuă să-și crească rolul. Pe lângă sinteza hormonilor naturali, industrializarea substitutelor cu o eficiență aproape sau identică funcțional și numărul acestora este în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin aplicarea sa în explicarea stării de sănătate sau de dezechilibru funcțional al organismului. Sintetizarea hormonilor și utilizarea ca medicamente în reechilibrarea sănătății nu mai are nevoie de comentariu. Hormonologia, prin aprofundarea cercetărilor, continuă să-și crească rolul. Pe lângă sinteza hormonilor naturali, industrializarea substitutelor cu o eficiență aproape sau identică funcțional și numărul acestora este în continuă creștere. Sinteza hormonilor naturali a urmat un ritm similar cu cel al descoperirii lor. Am amintit de sinteza adrenalinei (1904), urmează cea a tiroxinei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicamente în reechilibrarea sănătății nu mai are nevoie de comentariu. Hormonologia, prin aprofundarea cercetărilor, continuă să-și crească rolul. Pe lângă sinteza hormonilor naturali, industrializarea substitutelor cu o eficiență aproape sau identică funcțional și numărul acestora este în continuă creștere. Sinteza hormonilor naturali a urmat un ritm similar cu cel al descoperirii lor. Am amintit de sinteza adrenalinei (1904), urmează cea a tiroxinei (Harrington și Barger, 1927), a triiodotiroxinei (Roche și colab.; Pitt-Rivers și colab, 1952), a insulinei (Katzoyannis, 1964), a corticotrofinei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
al descoperirii lor. Am amintit de sinteza adrenalinei (1904), urmează cea a tiroxinei (Harrington și Barger, 1927), a triiodotiroxinei (Roche și colab.; Pitt-Rivers și colab, 1952), a insulinei (Katzoyannis, 1964), a corticotrofinei — ACTH (Schwarzer și Sieber, 1963). Detalii pentru fiecare hormon de sinteză sunt date în cursurile de endocrinologie și de hormonologie . Trebuie precizat că sintetizarea hormonilor reclamă cantități enorme de material glandular. De exemplu, din 4000 kg de ovar de scroafă se obțin 10 mg de estradiol sau 100 kg
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1927), a triiodotiroxinei (Roche și colab.; Pitt-Rivers și colab, 1952), a insulinei (Katzoyannis, 1964), a corticotrofinei — ACTH (Schwarzer și Sieber, 1963). Detalii pentru fiecare hormon de sinteză sunt date în cursurile de endocrinologie și de hormonologie . Trebuie precizat că sintetizarea hormonilor reclamă cantități enorme de material glandular. De exemplu, din 4000 kg de ovar de scroafă se obțin 10 mg de estradiol sau 100 kg de testicule de taur sunt necesare pentru realizarea a 10 mg de testosteron. Precizăm că neuronii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
100 kg de testicule de taur sunt necesare pentru realizarea a 10 mg de testosteron. Precizăm că neuronii hipotalamici, poate și a altor zone, secretă substanțe chimice care sunt numite neurohormoni, probați prin izolarea lor, care s-a reușit. Implicarea hormonilor în etiologia bolilor, a restructurat optica patologilor, a terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale sunt luate în calculul diagnosticării maladiilor. Endocrinologia clinică luminează și completează patologia și etiologia, deschizând noi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dezechilibru neurovegetativ și hipofizo suprarenal, crede că nu e nicicum mai cunoscută azi decât în vremea lui Galen. între ipotezele numeroșilor cercetători este și cea care presupune rolul epifizei în dezvoltarea somatică și genitală. Fiindcă nu s-a reușit extragerea hormonului epifizar, ipotezele rămân stimulative cercetării. Despre timus endocrinologii spun că e și mai învăluit în secret. Fiziologul și pediatrul francez Jean Comsa (n.1907) a crezut, în 1950 că a descoperit și extras hormonul timic, dar Selye a observat că
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Fiindcă nu s-a reușit extragerea hormonului epifizar, ipotezele rămân stimulative cercetării. Despre timus endocrinologii spun că e și mai învăluit în secret. Fiziologul și pediatrul francez Jean Comsa (n.1907) a crezut, în 1950 că a descoperit și extras hormonul timic, dar Selye a observat că după timectomie și injecție cu extract timic nu se înregistrează nici o schimbare, timusul păstrându-și taina. în fața științelor medicale, respectiv a cercetătorilor, teoreticienilor și practicienilor se ridică semnele de întrebare ale neîmplinirilor și necunoscutul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de specialitate din țară și străinătate, cunoscut creator de școală și reorganizator de învățământ medical. Dar Premiul Nobel este acordat, spre mirarea atâtor savanți din lume, lui Sir Frederic Grant Banting — fiziolog și biochimist (Toronto - Canada) care a descoperit același hormon, împreună cu studentul său în biologie, Charles H. Best, cercetările având loc în laboratoarele lui Johan James Richards Mac Leod, care a făcut comunicarea descoperirii în decembrie 1921, deci după N. Paulescu. Inițial, ei au numit această secreție internă isletină (isle
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În 1946 se înființează Institutul de endocrinologie, devenind centru de cercetări clinice și experimentale. Se întreprind cercetări de teren în echipe. Se remarcă la jumătatea secolului șt. Milcu (1903 - 2000) în combaterea gușei endemice. în 1957 Ioana Milcu izolează primii hormoni epifizari și descrie structura endocrină a celulelor epifizare la microscopul electronic. între 1964 și 1968 apar tratatele: Endocrinologia clinică, Terapeutica bolilor endocrine, Endocrinopatiile genetice, Endocrinologia generală și numeroase alte lucrări. Endocrinologii de la Iași și Cluj se remarcă prin studiul patologiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
alăptare ca la o "contracepție naturală". Lanțul hormonal hipotalamus-ovare este afectat de alăptat, așa încât lipsa sângerării menstruale ciclice este o situație normală, Figura 37. Variabilitatea proporției răspunsurilor corecte în funcție de grupa de vârstă dacă mama alăptează copilul la sân. Responsabil este hormonul prolactină, secretat în timpul alăptării, care inhibă secreția de estrogeni, producând amenoree/anovulație și, ca urmare, imposibilitatea apariției unei sarcini. Durata este între 6-12 luni, după care nivelul prolactinei scade și crește fertilitatea. După șase luni eficacitatea metodei amenoreei de lactație
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
4.3.4. Evacuarea bilei în duoden 33 4.4. Sucul intestinal 34 5. Motilitatea intestinului gros 35 5.1. Controlul motilității colice 36 5.2. Compoziția conținutului colic 36 5.3. Defecația 37 6. Sistemul nervos enteric 39 7. Hormonii gastro-intestinali 40 8. Absorbția nutrimentelor 45 8.1. Absorbția glucidelor 45 8.2. Absorbția lipidelor 47 8.3. Absorbția proteinelor 48 8.4. Absorbția apei 49 8.5. Absorbția electroliților 49 8.6. Absorbția medicamentelor 52 8.7. Absorbția la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
3. Reflexul baroreceptor 96 13.2.4. Alte mecanisme de control pe termen scurt/mediu 98 13.3. Controlul de durată al presiunii arteriale 99 13.3.1. Importanța aportului și eliminării de apă și sodiu 100 13.3.2. Hormonul antidiuretic 101 13.3.3. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron 102 13.3.4. Hipertensiunea arterială 103 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin 104 14.1. Activitatea contractilă a mușchiului neted vascular 104 14.2. Modularea mușchiului neted de către endoteliu 105 14.2
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a procesului digestiv, la nivelul cavității bucale, stomacului, intestinului, necesită o coordonare între diferitele etaje, între fenomenele motorii și secretorii. Inafara elementelor de reglare intrinsecă, activitatea tubului digestiv și a glandelor anexe este controlată și de sistemul nervos central, de hormonii extradigestivi și în mod particular de cei digestivi. 2. Digestia bucală Digestia bucală reprezintă ansamblul fenomenelor prin care alimentele introduse în cavitatea bucală sunt supuse transformărilor mecanice, fizice și chimice, având ca rezultat formarea bolului alimentar; pasajul acestuia din cavitatea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]