9,213 matches
-
se distingă tot mai mult prin les manières de table. Comunismul a fost lipsit de maniere și în această privință. Iar totalitarismul său nu avea cum să nu-și exercite controlul și asupra alimentației poporului. Noi am avut parte - ce ironie lingvistică ! - de „alimentația rațională”. Ceea ce ne-a făcut să retrogradăm de la gourmet nu înapoi la gourmand, ci direct la nesătui. Nesătui am intrat și în capitalism și ne-am repezit, bulimici, în magazinele societății de consum. Pînă cînd am aflat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îndrume îngerul spaimei. Eradicarea sărăciei în lume nu mai e posibilă decât doar printr-un soi de plan Marshall semnat de Dumnezeu. Islamul nu pare încă pregătit pentru dialog. Religiile generează speranțe, dar și coșmaruri. Dumnezeu, cu magnifică și celestă ironie, ne dă și vise și coșmaruri. “Fac ce pot - spunea Dumnezeu în ziua a șasea. Mă chinui cu un lut tare îndărătnic.” Mai întâi religia s-a înfruptat din filozofie, apoi a obstrucționat-o. Nu toți diavolii au putut evita
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scenă. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. Cataclismele istorice se nasc din idei rahitice. În unele epoci, sunt mai hăituiți oamenii cinstiți decât pungașii. Pariază pe poporul tău, chiar când te duce la exasperare. Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin anii ’50 : „vând borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nerod. Când funcționează și triunghiul conjugal, incidența crește spectaculos. Capul unora se lasă prea mult contaminat de inteligența picioarelor. Prostul vulgarizează și situațiile tragice prin care trece. Proștii sunt oameni serioși. Nu se lasă seduși de umor. Prostul înțelege din ironie numai răutatea. Înțelepții trăiesc, proștii vegetează. Imbecilii au răspunsuri la toate. Prostului îi este străină ratarea. Pentru că nu are unde să mai cadă. Comunitatea trebuie să-i plătească pe proști ca să nu se gândească. Aroganța este emblema prostiei iremediabile. Rating
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asimilată lașității sau chiar prostiei. Imbecilul își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul are pe creier un strat invulnerabil de șuncă. TIMP Timpul transforma trupul în șandrama, iar iubirea, în ironie. Ajutat de femei, timpul a surpat imperii. Hoții de timp ne răpesc resursa care nu se mai poate regenera A mai rămas în urma un mileniu. Timpul și-a făcut datoria. Ne zbatem între Scylla clipei și Charybda veșniciei. După zece
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
are ceva din șiretenia sirenelor. O fi muntele nemuritor, dar furnica e vie ! Cu ochii pe trecut ori pe prezent lăsăm adesea prezentul neînfășat. Nu vă grăbiți ! Haosul oricum așteaptă. Încet - încet, timpul transformă trupul în șandrama, iar iubirea în ironie. La pensie ne rătăcim prin codrii marilor regrete. Viața nu stă pe loc. intră mereu într-o nouă etapă. La maturitate, sărutul calmează. Medicul mi-a mai dat șase luni de trăit, pentru că nu-i achitasem factura. Fiecare cimitir este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că umoriștii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. Ironia poate fi armă. Dar și scut. Nu scăpați cărțile de umor în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le! Incultura degradează umorul împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în artă umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se relaxează prin râs. Umorul destinde frunți și deschide căi. Insuportabilă este viața smântânită de umor. În compania oamenilor veseli, orice samar devine suportabil. Ironia cenzurează sentimentalismul și vestejește aroganța. Nu știu dacă mai trăiește marele umorist. Constat însă că scrie mereu. Dacă viața e scurtă, măcar să o facem ... lată! Simțul umorului ar putea ridiculiza orice fanatism. Cărțile de memorii provoacă umorul, pentru că sunt scrise
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
memorii provoacă umorul, pentru că sunt scrise în anotimpul amneziilor. Umorul impune un important grad de risc. El te poate ajuta să pierzi : iubire, prietenie, funcții și chiar libertatea. Crește pofta de râs? Înseamnă că oamenii nu mai au ce pierde. Ironia se infiltrează în amabilități. Zeflemeaua este ruda impertinentă a umorului. Gafele mărunte sporesc zona de pitoresc a marilor personalități. Fără simțul umorului, inteligența devine rigidă, casantă chiar. Zeflemeaua poate împinge chiar și tragicul în derizoriu. A evoluat și râsul. A
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în amabilități. Zeflemeaua este ruda impertinentă a umorului. Gafele mărunte sporesc zona de pitoresc a marilor personalități. Fără simțul umorului, inteligența devine rigidă, casantă chiar. Zeflemeaua poate împinge chiar și tragicul în derizoriu. A evoluat și râsul. A devenit rânjet. Ironia trebuie să gâdile, nu să muște. Plăcerea de a ironiza e sublimă. Până când încep să curgă consecințele. Și eu mă gândeam să înalț niște piramide. Dar aud că mi-au luat-o înainte egiptenii și mexicanii. M-ați învins! Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aud că mi-au luat-o înainte egiptenii și mexicanii. M-ați învins! Dar lăsați-mă să-mi finalizez râsul. Zâmbetul și mângâierea rămân principalele enzime ale vieții. O urgență a condiției umane este reabilitarea zâmbetului. Zâmbetul prefațează integrala iubirii. Ironia, un procedeu care transformă, cu randament maxim prietenii în dușmani. Omenirea se află deja în căutarea râsului pierdut. Zâmbetul ar putea fi mascota izbânzii. Râsul tronează încă în clanul învingătorilor. Românii și-au depozitat geniul în glume. Întotdeauna, umorul este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o lizieră a bucuriei. Cei care fac haz de necaz anesteziază puțin timpul, dar nu înving frica. Zâmbetul nu poate vindeca, probabil, nici o boală. Le-ar putea însă preveni aproape pe toate. În umor, inteligența vine cu un-doi-uri scăpărătoare. Micile ironii pot surpa imensele trufii. Râsul nu reușește să interzică moartea. Dar îi poate face multe zile fripte. Roade în noi cariul ironiei corozive. Veselia unei epoci este direct proporțională cu inteligența ei. Oricât de negru ar fi, umorul tot speranță
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici o boală. Le-ar putea însă preveni aproape pe toate. În umor, inteligența vine cu un-doi-uri scăpărătoare. Micile ironii pot surpa imensele trufii. Râsul nu reușește să interzică moartea. Dar îi poate face multe zile fripte. Roade în noi cariul ironiei corozive. Veselia unei epoci este direct proporțională cu inteligența ei. Oricât de negru ar fi, umorul tot speranță rămâne. Umorul ne-a venit târziu, când nu mai erau prea multe de salvat. Umorul suculent poate deveni și grosier. Când nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oferă un bun prilej de cunoaștere și autocunoaștere. M. Gherasim V. Ghica se ipostaziază ca un atlet al gândului frânt, concentrat și sagace, rotunjit la dimensiunea unei constatări sau povețe. De bună seamă că în toată această gimnastică a minții, ironia, satira, calamburul fac parte din galanteria genului. Ionel Necula Dacă am putea retrăi vremea lui Socrate, multe din gândurile care însuflețesc aforismele lui V. Ghica ar fi îngăduite pe planeta dialogurilor. Scuturând pomii de toamnă și de sunete zimțate, cărțile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a brațului care voia să însemne: Doar atât, altceva să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de replică, se adresă în șoaptă să audă numai ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum să ne spălăm obrazul. Vă rămânem datori. Fetele însă căutau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
talie, foarte subțiri amândoi încât puteai să-i cuprinzi cu o singură centură. De fapt așa le venea mult mai bine; ar fi fost mai dezavantajați cu burtă și grași. Se exprimau cu o precizie matematică și la obiect, fără ironii și subtilități, în timp ce priveau în ochii celui cu care discutau. Între ei erau și unele deosebiri. El, ceva mai brunet, ea, ceva mai bălană, blondă în nici un caz. Podoaba lui capilară ceva mai neagră, a ei ceva mai deschisă la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să scrie cu stânga, se izolează de lume, mizantropic, convins că scrie lucruri geniale. Ca să și câștige sora de partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș Tiron este proza Cale regăsită. Adriana, o funcționară de la ghișeul 1 de la Poștă, ireproșabilă timp de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ordinii creștine catolice, până la vârsta de optsprezece ani. Fiul pare să-i calce pe urme, însă vine pe neașteptate momentul fatal al „conștiinței de sine”, prezent, după cum am văzut, și-n celelalte proze. Personalitatea lui Șerban se apăra cu arma ironiei în fața mediocrității și a agresivității celor din jur, dovedindu-se maturizat prea de timpuriu. Pare că se insinuează un „complex bacovian” în prozele lui Rareș Tiron, în sensul tratat de mine în cartea despre George Bacovia: într o vreme când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Bacău este bântuit de spectrul morții, cale de găsire a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în care trăia astăzi nu-i dărâma deloc speranța pentru izbânda ce sigur va veni mâine. Sărăcia nu-i putea strica, cu niciun chip, frumusețea viitorului - era prea puțin importantă, pentru ca s-o ia serios în seamă. Nici măcar nesusținerea și ironia celorlalți nu părea a-l deranja prea tare. Desigur, se știe că vorbele calde încurajează întotdeauna, dar el parcă învățase să se descurce și fără ele... Scrisul - acesta era acum cel mai puternic Istorisiri nesănătoase fericirii 105 imperativ al său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea râvnită? - Ce întrebare prostească!, făcu el surprins, trecând repede peste ironie. Ei bine, Mihaela, o eternitate, căci perfecțiunea nu există printre muritori. Iar ăsta-i un lucru deja știut și reține-l. De aceea, de fiecare dată, când omul se referă la ceva ca fiind perfect, el nu face decât să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tagmă din care, la cum te comporți față de mine, nici pe tine nu prea îmi vine să te exclud), ascultă cu atenție ce mi s-a întâmplat. Mai deunăzi, s-a nimerit să mă întâlnesc cu un individ care, cu ironia și cu atitudinea disprețuitoare și arogantă a omului ce nu este absolut deloc conștient de prostia sa, m-a întrebat foarte degajat: „Tot mai citești sumedenii întregi de cărți? Ai să te strici!” Trebuie spus că nu era pentru prima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și nici calomniat, de aceea, de altfel, ajungea rareori să fie ranchiunos. Totuși, când se întâmpla s-ajungă în situații delicate, el știa lesne să se apere, iar singura lui armă, atât de apărare, cât și de atac, era doar ironia. Într-adevăr, nu-i lipsea deloc simțul ironiei. În exprimare, până la nebunie iubea să se slujească de ironii, iar asta o făcea cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rareori să fie ranchiunos. Totuși, când se întâmpla s-ajungă în situații delicate, el știa lesne să se apere, iar singura lui armă, atât de apărare, cât și de atac, era doar ironia. Într-adevăr, nu-i lipsea deloc simțul ironiei. În exprimare, până la nebunie iubea să se slujească de ironii, iar asta o făcea cu așa de mare plăcere și pentru faptul că se iveau momente când era absolut necesar, dar și pentru faptul că, pur și simplu, putea... Oricum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]