8,698 matches
-
momentană, într-un basm cules din Fundu Moldovei, Suceava, haina aceasta fiind mai degrabă atipică pentru funcția conferită, căci papucii, șolele și obiala constituie simbolul canonic pentru drum. Papucii au capacități nautice, dar numai în asociere cu biciul, o altă ipostază a bâtei puterii, în opinia lui Petru Caraman. Bogăția venită fără efort este adusă de nuca vulturului, de căpăstrul calului și, cel mai frecvent, de metonimii ale banilor (de exemplu, punga). Intruziunea în sacru trebuie să depășească piedicile rituale și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ușurință în textul ceremo¬nial de iarnă. „Tinerii eroi ai colindelor, cărora li se aplică frecvent epitetul de «mirel», vânează sau întâmpină primejdii în postura de candidați la căsătorie, confruntările încheindu-se de regulă prin obținerea sau făgăduiala unei mirese”. Ipostaza regală a inițiatului unește specia lirică ceremonială cu orațiile de nuntă și basmele, în care statutul de împărat este sinonim cu consacrarea. Orațiile de nuntă confirmă ideea acceptării în societate doar după depășirea pragului inițiatic prin scenariul bine cunoscut al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să fie obținută. Orația de nuntă decodează exoteric ipostaza totemică a miresei: „Ce umblăm, ce căutăm?/ Umblăm după o ciută,/ Dar nu-i ciutalină/ Ci-i Lină-Cătălină,/ Floare de grădină;/ O mândră crăiasă,/ Dochiana cea frumoasă” (Partizani - Tulcea). Parcurgerea completă a traseului inițiatic permite revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i ciutalină/ Ci-i Lină-Cătălină,/ Floare de grădină;/ O mândră crăiasă,/ Dochiana cea frumoasă” (Partizani - Tulcea). Parcurgerea completă a traseului inițiatic permite revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice a fetei fiind o recunoaștere implicită a puterilor ei. Fragmentul conține ambele ipostaze ale feminității ascunse, mai mult, mireasa are și o ipostază sacră, de entitate a lumii mitice. Cătălina are puteri asupra fertilității lumești și extramundane, ea înglobează energiile întemeietoare totale. Rolul nașului în ceremonialul tradițional de nuntă este foarte important, căci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
crăiasă,/ Dochiana cea frumoasă” (Partizani - Tulcea). Parcurgerea completă a traseului inițiatic permite revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice a fetei fiind o recunoaștere implicită a puterilor ei. Fragmentul conține ambele ipostaze ale feminității ascunse, mai mult, mireasa are și o ipostază sacră, de entitate a lumii mitice. Cătălina are puteri asupra fertilității lumești și extramundane, ea înglobează energiile întemeietoare totale. Rolul nașului în ceremonialul tradițional de nuntă este foarte important, căci „nașii sunt cei care înfăptuiesc acte de inițiere, supraveghind neofiții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
finalizarea inițierii cu un gest magic, de transfer al cunoașterii. Decodarea „urmei de fiară” urmează și ea un traseu ascendent, evoluția semnului feminin supus încercării: de la fiara totem, la floarea simbol al statutului marital și la mireasă. Punctul final al ipostazei feminine se încadrează într-un uman recunoscut, cu drepturi sociale. Imaginea vegetală a fetei păstrează dominanta sacrului: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
personajelor cu puteri vegetaționale și au un rol esențial în ritualul inițiatic. Substantivele articulate nehotărât, de tipul un împărat, au o funcție simbolică în dimensiunea semantică a basmului, ducând personajul în sfera definirii generale, nu prin individualitatea umane, ci prin ipostaza socială. În contingent, actanții se înscriu în multitudinea de clase umane (împărați, feciori, fete, neveste), în timp ce pătrunderea sau aparteneța la sacru aduce o titulatură singularizantă. Formarea cuvintelor prin derivare dezvăluie o creativitate cu rezultate directe în plan poetic. Prefixarea augmentativă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui (fețișoară, mustăcioară), calul acestuia și harnașamentul (călușel, frâușor), ajutoarele năzdrăvane (vulturii au gușicioară, unghișoară), animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele augmentative au și rolul de a supradimensiona puterile și apariția malefică, în plus față de a ilustra relația de dușmănie, inclusiv cu cel care povestește, sufixele diminutivale nu micșorează deloc atributele zugrăvite, ci le dau o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca la tribul Swahili), fie într-o colibă specială, ca în cazul multor triburi din America de Nord (Shushwap, Wintun și altele), din Brazilia (Corodo), din Noile Hebride, din Insulele Marshall, cât și la Veddah și la câteva triburi africane”. Coliba, a cărei ipostază supraîncărcată de sacralitate este argeaua în baladele românești, a fost identificată ca spațiu inițiatic și la tribul australian thompson. Pătrunderea treptată în sacru necesită o vigilență supraomenească pentru a depăși morbul somnolenței, proba atât de familiară din basmele românești având
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și din prezentul) acestei școli, părându-ni-se cât se poate de firesc - nouă, celor chemați, prin natura lucrurilor, să asigurăm schimbul de generații în cadrul Catedrei de Istorie - să începem acest demers prin omagierea celor care ne-au precedat în ipostaza de profesori de istorie în școala în care activăm în prezent. Focalizându-ne, așadar, atenția în direcția acelor persoane care au reprezentat până acum câțiva ani pilonii de bază ai Catedrei de Istorie a Școlii „B.P. Hasdeu”, de care au
Oameni de la catedr? by Claudiua Furtun? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83585_a_84910]
-
istoriei, îți mijlocește și o înțelegere pătrunzătoare, extinsă și integratoare asupra realităților lumii prezente sau trecute. Dar aceste avantaje te și obligă, pentru că, prin natura lucrurilor, istoria și filosofia, prin profesorii lor (sau profesorul lor, atunci când dascălul cumulează ambele ipostaze), sunt cele chemate să explice și să ordoneze cunoștințele dobândite de elevi la toate celelalte discipline. Istoria și științele sociale au foarte multe obiective de îndeplinit, pentru că noi facem, într-o măsură mult mai mare decât profesorii altor discipline, care
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
Înțelepți. Nu. Atotștiința este apanajul unei părți a “tineretului vijelios”. Nu. Bătrânii poartă așa cum spunea marele nostru sociolog S. Mehedinți În Discursul de recepție la Academie, experiența mai multor decenii de viață, ceea ce nu-i lipsit de importanță. În acestă ipostază mă aflu și eu astăzi În fața Domniilor Voastre purtând peste câteva luni experiența a șapte decenii. Dacă e mult sau puțin veți deduce Dumneavoastră din Înșiruirea marilor transformări petrecute În țara noastră În acest răstimp. M-am născut la câțiva ani
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
exemple), înseamnă că scriitorul nu a străpuns cerul scund al datului său etnic și a rămas prizonierul cuibului de barză, oricât de sus ar sta ea pe stâlp. Ca orice pasăre stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în ipostaza faimoasă a albatrosului baudelairean, aceea de captiv al unor matrozi beți care-și bat joc de el. Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
critica literară era poezie. Așadar, depinde de unde privim. Aș putea să susțin deopotrivă identitatea de esență a oricărei creativități, într-un excurs care să pornească de la impulsul originar, unul de natură ontologică chiar atunci când este proiectat în artificiu, text, construct, ipostază, ca și ruptura dintre genuri, cu atât mai mult dintre critică literară și restul literaturii. Căci, dincolo de impulsul originar, de va fi existând cu adevărat, ce-și propune un critic să facă? Or, tocmai lucrul acesta nu prea mai are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-o invoc. Criticul interpretează și construiește o lume; mai nou, se spune că importantă nu e doza de adevăr implicată prin relația dintre interpret și obiectul interpretat, ci coerența, forța interpretării. Or, în acest caz, nu-i vorbă: ambele ipostaze ale lui Lovinescu sunt la fel de convingătoare, Călinescu vorbește cu aceeași pasiune, nu ai, în textul lui, indici pentru a suspecta una dintre poziții de fals. Contextul ar putea oferi ceva detalii și ar pune o anumită lumină pe lucruri... În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cei doi eroi ne oferă soluții diferite de existență. Unul mizează pe o etică a austerității, curățirii de sine, angajării radicale, celălalt pe voluptate, histrionism, ludic... Unde e adevărul? Prejudecățile noastre se dărâmă, căci adevărul nu e numai într-o ipostază. În ambele, Dumnezeu a pus un sens care îl cuprinde. Or, dincolo de datele de istorie literară, dincolo de conjuncturile politice, cartea ta pune în față conștiința și existența (ca și cum ele s-ar exclude, deși simt, ambele, o atracție ciudată pentru celălalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că lucrurile pot sta cum zice Gheorghe Grigurcu, dar, în acest caz, ridicolul experienței critice depășește sublimul ei. În ce mă privește, scriam într-o vreme cu speranța de a descoperi în spatele operei un om, ba chiar ființa, o anume ipostază a ei, plasată într-un nimb de exemplaritate. Citind, eram interesat să identific, să construiesc chiar în spatele operei, din țesătura ei invizibilă, un erou, cu speranța (nu nemărturisită, ci neconștientizată decât târziu) că faptul acesta îmi poate întemeia propria ființă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poetului, ci a criticului. Cam așa pățise și Iorga, trimițându-i pe Blaga, pe Barbu, pe Arghezi, mai ales, la balamuc. Eu, în orice caz, dau credit poetului care o rupe întotdeauna cu clișeele, care se caută pe sine în ipostaze multiple, care încearcă să înțeleagă într-un fel care îl domină. Cred în criticul care se implică, fie în negare, fie în afirmare Te rog să faci portretul cititorului de critică literară din România. Cititorul cărților tale, al textelor critice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sfaturi de război. Crezi că sfaturile de atunci sunt valabile și astăzi? Sunt valabile pentru orice comandant care vrea să piardă un război...! Deci pot fi aplicate cu succes de guvernanții noștri...! Absolut! Absolut! în plus intervine și Medeea, în ipostaza ei de vestită vrăjitoare dar și în ipostaza ei de străină. Ar fi o carte despre singurătatea vrăjitoarei, despre cruzimea ei și despre singurătatea străinului. Te-ai simțit undeva singur pe lumea asta? E greu de spus... Nu prea m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt valabile și astăzi? Sunt valabile pentru orice comandant care vrea să piardă un război...! Deci pot fi aplicate cu succes de guvernanții noștri...! Absolut! Absolut! în plus intervine și Medeea, în ipostaza ei de vestită vrăjitoare dar și în ipostaza ei de străină. Ar fi o carte despre singurătatea vrăjitoarei, despre cruzimea ei și despre singurătatea străinului. Te-ai simțit undeva singur pe lumea asta? E greu de spus... Nu prea m-am simțit singur. Sunt un tip sociabil. Cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poți iubi nu poți a nu iubi/ nu poți cârti nu poți a nu cârti/ nu poți uita nu poți a nu uita/ nu poți să fii tu însuți dar nu poți/ să fii nici Celălalt". E limpede că această ipostază a negăsirii este proprie poetului. Să însemne că spiritul critic operează cu mai multe certitudini? Poate evolua scriitorul în afara certitudinilor? La olimpiadele grecești primeau coroane de lauri atleții și poeții. Criticii, nu. Și dacă tot vorbim de greci, să facem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din mizeria cotidiană a "socialismului" aflat în etapa sa cea mai represivă. Încetul cu încetul ne formam o conștiință literară, ne pregăteam sufletește să ieșim cândva la lumină. Pe atunci poetul și criticul din mine nu erau câtuși de puțin ipostaze disjuncte, împărtășindu-și impresiile, cu voce scăzută, zi de zi, în așteptarea unui miracol istoric. Nu bănuiam că vor deveni rivali... Suntem la un moment de mare confluență a literaturii române, când mai multe ape trebuie să se armonizeze, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt pornit să cred că literatura tânără de la noi este bună, că tinerii scriitori, cei cu har, sunt de salutat pentru că ceea ce fac ei este să intre în acel miracol al continuității amintit, că în ciuda intemperanței și superbiei lor, a ipostazelor mai mult sau mai puțin vehemente și provocatoare ale "Nu"-ului lor fiecare nou venit în orizontul literaturii are dreptul de a nega valurile anterioare, este chiar mecanismul lovirii valului de mal ei confirmă de fapt organicitatea, dinamica, metabolismul cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care avem privilegiul să putem vorbi (cum spunea același Nichita Stănescu) în timpul vieților noastre, ca să ne pierdem timpul cu autoportrete. Singurul lucru pe care cred că îl pot spune despre mine fără teamă de a greși este că, în toate ipostazele în care m-a pus viața, am încercat să îmi fac datoria. Dacă am reușit sau nu, prefer să îi las pe alții să judece. Ești profesor universitar, la una dintre universitățile importante din România. Ce poți să spui despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literatură, dedicându-mă trup și suflet paginii de cotidian, m-am maturizat în sfârșit, din toate punctele de vedere, ca om și artist, am cunoscut realitatea geografică, istorică și umană a acestei țări, la zi, acasă la ea, în toate ipostazele sale, atât înainte de '89, cât și după, m-am îmbogățit cu experiențe dramatice, cu personaje și întâmplări uluitoare, care mă împing afară din ființă către pagina de carte, spre ceea ce Mușina numea "noul antropocentrism", pe care eu și soră-mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]