9,417 matches
-
pe care le aveți Întru a nu lăsa să cadă În uitare pe cei care au muncit pe pământul țării, scoțând la lumină bogăția folclorului nostru. Când ați fost la București v-am promis niște reviste „Șezătoarea” și alte documente mărunte În ceea ce privește activitatea tatălui meu, dar fiind prea frig și greu de ajuns la boxa mea, am amânat lucrul pentru primăvară. Mă Întrebați unde să-mi Înapoiați cele câteva documente. Vă răspund că tot la Căsuța poștală 38.35, of. București
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu care mi-am încărcat valizele... Taximetristul care mă duce la aeroport pare un bărbat destupat la minte, cel puțin așa mi se arată în scurtul dialog pe care îl purtăm: considerații despre timp, prețul benzinei, investițiile turcești în Basarabia („mărunte, obscure și slinoase”), corupția puterii, proiectul republicii prezidențiale al lui Lucinschi etc. Nu-l întreb, dar bănuiesc că este un fost pedagog, probabil filolog, care s-a reprofilat în tranziția basarabeană pentru a putea supraviețui. Mai cunosc câteva exemple de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vânătoarea e foarte dură... Cafenelele și restaurantele sunt pline de mușterii. Muzică și mirosuri. Lumina puternică a vitrinelor și a felinarelor „pune în valoare” grămezile de pungi din plastic care vor fi ridicate de gunoieri până dimineață și murdăria mai măruntă de pe trotuar: mucuri de țigară, tipărituri multicolore cu invitații la show-sex. Mărturiile nocturne ale Madridului... Case de schimb valutar la câțiva pași una de alta, afișând cursuri care nu diferă prea mult și înscrisul ce pare obligatoriu: We receive coins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe buze -, ne abandonăm staffului german, care nu va uita, desigur, să dea semnalul de plecare. Afară se lasă frig și începe să plouă mărunt - o schimbare de vreme care pare să anunțe și o schimbare de registru emotiv: vom părăsi canicula iberică odată cu intrarea în Franța. „Tocmai pe gustul meu”, îmi spune András Ferenc Kovács, scriitorul din Târgu-Mureș, al cincilea membru din clubul românofonilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după imaginea pe care o vezi în gara de trenuri. Dacă ar fi așa, în România și în Basarabia, la cât de urâte și murdare sunt gările, nici n-ar mai coborî nimeni din tren... E destul de rece și plouă mărunt, iar hainele mai groase le ținem în valize, care, aflăm, au fost duse deja la hotelurile unde vom fi cazați. Bem o cafea să ne încălzim, într-o solidaritate de călători de cursă lungă, adică răbdători și grijulii unul față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de garduri foarte înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se sfârșesc, apar pogoane bine îngrijite și pădurile verzi. Dimineața, pe o ploaie măruntă, consecință a furtunii din ajun, plecarea ne-a fost întârziată cu vreo 20 de minute (și ce plăcut suna muzica în sala în care ne luaserăm micul dejun, la hotel!), pentru că trei persoane „au uitat să achite” la recepție consumația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
foarte gustos. Schimbăm bani peste drum (de fapt, e o mică piațetă în reconstrucție), în sediul unei bănci. 1 dolar = 4,32 zloți. Pornim pe jos, sub umbrele, spre castel. Atmosfera încărcată de astă-noapte a erupt, iată, într-o ploaie măruntă, sâcâitoare. Castelul e situat pe malul drept al râului Nogat, iar peisajul deschis din împrejurimi îi pune și mai mult în valoare măreția și frumusețea. Ziduri înalte de fortificație din cărămidă roșie, greu de escaladat, îmi închipui, mai ales sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
leneș și deloc grăbit cum îl știu. Acum e supărat, pentru că el a cerut spaghetti și i s-a adus varză... După ce terminaăm masa, urcăm pe un vaporaș, Malgorzata, pentru o scurtă plimbare pe râul Nogat. În ciuda vremii proaste - plouă mărunt, aproape imperceptibil -, am stat mai mult timp pe punte, sub umbrele, cu ochii ațintiți la splendoarea de castel care-și scălda zidurile în apă. O imagine în oglindă a măreței reședințe a cruciaților, trecând prin fața noastră, îndepărtându-se cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Moscova... Am avea de așteptat mai mult de o oră. Îi ofer unei femei, pe post de controloare la intrare, zece ruble peste costul obișnuit al biletului și trecem destul de repede. Știu că rușii de pe-aici, oamenii simpli, slujbașii mărunți și conștiincioși, nu primesc salariu de câteva luni, exact ca la noi, în Basarabia. Catedrala e o bijuterie, contemplată și din interior: pictură excelentă, un triumf al spiritului religios, iar iconostasul mi se pare unul dintre cele mai impunătoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
țarilor și al revoluțiilor, îmi descurajează condeiul... Tai pe diagonală Piața Palatului, complet pustie la ora aceea a dimineții, pe lângă coloana lui Alexandru, cu greutatea celor 650 de tone de granit ale sale, rătăcesc de-a lungul Nevei, sub ploaia măruntă ce nu mai contenește, precum Raskolnikov înainte de a se hotărî pentru crimă. Dincolo de râu, abia întrezărindu-se prin pâcla leșioasă, fortăreața Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii de expiere, aflată momentan la periferia conștiinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
La intrarea în casă, cam delăsată, cu o mică „grădină” (câțiva metri de pământ înconjurați de un gard jos de scânduri), neîngrijită și ea, trei poeți amatori își vând propriile cărți. Niște broșuri prinse în două clame, cu text cules mărunt, înghesuit. Cărțile sunt dedicate memoriei Annei Ahmatova. Unul dintre poeți îmi întinde și o pagină de ziar, unde are o cronică sau o prezentare a cărții... Ajung și la Muzeul Vladimir Nabokov, situat în casa nr. 47 de pe strada Bolșaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
basm cu nume poetic - Vyazynka -, nu ai crede niciodată că e vorba de actualul Belarus. Mulți turiști; de fapt, singurii „turiști”, propriu-zis suntem noi, scriitorii din Tren, care ne risipim pe potecile îmbietoare, ceilalți sunt localnicii bucuroși de distracție. Burnițează mărunt, dar sărbătoarea nu slăbește. Meșteri populari, coruri de femei și copii în haine naționale, frigărui și bere. Pe o scenă improvizată, se succed diverși cântăreți și scamatori, aplaudați frenetic. Casa părintească a lui Kupala, în care clasicul a petrecut mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ani, unde a dobândit ceva notorietate literară, și cu Ingrid Băltăgescu, critic și profesor de română la Universitatea din Berlin, care se arată deosebit de interesată de aventurile noastre prin Europa... VASILE GÂRNEȚ: O plimbare seara prin oraș, pe o ploaie măruntă, împreună cu georgienii și ucrainenii. Lasca Bakradse, care a stat câțiva ani la Berlin, pe linia Institutului Goethe, ne povestește întâmplări haioase pe care le-a trăti aici. De pildă, cum a fost ghid pentru un grup de congolezi, care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai fost, după 1989, la Berlin, așa că nu ne rămâne decât să constatăm, amândoi, cu o competență în plus față de ceilalți, cât de rapid se schimbă aspectul orașului... VITALIE CIOBANU: Dau o raită de-a lungul străzii Friedrichstrasse. În ploaia măruntă care spală trotuarele, luminile de neon ale reclamelor sclipesc multicolor. Trotuarele - plate, comode, perfect desenate - sunt ca niște preșuri întinse în fața blocurilor de piatră, granit și sticlă, probabil, de curând renovate, dându-ți senzația de putere, echilibru și opulență. Clădirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu care el nu mai vrea să aibă nimic. Toate aceste aparente nedumeriri creează, din păcate, destule probleme. În Germania nu există o sensibilitate pentru minorități. De fapt, care minorități sunt recunoscute în Germania în mod oficial? Sunt niște grupuri mărunte, de exemplu niște danezi, în nord, care nu pun nici o problemă. Sunt niște minorități-afiș, cum le numesc eu, care pot fi folosite propagandistic pentru a etala o oarecare politică minoritară. Problemele reale sunt cu totul altele, în primul rând așa-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-mi place expresia „a coborî în popor”, chiar dacă ați luat-o în ghilimele. Confucius are o expresie genială... el spunea că nu trebuie să te măsori de la cap spre pământ, ci de la cap la cer, pentru a înțelege cât de mărunt și neimportant ești în această lume. Țin bine minte aceste cuvinte și consider că un scriitor adevărat trebuie, este obligat să se ocupe și de problemele poporului său. Cred că niciodată nu mi-am trădat principiile, și asta face ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Titus Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura față de măruntul intelectual de țară și față de așa-zisul „chiabur”, acel gospodar ce era un exemplu nu numai de bună geranță și exploatare a pământului și vitelor, dar și un model moral al satului și care le stătea ca un spin în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
născute sub tiranie trebuie să se exprime cu o fervoare și ascultând de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii sceptice, criticiste, nu rareori drapate sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fierărie, și sora ei, șefă de cadre la Institutul de cultură fizică - șefii de cadre în anii cincizeci erau personajele cheie ale regimului! -, măritată cu Segall, căpitan de miliție la prefectură. Erau două generații distincte: bătrânii, molcomi ovrei din Dărăbani, mărunți comercianți, și tinerii, instrumentele tipice ale stalinismului, mutați abrupt în București din „lipsă de cadre”. „Tinerii” erau atât de lucizi de impostura și puterea lor, încât la moartea tătucului Stalin, la începutul lui martie ’53, le-am auzit pe cele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fiu de preot, ca și mine, cu părinți fugiți din Basarabia; Nichita, nepot de general rus, alb-gardist, general al Țarului, refugiat după revoluție în România, în Dobrogea, apoi la Ploiești, a cărui fiică, Tatiana, s-a căsătorit cu Nicolae Stănescu, mărunt patron; Grigore Hagiu, fiu de țăran înstărit din Târgu-Bujorului, lângă Galați, deportat de comuniști. Lor m-am adăugat eu, fiu de preot greco-catolic, cu biserica desființată brutal de comuniști sub falsa „unire a celor două biserici”, mărunt patron în orașul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu Nicolae Stănescu, mărunt patron; Grigore Hagiu, fiu de țăran înstărit din Târgu-Bujorului, lângă Galați, deportat de comuniști. Lor m-am adăugat eu, fiu de preot greco-catolic, cu biserica desființată brutal de comuniști sub falsa „unire a celor două biserici”, mărunt patron în orașul Lugoj, închis de unguri în ’40 și apoi refugiat la Episcopia Unită din Lugoj. I-am cunoscut pe cei trei, Cezar, Matei și Nichita în martie ’58, la „Cenaclul tinerilor scriitori”; pe Grigore îl cunoscusem cu trei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Într-adevăr jucam va banque, cum se spune, totul sau nimic, iar acest „nimic” se mărea, se „îngroșa” teribil, și azi, privind în urmă „și în jos”, nu pot decât să am accente de „milă și de groază” pentru acel mărunt individ uman, „necopt” la o vârstă deja suficient de matură, prins în vârtejul atâtor pasiuni și idei pasagere, dintre care două, cum o spuneam, dominau întreg peisajul „răzvrătit” al tinereții sale. Femeia, oricare, prima întâlnită și care îmi sugera suficiente
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-se prin „aroganța” de a voi să refacă întreaga realitate și tipologie a unei ample felii de istorie socială, sau Tolstoi, care a disecat, cu un bisturiu magic, marile boli ale omului! - salvați în sensul că au făcut din noi mărunți colportori de istorii și anecdote sau cronicari, scribi fără fantezie ai unor oarecare fapte de arme, cronicari cu adevărat majori, comentatori și vizionari ai Existenței: Romancieri! Și iată de ce, aici, din „colțul nostru”, am avut îndrăzneala de a intitula aceste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
patru cărți lui Stancu și, astfel, nenea Zaharia s-a văzut pentru prima oară în Vest, în ediții de poche, trăind un succes real după atâtea altele inventate de ambasadele române ce-i publicau cărțile, Desculț, mai ales, la edituri mărunte, contra cost, depozitând stocul de cărți apoi în pivnițele lor, René, care la înmormântarea lui Stancu, în ’74, a plâns cu lacrimi în mașina mea. Iar în ’76 a publicat două volume de versuri, semnate de Nichita Stănescu și Gabriela
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
războaie. Apărând „linia citadină” a prozei, nu adopt o atitudine exclusivistă față de alte modalități ale genului, cu atât mai mult cu cât România a avut nevoie, ca un stat tânăr, neformat încă și bizuindu-se pe straturi masive țărănești sau mărunt negustorești și de meseriași, de o proză „realistă” în sensul cel mai propriu ca și de „cronici”, istorice sau familiale, care să cimenteze populațiile atât de diverse încă, psihologic și structural vorbind, ce curgeau din provincii aflate, secole, sub influență
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]