8,741 matches
-
om sănătos, bine dispus, care, așa cum e, așa cum nu e, își duce viața, fericit, în felul său, curat, cinstit și demn! Ulciorul Între ai săi, între români, vreau să zic, Tatomir Ulciorul era un neluat în seamă, un nimeni, un ins din cea mai gri pătură a societății. S-a căsătorit, însă, cu o străină. S-au cunoscut, într-o vară, pe o plajă. Tineri, frumoși, porniți pe viață ca vântul pe valurile mării, s-au aprins iute, s-au îndrăgostit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El are cerul. Noi doi n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
redactor de editură. Eu mi-l imaginam profesor, influențat probabil de comparația cu Emil Jannings din Îngerul albastru după romanul Profesorul Unrat de Heinrich Mann. 6. Complexat. Timid. Umil. Ascunzîndu-și cu obstinație orice trăsătură care l-ar putea distinge. Este insul banal și corect prin excelență. Punctual și disciplinat, ducînd o existență fără perspective Între cei doi poli ai vieții diurne: serviciul și casa. Un ins care nu are nopți. Nopțile lui aparțin exclusiv somnului. Poartă În el o frică veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
6. Complexat. Timid. Umil. Ascunzîndu-și cu obstinație orice trăsătură care l-ar putea distinge. Este insul banal și corect prin excelență. Punctual și disciplinat, ducînd o existență fără perspective Între cei doi poli ai vieții diurne: serviciul și casa. Un ins care nu are nopți. Nopțile lui aparțin exclusiv somnului. Poartă În el o frică veche, o psihologie de ghettou. Se teme să nu atragă atenția, să nu creeze suspiciuni, să nu lezeze orgolii. Această frică cronică i-a anihilat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a hotărît Marcel Feher să-și schimbe numele În Albu; În textul pe care l-am parcurs, personajul Doamna E. face supoziția că și bunicul care s-ar fi numit Weiss procedase probabil la fel. Ne aflăm În fața unui ins, care trăiește la modul tragic destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu are nici forța de a se opune injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu are nici forța de a se opune injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea celorlalți. Schimbîndu-și numele reușește să-și termine liceul, să urmeze facultatea și să devină redactor la o editură, dar sentimentul de frustrare al celui constrîns să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
identitate Îi marchează existența. Nu Încetează să se simtă un exclus. S-a căsătorit, are o familie, un serviciu onorabil, dar În conștiința lui s-a cuibărit ideea că de fapt lui nu i se cuvine nimic, că este un ins lipsit de drepturi. Puținul pe care l-a obținut de la viață i se pare o șansă, o concesie pe care i-a făcut-o destinul. De aceea s-a năpustit orbește În aventura propusă de Bârsan. Aruncase și el o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am apucat din bătrîni. — Aparent. Tocmai aici e perfidia. Nu ai văzut că nici mata nu-mi acorzi creditul cuvenit, pentru că de fapt consideri tot ce Încerc să-ți demonstrez o simplă pălăvrăgeală retorică, susținută cu un patos excesiv pentru că insul În cauză se consideră o victimă? Stai, mon cher, nu mă judeca pripit. Eu nu sînt bătrînul evreu infirm care se prezintă prompt la 1 și 15 ale fiecărei luni la poșta din Banu Manta ea să expedieze În Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul tău. Inima ta caritabilă. Nu cumva Îl iubești? Nu m-ar mira, e genul tău, seamănă leit cu bărbat-tu, banal și cuminte ca o mîncare sleită. Inodori, incolori, inși care nu-și justifică existența — Și de ce trebuie să demonstrăm mereu că meritam să ne naștem? Și cine Îți dă ție dreptul să batjocorești o viață mult mai dramatică decît toate fotografiile tale, numai pentru că nu se expune să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foarte umili și dacă nu și-ar lăsa numele pe opera lor ar trece neobservați printre noi ca Marcel Albu sau ca bărbatul meu. Mă gîndesc la Joyce țe stupidă s-a senilizat complet ce Înseamnă Joyce pentru ea un ins oarecare ca... pesemne că ăsta e destinul geniului să toarne perle În troaca porcului) ...nu te-ai Întrebat ce i-o fi venit unui autor irlandez să-și numească personajul cînd Bloom, cînd Virag? De ce se ascundea el În spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea lui ceva stoic și spartan În același timp. Mi-a atras atenția fiindcă semăna frapant cu mine după campania de la Termopile; eram comandant În armata lui Leonida... Stai, nu te Întoarce acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu-și cu palmele răscoala materiei care nu ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ieri. Privesc țevile acelea Înguste prin care se scurge cimentul spre gura betonierei. Simt În vibrația lor imperceptibilă rumoarea acelor particule Împinse În jos, zbaterea lor, o rezistență slabă, nesigură, Înăbușită. Acolo sus, Într-o cabină Închisă, se află un ins care dirijează totul după rețete precise - el stabilește dozajul agregatelor În funcție de calitatea betoanelor. Nu există nici o toleranță, nici o aproximație. Apoi deschide șuberele și tot ceea ce fusese pînă la acest prag ciment, pietriș sau nisip curge În incinta malaxorului, unde devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi se pare mediocru și vulgar să mă confirm mereu, confirmîndu-i pe alții. Bine, dar această carte, veți spune, nu contrazice ea aceste principii vulnerabile? Am Încercat cu toate riscurile unei compromiteri definitive. Pentru că În fiecare din noi există un ins teluric și un ins celest și poate că mi s-a impus și mie respectarea acelei legi pe care o invoca schizofrenicul de la spitalul nr. 9 „dacă există În tine un singur procent de homosexualitate, tot trebuie să Încerci măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și vulgar să mă confirm mereu, confirmîndu-i pe alții. Bine, dar această carte, veți spune, nu contrazice ea aceste principii vulnerabile? Am Încercat cu toate riscurile unei compromiteri definitive. Pentru că În fiecare din noi există un ins teluric și un ins celest și poate că mi s-a impus și mie respectarea acelei legi pe care o invoca schizofrenicul de la spitalul nr. 9 „dacă există În tine un singur procent de homosexualitate, tot trebuie să Încerci măcar o dată În viață delictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neutru, Încît iată chipul tău născîndu-se În el ca-n orice oglindă goală; dar ai trădat, chiar acum ai trădat un sens esențial de dragul unei imagini. Ca o mîță ai mușcat cordonul ombilical și te văd Înghițită de spațiu, un ins care a scăpat oricărei gravitații. Cadranul solar naște combustii spontane. SÎnt amintiri rele zăvorîte În trup cum seuri de animale sacrificate dorm stratificate În carnea nouă a unui săpun, celule ale desfrîului, ale crimei, celule ale delațiunii și lașității, celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Comunicatele de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lung și În lat cele două odăi, privind un punct invizibil. „Franța... Franța...”, repeta vocea ei, scăzând Încetul cu Încetul. Întotdeauna fusese o bucătăreasă excelentă și gătitul a rămas ultima ei bucurie. Pregătea pentru Bruno mese somptuoase, cât pentru zece inși. Ardei copți În ulei, sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cineva. Spre sfârșitul lui august, Annabelle constată că nu-i venea ciclul. Își spuse că-i mai bine așa. Nu fu nici o problemă: tatăl lui David cunoștea un medic, un militant de la Planning familial, care opera În Marsilia. Era un ins de vreo treizeci de ani, entuziast, cu o mustăcioară roșcată, pe nume Laurent. Ținea ca și Annabelle să-i spună pe nume: Laurent. I-a arătat diferitele instrumente, i-a explicat mecanismul aspirării și chiuretajului. Ținea să stabilească un dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și câteva prezervative folosite. E bine, Își zise Bruno; s-ar părea că nu se pierde vremea pe-aici. Întoarcerea fu un chin; valizele Îi rupeau mâinile, abia mai putea să respire; la jumătatea pantei trebui să se oprească. Câțiva inși bântuiau prin camping, fasciculele luminoase ale lanternelor se Încrucișau În noapte. Mai departe, pe drumul de coastă, circulația rămânea la fel de intensă; la Dynasty, pe drumul spre Saint-Clément, era o petrecere cu sânii goi, dar Bruno nu se mai simțea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu părea poponar. Vizibil furios, fără o vorbă, individul se culcă pe burtă, Își puse capul pe brațele Încrucișate și așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai mult din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele următoare, Bruno Îl evită de mai multe ori. De obicei, insul purta o pălăriuță din pânză. Era destul de slab și foarte Înalt, pe puțin un metru nouăzeci; avea Însă un pic de burtă și era un spectacol bizar, cu burtica lui, când Înainta pe trambulină. Să fi avut vreo patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În tricou. Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării, era de obicei Însoțit de muzică. În seara aceea, trei inși băteau tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc fâlfâindu-și brațele În toate direcțiile. De fapt, era vorba de dansuri ale recoltei, Învățate la atelierele de dansuri africane; de regulă, după câteva ore, unii participanți trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de sociologi și analiști. Ca mulți oameni, credea că menținerea unor relații familiale e de dorit, chiar și cu prețul unor mici sâcâieli. De aceea, ani de-a rândul, Își petrecuse Crăciunul cu mătușa Marie-Thérèse și cu bărbatul ei (un ins de treabă și aproape surd), care Îmbătrâneau Împreună În căsuța lor din Raincy. Unchiul continua să-i voteze pe comuniști, refuza să meargă la liturghia de Crăciun și de fiecare dată se lăsa cu tărăboi. Bându-și lichiorul de gențiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
muncitorilor; din când În când, urla câte-o banalitate În chip de răspuns. Apoi soseau ceilalți, venea și verișoara Brigitte. Ținea mult la Brigitte, ar fi vrut să fie fericită; dar cu un soț atât de cretin, era greu, evident. Insul era asistent medical la Bayer și o Înșela de câte ori putea; cum era bărbat chipeș și umbla mult, putea adesea. Pe an ce trecea, chipul Brigittei era tot mai trist. În 1990, Michel renunță la aceste vizite anuale; rămânea Bruno. Relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]