9,551 matches
-
a Someșului, încă de departe poate fi remarcat turnul clopotniță al frumoasei bisericii de lemn din Lozna. A fost construită la începutul secolului al XIX-lea, momentul edificării fiind amintit prin placa amplasată pe balustrada corului, placă ce poartă următoarea inscripție în limba latină: ""Aedificatum Hoc Templum Anno Domini 1813"". Șematismele Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, în legătură cu această biserică, precizează faptul că a fost construită în anii 1812-1813, fiind renovată după aproape o sută de ani, mai exact în 1906. La data
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
pot remarca cum îmbinările dintre fâșiile curbe și bolta absidei au fost scoase în evidență prin marcarea lor cu ajutorul unei dungi colorate în nuanțe de roșu, galben și verde. Pe peretele nordic al absidei, deși fragmentar, poate fi deslușită o inscripție. Aceasta indica numele pictorului și data când biserica și-a căpătat podoaba pictată. Se disting astfel următoarele: "" ... în anul 189... Dionisius Iuga cant. et zograv de Niculea ..."". Din păcate nu se păstrează data exactă când a fost realizată pictura sau
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
mai existau, iar piese importante din pereți și turn erau degradate într-o proporție majoră, așa încât înlocuirea lor nu putea fi evitată. Restaurarea picturii a adus mari beneficii definirii valorilor culturale ale acestui ansamblu. Nu există nicăieri în biserică, o inscripție care să aducă numele celui care a trudit la podoaba zugrăvită. În altar, pe peretele ce-l desparte de naos, se poate citi o însemnare zugrăvită cu negru, referitoare la pictura din acel loc: “Acest sfânt oltari au plătit popa
Biserica de lemn din Racâș () [Corola-website/Science/309838_a_311167]
-
prinse de cele trei arcuri exterioare prin cuie de lemn. Deasupra pronaosului se ridică turnul clopotniță cu foișor și 4 turnulețe. Pereții exteriori și ancadramentul ușii de intrare sunt decorate cu motivul frânghiei. Deasupra intrării în naos se păstrează următoarea inscripție: „În toată această lume fie binecuvântat numele lui Dumnezeu. Ca oriunde vor fi unul sau doi adunați întru numele meu de pre tot locul sfânt. Zugrăvitu-s-au această sfântă biserică în zilele înălțatului împăratului nostru ... și stăpânirii sale Domnului
Biserica de lemn din Chieșd () [Corola-website/Science/309839_a_311168]
-
Zegrean, care s-a stabilit definitiv în sat și a continuat finisările în biserică. Lui trebuie să-i aparțină pictarea celor două icoane despre care se spune în pisanie că n-au fost lucrate de Lazar Toacaci, ca și scrierea inscripției din 1836, citată în întregime. Decorația interioară, de factură cultă, poartă amprenta unui talent deosebit. Ea cuprinde absolut întreg ansamblul. Pereții au fost chituiți până aproape de înălțimea umărului unui om și dați cu vopsea de ulei de in într-o
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
și expresivitate. Invită la profundă meditație textele de sub aceste scene. Ele au fost scrise în limba română, cu chirilice, dar și în limba latină. Departe de a fi doar o vanitoasă demonstrație de erudiție a pictorului sau a prim-coratorului, aceste inscripții reliefează că răstocenii au ajuns la cunoașterea originii lor romane și că în străfunduri creștea, spre deșteptarea de la 1848, conștiința lor națională. În momentele de reculegere duminicală, ei au adunat de aici tăria de-a lupta pentru limba și legea
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
tot în parale. Acestea au fost primele mărci poștale „franco” românești, care arătau că plata prestației poștale s-a făcut anticipat. Pe mărcile poștale cap de bour, cuvântul „PORTO” a fost înscris greșit în legendă. Pentru prima dată în România, inscripția FRANCO a apărut pe emisiunea „Principatele Unite”, la 26 iunie 1862 - 31 decembrie 1864. În prezent, toate mărcile poștale curente sunt considerate mărci franco. Primul colecționar român, Dimitrie C. Butculescu, a apărut la doi ani după tipărirea primei emisiuni „Cap
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
bucăți, de 5 parale, culoare albastră, tiraj de 77200 de bucăți și de 20 de parale, culoare roșie în tiraj de 82500 de bucăți. Timbrele reprezentau profilul domnutorului Cuza cu efigia spre dreapta în cerc, aveau în partea de sus inscripția POSTA ROMANA, iar în partea de jos valoarea în litere. valoarea în cifre figurează în cele patru colțuri ale mărcilor. Aceste mărci nu au circulat și se găsesc numai în stare neobliterată. Au fost comandate de Cezar Librecht, directorul general
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
dat dispoziții să se cerceteze cazul și a hotărât ca mărcile comandate lui I. V. Socec să fie puse în circulație poștală, iar cele tipărite de Wonnenberg să fie stocate în tezaurul poștei. Primele mărci poștale care au circulat cu inscripția Poșta Română au apărut în emisiunea „Alexandru Ioan Cuza” din 9/21 ianuarie 1865, formată din trei mărci poștale nedantelate, și reprezentau profilul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu efigia în oval, și cu fața înspre dreapta. Acestea au fost scoase
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
II culori schimbate. Clișeele utilizate aveau un grad înaintat de uzură, deoarece au fost folosite la realizarea emisiunii poștale „Paris”. Tirajele primei emisiuni au fost defectuoase, deoarece erau lipsite de finețe, erau imprimate în culori slabe, execuția era neclară, iar inscripțiile nu erau citețe. Nivelul mediu al instalațiilor noii imprimerii și lipsa calificării superioare a personalului au fost cauze care au condus la calificarea emisiunii ca fiind „defectuoasă”. La cea de-a doua emisiune din luna aprilie 1879 au fost folosite
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
mână poartă coroana imperială. În timpul său, Imperiul German a stăpânit regiuni care fac parte astăzi din Rusia, Polonia, Franța, Danemarca, Belgia și Lituania. În toate aceste regiuni limba germană a devenit o limbă predominantă. Importanța imperiului este subliniată și de inscripția "„Nimmer wird das Reich zerstöret, wenn ihr einig seit und treu”" din poezia „Wie mir deine Freuden winken” scrisă de Max von Schenkendorf în 1814 - „Imperiul nu va fi distrus niciodată, dacă veți fi uniți și credincioși lui”. O a
Colțul german () [Corola-website/Science/309904_a_311233]
-
wird das Reich zerstöret, wenn ihr einig seit und treu”" din poezia „Wie mir deine Freuden winken” scrisă de Max von Schenkendorf în 1814 - „Imperiul nu va fi distrus niciodată, dacă veți fi uniți și credincioși lui”. O a doua inscripție de pe statuie este dedicată lui "„Wilhelm dem Großen”" (Wilhelm cel Mare), aceasta subliniind o dată în plus respectul pentru împărat. În 1942, s-a intenționat topirea monumentului pentru a se folosi metalul în producția de muniție pentru război, dar primarul orașului
Colțul german () [Corola-website/Science/309904_a_311233]
-
conform căreia artista era diagnosticată cu cancer mamar a părut mult mai șocantă pentru fanii săi. De asemenea, Anastacia este cunoscută pentru tatuajele sale. În partea de jos a spatelui ea posedă simbolul egiptean Ankh, ce sugerează longevitatea vieții. Această inscripție este vizibilă și pe coperta primului său disc single, „I'm Outta Love”. Un alt tatuaj îl constituie desenul ce prezintă aripile unui înger, acesta fiind surprins și pe coperta cântecului „I Can Feel You”. Aceleași simboluri sunt vizibile și
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]
-
avea și înainte de a fi mutată. Vechimea bisericii nu se cunoaște cu exactitate dar momentul edificării acesteia se presupune a fi în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după anul 1766, unul dintre vechile clopote ale bisericii purtând inscripția: "22 aprilie 1776". Biserica, care a suferit importante modificări în urma mutării în Ciureni, fiind reconstruită după moda începutului de secol XX, nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. Cu toate acestea biserica are valoarea ei, întrucât pe vremea
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
Grigore Sima, cei care ne-au lăsat mărturii prețioase despre valențele ei. Vechimea bisericii de lemn din Peceiu se poate aproximă pe la mijlocul secolului 18. Conform tradiției locale lemnele fuseseră doborâte dintr-o pădure seculară, Dumbrava, dispărută de multă vreme. O inscripție de pe iconostas păstra anul 1757, ăn în care interiorul fusese pictat, probabil că la puțin timp după terminarea construcției. Icoana împărăteasca a lui Iisus era de asemenea datata din același an 1757, marcând efortul făcut de comunitate pentru înzestrarea interioară
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
Maicii Domnului" din Mănăstirea Zosin a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare . Biserica a fost ridicată în anul 1779 de șetrarul Tudorache Bașotă. Deasupra ușii de la intrare se află o inscripție săpată în lemn cu caractere chirilice, în fermecătorul grai local de epocă, cu următorul text: "„Această sfăntă beseric[ă] esti făcută de dumnalui șătrarul Tudurachi Bașuta, care să cinstești hramul Adormire Preasfinti Născatori de Dumnizeu, în zile mări sale Costandin
Biserica de lemn din Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/309301_a_310630]
-
acest scop cu odoare de preț și moșii. Astfel, între pronaos și naos a fost amenajată o încăpere a mormintelor. Lângă peretele sudic, înspre pronaos, se află mormântul domnitorului Petru Rareș. Pe mormântul său se află o lespede cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""(Această groapă e a) iubitorului de Hristos, robul lui Dumnezeu Io Petru Voievod, fiul bătrânului Ștefan, care (s-a strămutat) la veșnicele lăcașuri, veșnica lui pomenire..."". De-a lungul aceluiași perete al naosului, înspre culoar, se află
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
robul lui Dumnezeu Io Petru Voievod, fiul bătrânului Ștefan, care (s-a strămutat) la veșnicele lăcașuri, veșnica lui pomenire..."". De-a lungul aceluiași perete al naosului, înspre culoar, se află mormântul Doamnei Elena Rareș, soția ctitorului și fiica țarului Despot. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
moartea lui Ștefan cel Mare, a fost adusă aici piatra de mormânt a Doamnei Oltea (mama lui Ștefan cel Mare), fiind așezată chiar în imediata apropiere a mormintelor lui Petru Rareș și soției sale. Pe piatra sa tombală este următoarea inscripție: ""Acesta este mormântul roabei lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod, care a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4"". Ștefan cel Mare și-a îngropat mama în Biserica "Sfântul Nicolae" din Poiana Siretului, aflată în apropierea actualei mănăstiri
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Basarabia. Fântână l-ar fi inspirat pe Pușkin în scrierea poemului "Fântână din Bahcisarai" (1824), tot pe baza unei legende din sudul Basarabiei. Astăzi, pe o casă mică de pe str. Dimitrov nr. 2 se află o placă de marmură cu inscripția: ""Aici, la 17 decembrie 1821, în timpul deplasării spre Basarabia s-a oprit A.S. Pușkin"", care amintește de vizita lui Pușkin în oraș. La 15 septembrie 1924, a izbucnit la Tatarbunar o revoltă armată împotriva autorităților române, sub conducerea organizațiilor comuniste
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
arenei centrale se află Loja Regală. Campionul în turneul de simplu masculin primește o cupă din argint cu o înălțime de aproximativ 47 de centimetri și un diametru de 19 centimetri. Trofeul se acordă începând cu anul 1887 și poartă inscripția "The All England Lawn Tennis Club Single Handed Champion of the World" (Campionul lumii la All England Lawn Tennis Club). În competiția feminină, învingătoarea primește un platou de argint cu un diametru de 48 de centimetri și care este decorat
Turneul de tenis de la Wimbledon () [Corola-website/Science/309363_a_310692]
-
aparțin în majoritate substanței medievale, cu unele restaurări semnificative ale rețelelor de plumb. Gruparea actuală conține următoarele subiecte iconografice: Prima interpretare iconografică a vitraliilor i se datorează lui Emil Demmler, care în 1900 identificase deja în mare parte scenele și inscripțiile acestora. Demmler a efectuat și o clasificare stilistică a vitraliilor care este confirmată de noile cercetări, însă articolele sale din paginile revistei "Christliches Kunstblatt" au trecut neobservate de istoriografia de artă a vremii, datorită lipsei unei documentații fotografice. De-abia
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
a Sălajului, editată la începutul secolului XX ne oferă informații despre biserica de lemn din Chendrea. Potrivit acesteia ""biserica este de lemn, nu se știe anul când s-a construit. Pe partea dinspre altar a fruntariului se poate citi o inscripție cu litere chirilice, din care se vede că biserica s-a zugrăvit pe spusele credincioșilor Danea Ioan și Crăciun cu cheltuiala de 120 florini. Pe atunci protopop al Miluanului era Alexandru Anghel, iar preot Ioan Popa. Biserica a fost zugrăvită
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
impas odată cu declinul budismului în India, în secolul VII fiind părăsit definitiv. În aprile 1819 trupele militare britanice din Madras ajung în această vale în urma unei vânători de tigri. Cu această ocazie, ofițerul John Smith descoperă grotele unde lasă o inscripție. Mult mai târziu, alți cercetători îl vor redescoperi și îl vor face celebru în întreaga lume, incluzându-l în anul 1983 în Patrimoniul Mondial UNESCO. Pe lângă realizarea extraodinară de săpare de grote în stâncă, aceste grote prezintă și sculpturi și
Grotele Ajanta () [Corola-website/Science/310439_a_311768]
-
mansarda, aici se găsesc doar laboratorare de informatică. Parterul este pavat cu piatră cubică iar etajele superioare, mansarda, șălile de clasă și alte încăperi cu parchet. Clădirea școlii este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu cu . Școala păstrează inscripții latine, de pe vremea construirii ei. Multe din informațiile de mai sus se află în arhive.
Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu () [Corola-website/Science/310454_a_311783]