9,535 matches
-
o fabrică de spirt și una de făină (toate pe râul Lăutul), precum și o școală fondată în 1889 unde învățau 154 de elevi (din care 66 de fete), și două biserici (cea din Palanca fiind zidită la 1824). În perioada interbelică, comuna Sicrita a fost desființată înainte de 1925, fiind inclusă în comuna Ciupelnița, plasa Drăgănești a aceluiași județ. Comuna Buda-Palanca (1697 de locuitori) era arondată plășii Câmpul, ca și comuna Râfov, care avea 1581 de locuitori. În 1950, ele au fost
Comuna Râfov, Prahova () [Corola-website/Science/301722_a_303051]
-
circa 330 de persoane. De remarcat că localitatea avea deja în 1488 o școală sătească. În anul 1923 comuna se numea "Laslea Mare" și avea 1.246 locuitori . Din punct de vedere administrativ, aparținea de plasa Sighișoara din Județul Târnava-Mare (interbelic). La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.262 locuitori, dintre care 863 germani, 374 români, 24 maghiari și 1 țigan. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 834 evanghelici, 353 ortodocși, 36 romano-catolici ș.a. În anul 1966 comuna aparținea
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
Șmig, și Hadydl Johann (1884-1915), în perioada 1881-1884, parohia fiind vacantă . După 1915 nu mai există parohie de sine-stătătoare, în biserica de aici slujind preoți din comuna vecină, Cund. Unul dintre aceștia este preotul Friedric Thumes, care activat în perioada interbelică. Informații certe despre numărul credincioșilor luterani din Giacăș există începând cu anul 1850. La recensământul realizat la mijlocul secolului al XIX-lea de administrația austriacă au fost înregistrați 35 de credincioși evanghelici . În 1880, numărul lor este 26 , iar în 1930
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
a fost împroprietărită cu 15 iugăre de pământ, din care 10 iugăre pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au adăugat la pământul deținut anterior în proprietate, astfel încât biserica a avut, în perioada interbelică, o suprafață totală de 22 iugăre 1328 stânjeni. În declarația Bisericii greco-catolice din Giacăș despre averea mobiliară pentru echivalent din 1929, preotul paroh George Vamoș precizează că, în intravilanul satului Giacăș, biserica deține o casă parohială cu curte de 234
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
înduioșează autoritățile care cer plata unui impozit de 911 lei, majorat cu 50% pentru întârziere . Parohia greco-catolică din Giacăș a avut ca filie, pentru o perioadă scurtă, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Alma, iar în perioada interbelică satul Cund. Situația acesteia din urmă a fost descrisă de administratorul parohial interimar al Giacășului și Cundului, Teodor Moldovan, în 26 decembrie 1946. Slujbele erau oficiate, în Cund, într-o capelă improvizată într-o casă închiriată . Primul preot greco-catolic cunoscut
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
țăranilor cazuti la Răscoala țărănească din 1907(vis-a-vis de primarie; când, se spune, că în sat curgea pe șanțuri vinul boierilor), celălalt ridicat în memoria eroilor locali din Primul Război Mondial (în centrul satului, sub forma de obelisc). În perioada interbelică, comuna se găsea în aceeași componență în plasa Podgoria din județul Prahova, cu 2826 locuitori. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova și apoi din 1952 raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, la reînființarea județelor, a
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
în prezent aprox. 500 locuitori și 430 de case. În trecut, în perioada de înflorire aproape 2000 de locuitori. Populație de etnie numai română. Religia: creștin-ortodoxă; Biserică construită în anul 1712. Instituții: școală de 8 clase primare construită în perioada interbelică; cămin cultural; oficiu poștal, Cod postal: 557281. In satul Rod s-a născut scriitorul și luptătorul pașoptist Aaron Florian.
Rod, Sibiu () [Corola-website/Science/301731_a_303060]
-
ambele mai totdeauna - afară de Pasci - goale de oameni, căci aceștia fără neci o învățietură se mulțămesc a înnota în prostie, și se bucură că-și pot mâna animalele până la pășune în zile de duminică și serbăto[a]re.” În perioada interbelică localitatea a făcut parte din județul Târnava Mare. Din 1968 face parte din județul Sibiu. Economia localitățiii este bazată pe activități în domeniul morăritului și panificației și comerțului precum și în domeniul agriculturii prin cultivarea terenurilor și creșterea animalelor. Biserica "Biserica
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
două biserici ortodoxe — una construită în 1870 pe locul alteia vechi în satul Știubeiu; și alta în Olteni, datând din 1805. Satul Bughea de Sus aparținea comunei Bughiile, și avea o biserică ortodoxă fondată de localnici la 1837. În perioada interbelică, situația administrativă s-a păstrat. Astfel, în 1925, după cum consemnează Anuarul Socec, comuna Teișani avea 1538 de locuitori, în vreme ce comuna Olteni avea 1485. În 1950, comunele Teișani, Olteni și Bughiile au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi
Comuna Teișani, Prahova () [Corola-website/Science/301742_a_303071]
-
Telega și Buștenari) și 4 biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează între satele Telega și Buștenari cea mai importantă exploatație de petrol din țară, comuna având în total 7272 de locuitori în satele Buștenari, Melicești și Telega. La sfârșitul perioadei interbelice, comuna s-a regăsit în plasa Câmpina din același județ, iar în 1950 a fost arondat raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 a fost arondată din nou, în componența actuală, județului Prahova
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
zona satului Doftana, pe un platou situat deasupra râului Doftana, a fost construită închisoarea cu același nume. Închisoarea Doftana a funcționat până în 1940, când a fost grav avariată de cutremurul din acel an. Închisoarea este cunoscută mai ales pentru perioada interbelică, ani în care la închisoarea Doftana au fost întemnițați o serie de deținuți politici, unii capi ai mișcării comuniste, printre ei Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Aceasta a făcut ca ulterior în perioada comunistă închisoarea Doftana să fie transformată în
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
doar din satul Tăriceni, cu 1255 de locuitori, o școală și o biserică fondată de familia lui vel vistier Radu Scarlat la 1735. Comuna Hăbud era formată din satele Hăbud și Brătești și avea o școală din 1889. În perioada interbelică, comunele Șirna și Tăriceni au fost comasate, comuna rezultată fiind denumită Tăriceni și având 3408 locuitori. În 1931, comunele Șirna și Tăriceni s-au separat din nou, revenindu-se temporar la structura dinainte de 1925. În 1950, au fost arondate raionului
Comuna Șirna, Prahova () [Corola-website/Science/301736_a_303065]
-
locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,43%). Pentru 1,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,23%). Pentru 1,36% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În perioada interbelică, comuna purta numele de Teșila, făcea parte din plaiul Peleșul al județului Prahova, și era formată din satele Teșila, Prislopul, Negrașul și Trestieni (veche denumire a satului Trăisteni), totalizând o populație de 2816 locuitori. În comună, funcționau pe râul Doftana
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]
-
ortodoxe — una în Trăisteni, înființată în 1724 de Constantin Cuculeată și alta în Teșila, zidită de Bucur Săvulescu în 1878. În 1925, Anuarul Socec atestă comuna Teșila cu satele Teșila, Trestieni și Vatra-Satului, cu 3268 de locuitori. La sfârșitul perioadei interbelice, comuna era arondată plășii Sinaia din județul Prahova. La reforma administrativă din 1950, comuna a trecut la raionul Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a trecut la județul Prahova, reînființat, sub numele de
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]
-
avea poteci larg cutreierate de turme de oi, poate că un păstor ardelean din Șteflești a rămas în județul Săcuieni și a dat numele localității. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Vărbilău din județul Prahova (interbelic) și era formată din satele Ștefești și Scurtești, având în total 899 de locuitori. În comună funcționau 6 herăstraie și 19 mori pe râul Vărbilău, o carieră de piatră, o școală înființată în 1889 și o biserică aflată în satul
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
din satele Ștefești și Scurtești, având în total 899 de locuitori. În comună funcționau 6 herăstraie și 19 mori pe râul Vărbilău, o carieră de piatră, o școală înființată în 1889 și o biserică aflată în satul Scurtești. În perioada interbelică, comuna Ștefești aparținea tot plășii Varbilău și avea în subordine în plus față de Scurtești și satul Livadea, întrucât comuna cu reședința acolo fusese desființată. În 1950, comuna a fost arondată raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
de elevi (din care 8 fete) și 4 biserici — una în Pantazi (reparată în 1871), una în Radila (reparată în 1892), una în Dârvari (fondată în 1824) și una în Coșlegi (fondată în 1826 de banul Constantin Bălăceanu). În perioada interbelică, comuna Coșlegi s-a regăsit în plasa Drăgănești, în vreme ce comuna Valea Călugărească — în plasa Cricov și apoi în plasa Urlați. În 1950, cele două comune au fost incluse în orașul regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi (după 1952) din
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
de cultură. La începutul secolului ziarele Gyergyó și Gyergyói Hírlap relatează deseori despre spectacolele din Remetea, în a căror organizare au participat și ingineri, medici, intreprinzători din comună. Trebuie menționat și teatrul școlar, în organizarea învățătoarei Molnár Károlyné. În perioada interbelică teatrul a fost susținut de Cercul Industriașilor. Pe lângă teatru au înființat și un cor, care la fiecare spectacol a prezentat câteva romanțe îndrăgite de public. Nivelul spectacolelor a fost apreciat și de ziarul Gyergyói Újság. Iată un citat din anul
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
amenințate cu desființarea. Fiul acestuia, colonelul preot Ioan Dăncilă, a contribuit decisiv la organizarea clerului militar din Armata română. La finele Primului Război Mondial, sătenii din Mânerău au manifestat pentru unirea cu România, constituind un Sfat și o Gardă națională română. Perioada interbelică aduce cu sine legătura cu lumea orașului și cu Uzinele de fier din Hunedoara, operând transformări asupra mentalității colective de tip tradițional. Sovietizarea a generat, la finele deceniului șase al secolului al XX-lea, o bulversare a solidarității obștei Mânerăului
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
(în ) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Balda, Larga, Moruț, (reședința), Sărmășel, Sărmășel-Gară, Titiana și Vișinelu. În perioada interbelică, după 1929, comuna de atunci Sărmașu" a devenit reședința plășii omonime din județul Cluj interbelic. Orașul Sărmașu este situat in Câmpia Transilvaniei, la intersecția paralelei 45°45' latitudine nordică cu meridianul 24°10' longitudine estică, in zona centrală a țării
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
(în ) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Balda, Larga, Moruț, (reședința), Sărmășel, Sărmășel-Gară, Titiana și Vișinelu. În perioada interbelică, după 1929, comuna de atunci Sărmașu" a devenit reședința plășii omonime din județul Cluj interbelic. Orașul Sărmașu este situat in Câmpia Transilvaniei, la intersecția paralelei 45°45' latitudine nordică cu meridianul 24°10' longitudine estică, in zona centrală a țării, la intretăierea limitelor administrative ale județelor Mureș, Cluj și Bistrița Năsăud. Teritoriul orașului este tăiat
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
tatăl artistului Ovidiu Iuliu Moldovan. Pe data de 16 septembrie 1944, cei 126 de evrei sunt scoși din Sărmașu și uciși pe dealul Suscut, din apropierea localității Cămărașu. Acest tragic eveniment este cunoscut sub numele de masacrul de la Sărmașu. În perioada interbelică a fost reședința plasei Sărmaș din județul Cluj (interbelic). În anul 1952, Sărmașu devine sediul raionului cu același nume din cadrul județului Cluj până în 1960 când comuna este arondată raionului Luduș. La reforma administrativă din anul 1968 localitatea a fost alipită
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
septembrie 1944, cei 126 de evrei sunt scoși din Sărmașu și uciși pe dealul Suscut, din apropierea localității Cămărașu. Acest tragic eveniment este cunoscut sub numele de masacrul de la Sărmașu. În perioada interbelică a fost reședința plasei Sărmaș din județul Cluj (interbelic). În anul 1952, Sărmașu devine sediul raionului cu același nume din cadrul județului Cluj până în 1960 când comuna este arondată raionului Luduș. La reforma administrativă din anul 1968 localitatea a fost alipită județului Mureș. Începând cu 30 septembrie 2003, prin legea
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
cumpărat de familia Korda) s-au ținut în Evul Mediu mai multe ședințe ale Dietei transilvane. Castelul a fost demolat complet, numai numele locului ("Cordăiești") mai amintește de existența sa. Până în 1919 a făcut parte din comitatul Turda-Arieș. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Luduș, în cadrul județului Turda. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 125), localitatea apare sub numele de „Ketze”. Între satele Ketze (Chețani), Hadrev (Hădăreni) și Keresztur (Grindeni) pe hartă sunt marcate prin "Gericht" și
Chețani, Mureș () [Corola-website/Science/300573_a_301902]
-
Feleag, mai demult "Felac" (în dialectul săsesc "Flagen, Alt-Flagen", în , în ), este un sat în comuna Vânători din județul Mureș, Transilvania, România. Din punct de vedere administrativ, localitatea face parte din comuna Vânători, în trecut acesta făcând parte din județul interbelic Odorhei. Satul este situat la marginea județului Mureș, la 20 km de Sighișoara și la 6 km de Vânători (sat-reședință), Feleagul fiind sat de hotar al județului Mureș. Așezarea se desfasoara de-a lungul pârâului Feleag, fiind înconjurată de dealuri
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]