8,558 matches
-
de păduri, iar aria locuibila este de 23.602 mp, așezată la 335 m altitudine. Ocupația de bază a sătenilor este agricultură materializata în cele 1080 ha de teren arabil, 1094 ha sunt reprezentate de fânețe, 2052 ha pășuni, 306 livezi de pomi fructiferi. Locuitorii sunt stăpâni pe 408 bovine, 3437 oi, 105 capre, 80 căi, 500 porci și pește 10000 de pasari. De sub Pregheda izvoraște Rudarica, fir de apă firav și gureș, care, unindu-se cu alte izvoare, va coborî
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
poate trece pe bolovăni), dar se transformă în viitura deseori după ploi. Floră e tipică Subcarpaților. Satul arată vară că o grădină enormă, fiind acoperit total de verdeață. Păduri de fag, arin și mesteacăn predomina înconjurând satul din toate părțile. Livezile de pruni ocupă majoritatea zonelor neîmpădurite. Iepuri,căprioare,porci mistreți,lupi și chiar urși sunt prezenți în zona satului. Ciobănii și chiar locuitorii raportează constant întâlniri cu urși: în 2001 un copil a fost atacat de un urs în partea
Comuna Bezdead, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301154_a_302483]
-
anul 2007 Runcu avea o suprafață de 7915 ha, din care peste 4950 ha fond forestier, incluzând și masivul Leaota și munții învecinați. Suprafață neîmpădurita, care se ridică la 2670 ha, este formată din: pășuni 1328 ha, fânețe 1085 ha, livezi de pomi fructiferi 209 ha și arabil circa 48 ha. Dealul Priporul Mărgineanca, de lângă Tamoslacul Runcului are o înălțime de aproximativ 580 m, find parțial acoperit cu pădure. Vârful Giurcului sau al lui Giurca. Cu înălțimea de 840 m, el
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
m și Gâlma Brebului, cu înălțimea de 887,5 m. În general, înălțimea dealurilor scade progresiv către sud, vârful Tamaslacu Runcului având cota cea mai mică, sub 400 m. Vom încheia succinta prezentare a dealurilor runcene, subliniind farmecul și bogăția livezilor și pajiștilor ce-i împodobesc, dar și splendoarea caselor înșirate pe panțele acestora. O imagine de neuitat este dată și de vârfurile ce-i domină, unele înconjurate de păduri și poieni odihnitoare și desfătătoare. Sunt înălțimi magnifice, unele identificate că
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
forestiere, depuse în straturi de-a lungul timpului. Prin sedimentari succesive s-au format mari cantități de humus și argilă, a căror fertilitate este considerată mediocra. Pe locurile defrișate sunt specifice solurile brune înțelenite, propice fânețelor și pășunilor dar și livezilor de pomi fructiferi. Deși destul de bogat în humus, solul deluros runcean are nevoie de îngrășăminte și apa, mai ales în condițiile de umiditate scăzute, cănd pământul se usucă și crapă. Un fenomen specific Văii Ialomicioarei, si nu numai, este cel
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
sat se găsește o mare pădure de salcâmi. La răsărit, pe dealul numit Răzeșie, aproape de Macișeni se găsește o pădure în care primăvară înflorește bujorul românesc, plantă monument al naturii. Până la revoluția din 1989, sătul avea poate ce mai mare livadă de meri din județul Galați dar care a dispărut. Tot până la revoluție, la sud și la sud-vest de sat se găseau plantații de vie nobilă pe o suprafață de cca. 800 ha, care, după ce s-au împărțit celor care aveau
Mândrești, Galați () [Corola-website/Science/301217_a_302546]
-
comuna Șelaru; în est - comunele Uliești și Corbii Mari și în vest comunele Răscăieți (fostă componentă a comunei Vișina până în 2005) și Morteni. Suprafața comunei este de 7497 ha, din care terenuri arabile 5881 ha, pășuni și fânețe 416 ha, livezi 61 ha și păduri 647 ha. Relieful înclină ușor pe direcția NV-SE, direcție urmată și de apele curgătoare, lucru care este confirmat și de altitudinea relativă de 190 metri înălțime în partea de NV și 169 metri în partea
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
Valea Mare (în trecut, denumită și Văile Unite) este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Fețeni, Gârleni, Livezile, Saru, Stratonești, Valea Caselor și Valea Mare (reședința). Comuna se află în sud-vestul județului, la nord-vest de Găești, pe bazinul hidrografic al pârâului Potop, care la sud de Găești, prin confuență cu Cobia formează râul Sabar. Ea este străbătută de
Comuna Valea Mare, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301194_a_302523]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,58%). Pentru 1,58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița și era formată din satele Valea Mare, Băsești (astăzi, Livezile) și Primejdești, cu 845 de locuitori. În comună funcționau două biserici, o școală și o moară de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în plasa Dealu-Dâmbovița a aceluiași județ, și comuna Valea Caselor, formată din satele
Comuna Valea Mare, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301194_a_302523]
-
boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai acestui lăcaș. Numele boierilor Păușești provine de la întemeietoarea acestei familii , boieroaica Păușa. Un document datat 15 ianuarie 1695 vorbește despre vânzarea unei livezi la Păușești-Măglași. Este prima dată când într-un document apar alături cele două nume de Păușești și Mâglași. Actualul sat Coasta a fost înainte de anul 1900 nucleul comunei Păușești-Măglași. Lângă biserică din satul Coasta se află "Casă Sfatului", o căsuță
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
important pentru gospodăria respectivă. Încă de la începutul existenței sale, satul pare a fi mai curând un mic colț de pădure seculară. Creșterea pomilor fructiferi este o mândrie a tuturor. Dacă prunii bătrâni au început să dispară din cauza vechimii lor, noi livezi tinere se ridică pe dealurile caselor. Izvoarele de apă sulfuroasă ce se găsesc în punctele: Bucică, Lățești și Moarea, dacă ar fi exploatate și valorificate ar aduce mari îmbunătățiri în dezvoltarea comunei Vârfuri.
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
an față de media pe țară 640 l/m/an. Din acest punct de vedere arelul este unul dintre cele mai secetoase din țară exceptând Delta Dunării. Precipitațiile tot mai scăzute se datoreaza defrișării celor 600 de ha de pădure și livadă. Zăpadă face ca la Ivești să se găsească cam timp de 25 de zile pe an.precipitațiile pot fi sub formă de zăpadă și la nivel de grosime strat de zăpadă grosimea maximă este 1, 5metri. Crivatul produce fenomenul de
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
cules și pescuit. Ulterior au început să practice agricultură se cultivau: cereale, secara, legume și zarzavaturi, în, cânepă sau vită de vie. Iveștiul are în total 8955 de hectare din care arabil 5317 hectare, pășuni 160 hectare, vii 929 hectare livezi 208 hectare, păduri și alte terenuri forestiere 1456 hectare terenuri cu ape și stuf, 136 hectare căi de comunicație și căi ferate 246 hectare terenuri ocupate cu curți și construcții 469 hectare și terenuri degredate și neproductive 34 de hectare
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
care au baze de tratament recuperator ce asigură executarea procedurilor de peloidoterapie, hidroterapie, terapie fizicală și kinetoterapie. Toate au plaje proprii. Tabăra de copii Pavilioane, este amenajată din 1975, fiind situată într-o pădure de salcâm, plantație de foioase și livada de nuci. Are o capacitate de 110 locuri iar în curte se află o bază sportivă Numeroase alte unități de cazare - moteluri, vile - completează oferta turistică. Există și un camping, cu căsuțe și loc pentru corturi. Plaje: Parcul dendrologic (care
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
terenurile agricole.Suprafețele cu pretabilitate redusă,cu limitari severe ocupă 35% din terenurile agricole, iar terenurile cu limitări foarte severe (zone mlăștinoase, erodate) ocupă 10% din totalul terenurilor agricole.Restul suprafeței agricole reprezintă terenuri în panta, ocupate cu vii și livezi. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Costuleni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,97%). Pentru 4,82% din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Costuleni, Iași () [Corola-website/Science/301269_a_302598]
-
cereale, lapte și struguri. Din suprafața fondului funciar (4.590 ha), terenul agricol ocupă peste 3186 ha, iar arabilul (2.124 ha). În arabil o pondere mare o au pădurile (peste 1050 ha), pășunile (716 ha), fânețele naturale (196 ha); livezile ocupă 92 ha și viile 58 ha.
Comuna Dagâța, Iași () [Corola-website/Science/301272_a_302601]
-
pinul, dar mai sunt și zone cu salcâmi, nuci și peri sălbatici. O parte din pădurea inițială a fost defrișată începând cu secolul al XVII-lea, pentru a se construi actualul sat. În preajma gospodăriilor sunt mulți tei, nuci și cireși. Livezi nu există și nici vii prea mari, însă o mare zonă viticolă se află în apropiere, la Șorogari, sat care aparține tot acestei comune. În pădure încă mai trăiesc porci mistreți, lupi, vulpi, dihori, iepuri și căprioare, cele din urmă
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
pomi fructiferi (vișini, cireși albi în general și amari, caiși, gutui). Pe moșia propriu-zisă se cultivă porumb, cartofi, bostani, bostanei și eventual nutreț pentru animale, precum lucerna, pentru refacerea terenului. La intrarea în sat a fost, până în 2000, si o livadă de meri. Sătenii mai cresc animale, însă doar pentru consum propriu sau povară, sătul având un grup de văcari care se ocupă de vite și căi (îi duc în pădure la păscut, pe pășunea de lângă izvor). Se comercializează în cantități
Horpaz, Iași () [Corola-website/Science/301285_a_302614]
-
nu se cunoaște. Se crede că numele i-ar veni de la unul din primii locuitori, pe care l-ar fi chemat Pocrea sau Pocriș, sau de la poziția unde se află satul, fiind așezat între dealuri și acoperit de păduri și livezi ca de un pocriș. De aceea se zice că la începutul lui ar fi avut și numele de Pocrișa. Vatra satului a fost de la început unde este și astăzi. O parte din răzeși s-au stabilit la început mai la
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
crescând ponderea producției agricole.În prezent în comună își au sediul mai multe IMM-uri, concetrate pe sectorul comercial și de transport, activitatea comercială în comună fiind înfloritoare. În Moșna întâlnim suprafețe mari cu vii(16,1% din terenul agricol), livezi(6,60% din terenul agricol).Structura culturilor de câmp e relativ dezechilibrată, remarcându-se porumbul(52,8%), și culturile păioase(28,8%).Pajiștile și fânețele sunt relativ rare, potențialul productiv al solului zonei fiind moderat, fiind reprezentate mai ales prin
Moșna, Iași () [Corola-website/Science/301295_a_302624]
-
un caracter preponderent agricol și zootehnic. Fondul funciar al comunei este de . Trenurile agricole însumează , adică 72,3% din suprafața totală a comunei.Terenul agricol este împărțit astfel: teren arabil - 58,9%, pășuni și fânețe - 29,6%, vii - 6,5%, livezi - 4,9%. Efectivele de animale au scăzut, mai ales la bovine, ovine și păsări, excepție făcând cabalinele, a căror efective sunt în ușoară creștere. Perimetru silvic este de , fiind într-o continuă scădere datorită defrișărilor intensive.În comună există 5
Comuna Răducăneni, Iași () [Corola-website/Science/301303_a_302632]
-
8 km). În acest sat este și un conac boieresc care până în toamna anul 2006 a aparținut Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Podu Iloaiei. Acesta a fost locuit de familiile Coteanu și Pirau, iar în momentul de față conacul și livada aferentă se află în paragină. În apropiere de sat în zona Pădurii Chicerea este o zonă des frecventată de cei care practică parapantismul. Tot aici oameni din diferitele zone din apropiere se adună în sfârșiturile de săptămână ("weekend-uri") la
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
dispune de cariere de gresii. Există un sit arheologic la Vălenii - "Seliștea", la circa 300 m SE de sat - Latene, epoca română/secolul IV (Național Archaeological Record of România). Mergând prin sat se vede dealul "Raiului" cu vechile și celebrele livezi de meri. De asemenea, se spune că un stejar imens care ar putea fi cuprins doar de 20 de persoane ar mai împodobi încă pădurea din jurul Văleniului. Religia locuitorilor este creștin ortodoxă, bisericuța de lemn din 1727 cu hramul Adormirea
Vălenii, Iași () [Corola-website/Science/301319_a_302648]
-
format în 1931, în cadrul județului Vaslui, cu satele Domnița, Moara lui Ciornei, Pănoasa, Poiana Mănăstirii, Poiana de Sus, Secături și Țibana. În 1950, comuna a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. Satul Secături a primit în 1968 denumirea de "Livada Nouă", pentru ca în 1968 să fie desființat și inclus în satul Domnița. Tot în 1968, comuna a fost trecută la județul Iași, în alcătuirea actuală. Singurul obiectiv din comuna Țibana inclus în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monument
Comuna Țibana, Iași () [Corola-website/Science/301315_a_302644]
-
de pe șes sunt propice cultivării tuturor tipurilor de plante agricole: porumb, cartofi, floarea soarelui și în special legume. Dealurile sunt propice cultivării de păioase - orz, ovăz - si leguminoase - mazăre și linte. În regiunea dealurilor sunt de asemenea cultivate vii și livezi de pomi. Apele de suprafață constituie un element de relief important. Pe langă râurile Prut și Jijia, există un numar de bălti, alimentate de precipitații și de revărsarea apelor curgătoare, datorită altitudinii de aproximativ 30m. Stratul de apa freatică se
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]