12,849 matches
-
ca și cum ea le-ar fi dat naștere. A existat un moment În care norul a invadat tot centrul pajiștii și câteva zdrențe, care urcau răsucindu-se, ascundeau aproape de tot luna, totuși nu chiar atât cât să Întunece poiana, care rămânea luminată pe margini. Atunci văzurăm o druidesă ieșind din nor și alergând către pădure, urlând, cu brațele Întinse Înainte, Încât am crezut că ne descoperise și că ne azvârlea blesteme. Dar, ajunsă la câțiva metri de noi, Își schimbă direcția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
creier, îl vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două mai luminau. Vizibil emoționat, acel Arthur îi spusese să-l caute pe Leonard - de la el ar putea afla tot ce îl va nedumeri în următorii ani. „Nedumerire” e puțin spus: să nu știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu sandvișuri și castronașe cu salată de vinete, de roșii, de boeuf, de castraveți, de muguri de pin. Bagă în gură un cornuleț cu rahat. Îl suge pe gânduri. Toată cancelaria e consternată - suntem în întârziere. Deodată chipul i se luminează: - Tinere coleg, în tine e salvarea! Când am intrat în secretariat era așa de cald, că am rugat pe cineva să deschidă geamul. Eu zic să intri matale în sala de clasă alăturată și de acolo, prin exteriorul clădirii, sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dete duhul. Trupul gelatinos se scurse dintre buzele Pepitei ca o anacondă decapitată. La rândul ei, Pepita îl privi triumfătoare și-i întoarse spatele, după ce-i bolborosise în față: treaba ta! C VIII Apăsă butonul computerului și, până să se lumineze ecranul, căută la radio City FM. Camera se umplu de acordurile psihedelice ale celor de la Deep Purple, Sweet Child of Time. Se așeză pe fotoliu cu un iaurt în față. Dintr-un zvâcnet, Tubu ateriză pe speteaza fotoliului, exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nemaipomenit de vital care, chiar dacă a făcut ani grei de pușcărie pe vremea comuniștilor, se bucură de viață și smulge bolnavii din ghearele cancerului. Un luptător împotriva toxicei medicini alopate, mai adaugă ea. S-a înserat și Casa Poporului e luminată feeric de milioane de becuri. Parcul Izvor rămâne în întuneric, umilit la picioarele celei mai nesăbuite capodopere comuniste. Sper să nu fim violați chiar în centrul Bucureștiului. Poate că mai sigure sunt pădurile de la Olănești - puțin probabil să cutreiere sălbăticia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cristina le împărți bomboane de mentă. Ăia doi începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
când, posibila mamă-soacră mai venea la ușă: copii, se face târziu, se închide la analize. Pleacă mama de-aici, lasă-ne-n pace, o repezea Sabina. S-a făcut seară și dimineață, apoi iar s-a întunecat și s-a luminat, de câteva ori la rând. În primele nopți, Sabina se îmbrăca în lenjerie intimă provocatoare, se parfuma cu Follow me, ca în vremurile bune. Se întindea lângă mine și începea să mă mângâie. Fără efect însă. Mâinile și buzele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosul caracter. Ea întruchipează dragostea, hotărârea, inteligența, ambiția, duioșia, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
târziu, se așeză pe canapea la orizontal și în melodiile partiturilor cântate de Teofana retrăiește fiecare moment al reîntâlnirii cu fata pe care reușise s-o sărute. „Când am frecat-o pe obraji, am observat o bucurie copilărească ce-i lumina ochii ei frumoși și când am strâns-o în brațe am fost tulburat de căldura corpului ei, dar ce m-a tulburat mai mult a fost farmecul buzelor, încât n-am rezistat ca să nu o sărut. În acel moment, am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se destăinuia Teofana, Eusebiu nu bănuia, dar nici nu-l interesa. Ce conta pentru el era viața armonioasă de familie. Abia acum înțelegea ce greu le-ar fi fost fără Prințesa care întotdeauna prin felul ei de-a fi le lumina viața. De câte ori nu-l mângâia când venea supărat de la serviciu. — Tata Sebi, iar te-a necăjit cineva. — Nu sunt necăjit, căuta să nu se arate. — Pe mine nu mă poți minți, că te simt. — Sunt probleme, fata mea, unde lucrez
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acum gata! V-ați văzut,v-ați simțit bine, v-ați povestit fel și fel de fapte Te-au mai învățat să-mi mai arunci câte un „canci”,„nashparliu”,„mânca-te- aș”, râde Cezar. — „Baragladină”, „caramba”, „bastalero”, râde cu poftă Teofana luminându-i-se fața. — Așa te vreau! O sărută Cezar pe un obraz, pe celălalt, pe frunte, pe păr ocolindu-i buzele de data aceasta, gest apreciat de Teofana. Ea înțelege că Cezar vrea să-i aline suferința nu printr-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-au mărit, iar nopțile s-au micșorat. O dată cu sfârșitul iernii, încep zilele senine de primăvară. Viața parcă se umple de lumină, mai ales când vezi cum firele gingașe de ghiocel ies de sub stratul de zăpadă. Soarele de primăvară îți luminează viața, mireasma florilor în adierea vântului îți trezește sentimente de bucurie și fericire în același timp. Copacii se trezesc din somnul lor lung cât iarna. Scoțându-și capul din pământul încă înghețat, până și soarelui i se încălzesc razele reci
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un bobuleț adevărat, din ceea ce ne-a bălmăjit? Domnia ta ce spune? Ce gândește? Ce părere are? Te conjur, luminează-mă! Vorbește-mi! Zii-mi ceva! Așa să fie? Că mâine-noapte, s-ar deschide black-box-ul, cutia Pandorei și s-ar încheia socotelile?! Netam-nesam? Hodoronc-tronc? Imaginează-ți! Dar, crugul stelelor se-nvârte neschimbat, de secole. Dar, intervalul biblic temporal comparativ? "Vremuri, vreme
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Dumnezeul ubicuu s-a retras din propria-i Creație, atuncea s-ar putea să ne trezim a fi, demultișor, la voia și la cheremul Altora. A altor entități! Altfel enunțat, să fim de două ori mai vulnerabili! Nu...? se luminează Dan. Să speculăm: Kabbala afirmă textual existența Unicei Puteri Supreme, discreționare, ne-create, împlinite, demiurgice, fără origini și fără de sfârșit, 'En Sof, nesupuse vreunei condiționări sau limitări, a-cauzale, indimenticabile și de-a pururi reflectate asupra Ei Înseși, după cum așijderea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sunt procedurile divine. Să-nvățăm din mers. Să nu luăm plasă, la vreo înviere. Să ne aranjăm ploile. Să ne pregătim... Ce?! Ți se pare că ceream prea mult? Păi..., nimic nou sub soare! Peștera lui Platon, peștera existenței voastre, luminată de Flăcările din Exterior, ale Ideilor! Una la mână! Platon era de toate: și filozof, și fizician, și geometru. Doi la mână: procedurile divine sunt minunate. Sunt expeditive. La maximum. Cam cât ați zice Pater Noster! Țac-pac! Încumetați-vă, muriți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îmbâcsit de miasmele acumulate de hidrocarburi, din jurul și de deasupra haitei asmuțite se aprinde, ca amorsat de explozia unui proiectil trasor, cu napalm! Îngerul bate puternic din aripi, absorbind în întregime deflagrația. Încă o bătaie profundă și răcoroasă și scena luminată de flăcări ca ziua se întunecă și se îndepărtează rapid, prin transfocare, apoi, iată! cu toții se regăsesc acum în siguranță, dincolo de pod, la câteva zeci de metri distanță, în renumitul cartier cu nume și cu specific autentic-romanes. Aterizaseră chiar lângă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ritmic pumnii. Un înger în mijlocul bisericii! își zise, vrăjit de priveliștea pâlpâindă a Arhanghelului înaripat. Doamne! Parc-am fi într-un tablou de Caravaggio... Caravaggio, într-un sanctuar de rit răsăritean?! Extraordinară viziune! Îngerul părea că nici nu se mișcase, luminând continuu clar-obscurul palpabil al scenei, dar acum el clătina o lumânare groasă luată, probabil, din acel mic spațiu înjghebat, pangarul, unde se vindeau, ziua, pe lângă lumânări iconițele, cărticelele cu pilde și cu rugăciuni, crucifixurile, pandativele și celelalte chițibușuri sfințite; iar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Drum bun, argonauților! Mă voi întoarce printre voi, la timpul și la locul potrivit, rostește Îngerul. Cu mânuța copilașului înduioșător de golaș și de blond, în palma sa și cu marile aripi de pasăre pliate, Arhanghelul psiho-pomp pornește în josul căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin, care se întrezărește la numai o azvârlitură de băț, încremenit ca și un Sphinx, într-o nemișcare atemporală senină, nobilă și grandioasă. Silică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
buzelor roșii trandafirii. Nu, nu așa e și sufletul meu. Sufletul meu este un suflet dintr-o altă lume care nu se potrivește nici unui șablon. Sufletul meu e o cutie de argint scăldată într-o mare de lacrimi, peste care luminează un soare violet deasupra căreia aerul e umbros și îmbălsămat și în care înoată doar pești de cristal.... Ce se vrea oare sufletul meu? În cutia de argint se găsește totul, de la o floare până la soare, de la o privire de
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
De ce vrea mintea să pătrundă tainele lumii, să rupă misterul în care conviețuim, când sufletul este cel dintâi care trebuie pătruns ? Această întrebare dăinuie peste tot în cutia de argint din marea cu pești de cristal. Și, când alt suflet luminat de un soare violet se va naște, acesta va dăinui veșnic. Dacă mă opresc un moment din vârtejul de întrebări care m-a cuprins, cred că reușesc să vă aud pe voi cei din jurul meu. Nu am cum să răsplătesc
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
pregăteau bucatele, umpleau chișca, făceau sarmale și cârnați pentru ziua de Crăciun. În ajun se mânca doar turte, fără drojdie, coapte pe plită și unse cu jolfă făcută din sămânță de cânepă și floarea soarelui cu zahăr. Seara lumina candelei lumina chipul Maicii Domnului din icoană, iar noi, toți așteptam dimineața de Crăciun. În prima zi de Crăciun mergeam cu toții la biserică,stăteam la slujbă, iar la amiază când ajungeam acasă, ne așezeam la masă, mâncam,ne odihneam o oră, două
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
conducă. Am făcut bine?... Vine și Gogu cu consoarta lui... ― Tot ce faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a înjghebat localul de curând, ca să aibă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care toate chemau lumea la diferite distracții și petreceri. ― Aici oamenii știu că trăiesc bine! murmură Miron disprețuitor, încotro te întorci numai îndemnuri la veselie și desfrâu. Ce le pasă?! Noi muncim, ca să poată ei să benchetuiască! Constantin Dumescu se lumină la față văzând pe Miron. Îl îmbrățișă cu o efuziune care părea aproape neverosimilă pentru firea lui tăcută și înfățișarea-i închisă. Își potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emoție la el, iar ochii, de obicei reci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la Costești, care ținea un han și care-i va găzdui mai ieftin. Îmbucară din merindele de acasă și iar se sfătuiră până târziu noaptea, în odaia de lângă bucătărie ce le-o dăduse hangiul. Și a doua zi, cum se lumină, se cărăbăniră la Ministerul Domeniilor. Trebuiră să aștepte în curte. "Numai după unsprezece e voie să intre publicul", le-a strigat, printre gratiile ușii, un glas cu barba neagră. Mai veniră și alți oameni, de prin alte părți, tot cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]