9,544 matches
-
din piatră grea, au ridicat în cumpene câte o porțiune din haizașul bisericii clădind pereții din cărămidă și au acoperit-o cu șindrilă. Acestă bisericuță era fără pod și fără pictură: icoanele fiind în alb. Costachi Miclescu fiind rudă cu mitropolitul Calinic Miclescu, a adus pe vestitul pictor al acelui timp,numit Strejescu, care a pictat catapeteasma. Tot acest boier a făcut și cinci clopote cumpărând și cărțile de ritual. Moșia a fost vândută lui Iordache Ciolac, ginerele lui Bezedea Morruzzi
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
acest moment, înainte de dezlegare, care îi este canonul. La slavi, aceasta se petrece doar după dezlegare. Preotul rostește o rugăciune de dezlegare. Aceasta variază de la un rit la altul. Cea folosită la români și slavi e alcătuirea lui Petru Movilă, mitropolitul Kievului.
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
secolului XVI adunându-se mulți pustnici, Misail, ridică o biserică de lemn cu hramul "" Intrarea în Biserică a Maicii Domnului"". Prin numirea în anul 1676 a egumenului Varlaam de la mănăstirea Cozia ca episcop al Râmnicului și care mai târziu ajunge mitropolitul Țării Românești, totul se schimbă pentru viața pustnicilor de aici. Se construiește o bisericuță din piatră și cărămidă în locul celei de lemn, așezându-se sub ea moaștele cuvioșilor Daniil și Misail. Prin aceasta devine o așezare monahală statornică. Construirea căii
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
Vladimirului. Până la sfârșitul secolului, numai trei orașe se mai luptau pentru obținerea titlului de Mare Cnezat: Moscova, Nijni Novgorod și Tver. Prinții lor, odată investiți cu funcția de Mari Cneji, nici nu încercau să se mute definitiv în Vladimir. Când Mitropolitul Petru și-a mutat scaunul mitropolitan din Vladimir în Moscova în 1321, a devenit evident că Moscova a devenit centrul de putere în Rusia de nord-est.
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
la Blaj, și aparține lui Samuil Micu, care apelează, parțial, la textul ediției din 1688, realizând totodată o nouă traducere după "Septuaginta". "Biblia de la Blaj" a fost reeditată în 1819, la Sankt Petersburg, apoi la Buzău, în 1854-1856, precum și de Mitropolitul Andrei Șaguna, între anii 1856-1858, la Sibiu. În 1914 apare "Biblia, adică Dumnnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă", ediție a Sfântului Sinod. Înaintea "Bibliei de la București" s-au realizat alte traduceri parțiale precum: "Tetraevanghelul slavo-român" (1551), "Tetraevanghelul
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
a Sfântului Sinod. Înaintea "Bibliei de la București" s-au realizat alte traduceri parțiale precum: "Tetraevanghelul slavo-român" (1551), "Tetraevanghelul" lui Coresi (1561), "Psaltirea" de la Brașov (1570), "Palia" de la Orăștie (1582), "Noul Testament" de la Alba Iulia (1648). Un traducător merituos a fost și Mitropolitul Dosoftei. În 1936 apare o nouă traducere a "Sfintei Scripturi", realizată de Mitropolitul Nicodim al Moldovei, Gala Galaction și Vasile Radu. Traducerea s-a efectuat după textul grecesc al "Septuagintei", confruntat cu cel ebraic. Textul revizuit al acestei ediții va
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
precum: "Tetraevanghelul slavo-român" (1551), "Tetraevanghelul" lui Coresi (1561), "Psaltirea" de la Brașov (1570), "Palia" de la Orăștie (1582), "Noul Testament" de la Alba Iulia (1648). Un traducător merituos a fost și Mitropolitul Dosoftei. În 1936 apare o nouă traducere a "Sfintei Scripturi", realizată de Mitropolitul Nicodim al Moldovei, Gala Galaction și Vasile Radu. Traducerea s-a efectuat după textul grecesc al "Septuagintei", confruntat cu cel ebraic. Textul revizuit al acestei ediții va fi reeeditat sub auspiciile Sfântului Sinod până în zilele noastre. În 1938 apare "Biblia
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
Cornilescu, publicată pentru prima oară în 1921. În 1989 a apărut "Biblia Cornilescu revizuită", o traducere care urmărește să fie cât mai apropiată de manuscrisele originale, într-o formă gramaticală corectată și adaptată evoluției limbii române moderne. În anul 2001, Mitropolitul Bartolomeu Anania publică o ediție jubiliară a Sfântului Sinod, într-o nouă versiune „diortosită” după Septuaginta.<br> În 2013, în Biserica Romano-Catolică din România, a fost scoasă de sub tipar traducerea Bibliei, pornindu-se de la textele originale, în limba română. Traducători
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
statutul de biserică legală în Ucraina. La începutul anului 2014 Biserica Greco-Catolică din Ucraina primit avertismente din partea guvernului prorus de la Kiev, să-și înceteze implicarea în demonstrațiile proeuropene aflate în desfășurare. Conducătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene a fost în mod tradițional mitropolitul de Lemberg, care a purtat întotdeuna și titlul de mitropolit al Kievului. În anul 2005 sediul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene s-a mutat de la Lemberg (Liov) la Kiev, iar conducătorul ei a primit titlul "Arhiepiscop Major de Kiev și Halici". Biserica
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
Biserica Greco-Catolică din Ucraina primit avertismente din partea guvernului prorus de la Kiev, să-și înceteze implicarea în demonstrațiile proeuropene aflate în desfășurare. Conducătorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene a fost în mod tradițional mitropolitul de Lemberg, care a purtat întotdeuna și titlul de mitropolit al Kievului. În anul 2005 sediul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene s-a mutat de la Lemberg (Liov) la Kiev, iar conducătorul ei a primit titlul "Arhiepiscop Major de Kiev și Halici". Biserica Greco-Catolică Ucraineană numără 5.200.000 de credincioși, cu influență
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
între catolicii de riț bizantin și cei de riț latin (romano-catolicii). În anul 1773 a avut loc la Viena un sinod al episcopilor uniți din Imperiul Austriac, care spre deosebire de episcopii neuniți (ortodocși), nu aveau dreptul de a-și alege propriul mitropolit. Cei cinci delegați români prezenți la sinod au înaintat un protest contra denumirii de „greco-uniți”, pe motiv că aceasta denumire nu-i delimitează suficient față de „greco-neuniți”, socotiți drept „schismatici”. Drept răspuns, împărăteasa Maria Terezia a ordonat folosirea denumirii de „graeco
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
Conciliile Ecumenice, ținute la Vatican, au înfruntat problemele din unghiuri și cu stiluri diferite au reflectat asupra Bisericii și a raportului între credința creștină și lumea contemporană. Sinodul ecumenic constituie autoritatea supremă în Biserica Ortodoxă. Din el fac parte episcopii, mitropoliții Bisericii Ortodoxe. Este condus de către Patriarh. Se întrunește periodic pentru rezolvarea unor probleme de administrație bisericească.
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. O altă mărturie scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a mitropolitului Neofit Cretanul, spune că "un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care amintește Paul de Alep și tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
de unire sau Cartea de mărturie din 7 octombrie 1698 este unul dintre cele trei documente care legitimizează unirea cu Biserica Romei a clerului român și a credincioșilor ortodocși din Transilvania. Celelalte două documente sunt declarația din februarie 1697 a Mitropolitului Teofil și a altor participanți la un sinod ținut în Alba Iulia și așa-numitul Act al Unirii semnat de Mitropolitul Atanasie și de participanții de la sinodul din 4 septembrie 1700, ținut la Alba Iulia. Actul este format din trei
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
Romei a clerului român și a credincioșilor ortodocși din Transilvania. Celelalte două documente sunt declarația din februarie 1697 a Mitropolitului Teofil și a altor participanți la un sinod ținut în Alba Iulia și așa-numitul Act al Unirii semnat de Mitropolitul Atanasie și de participanții de la sinodul din 4 septembrie 1700, ținut la Alba Iulia. Actul este format din trei file (șase pagini), primele două formate dintr-o coală unică îndoită în două iar a treia filă lipită ulterior. ""Noi mai
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
fals evident". Originalul actului a stat ascuns multă vreme, fiind găsit abia la sfârșitul secolului XIX de marele istoric greco-catolic Nicolae Densușianu. Printre motivele care a determinat un număr de istorici să recunoască falsitatea originalului acestui act sunt: lipsa semnăturii mitropolitului, fără care actul este lovit de nulitate dintru început; nemenționarea așa-zisului sinod în nici un document de epocă; nemenționarea așa-zisului sinod nici în plângerile și nici în răspunsurile din corespondența purtată de ortodocși cu autoritățile în anii 1698-1711; nerespectarea
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
plângerile și nici în răspunsurile din corespondența purtată de ortodocși cu autoritățile în anii 1698-1711; nerespectarea normelor procedurale sinodale referitoare la redactarea de documente (totdeauna hotărârile se redactau pe pagini întregi, neîndoite, textul fiind urmat, după un spațiu, de semnătura mitropolitului și alături a secretarului, cu pecețile acestora, urmată de semnăturile protopopilor "în ordinea importanței protopopiei"; niciuna din aceste reguli nu este respectată). De asemenea, așa cum arată și I. Lupaș, în 15 iunie 1700 Mitropolia ortodoxă de Alba Iulia, păstorită de
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
cu pecețile acestora, urmată de semnăturile protopopilor "în ordinea importanței protopopiei"; niciuna din aceste reguli nu este respectată). De asemenea, așa cum arată și I. Lupaș, în 15 iunie 1700 Mitropolia ortodoxă de Alba Iulia, păstorită de Atanasie Anghel (deci încă mitropolit "ortodox") primește de la Constantin Brâncoveanu un sprijin de 6000 galbeni pe an și moșia Merișanilor. Ajutorul va fi retras după uniația din 1701. Nicolae Densușianu, Silviu Dragomir și alți istorici au concluzionat că este vorba de un act fals, realizat
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
în Transilvania), a fost pus să aleagă între închisoarea pe viață pentru 22 de acuzații (exact numărul articolelor din mărturisirea de credință semnată de acesta la hirotonire) și respectiv unirea cu Roma. Atanasie Anghel, care făcuse la hirotonia sa, ca mitropolit ortodox, legământ să apere Biserica românească față de tentativele de catolicizare, alege să își schimbe religia. El se leapădă oficial și ceremonial de Ortodoxie. Este apoi "rehirotonit" întâi preot iar apoi episcop romano-catolic. În schimbul trecerii sale de la Ortodoxie la Romanocatolicism rudele
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
au fost înnobilate, a primit titlul de consilier imperial, distincție pentru "meritele sale înalte și speciale" și un salariu anual de 4.000 de florini. Cu această ocazie a fost realizat și actul, prin colaborarea unor protopopi apostați, completat de mitropolitul lepădat de Ortodoxie cu textul din pagina 5 (de după semnături, dar pecetluit!) și datat apoi... 1698, pentru a justifica o serie de declarații false ale iezuiților în fața Dietei și a Curții de la Viena. Merită notat că încheierea documentului, singura parte
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
ca și în celelalte texte românești ale documentului analizat că singura unire menționată constă într-o simplă recunoaștere a papei ca patriarh, fără drept de intervenție de orice natură în Biserica românească din Transilvania. El urma doar să hirotonească pe mitropolitul ales de români. Nici măcar cele patru puncte florentine nu sunt acceptate de români, chiar și în 1701, când se realizează de fapt actul antedatat. Nicolae Densușianu, referindu-se la traducerea latină a originalului, a socotit-o a fi ""o traducere
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană pe 8 octombrie 1939. Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832-1836 de către arhiepiscopul Dumitru Sulima (1821-1844). Este construită din piatră și cărămidă, cu trei altare
Catedrala Mitropolitană din Chișinău () [Corola-website/Science/302592_a_303921]
-
răscoli fanatismul religios popular, una din acele apariții care aprind imaginația celor simpli”. Patriarhul Arsenie al IV-lea Jovanović Šakabenta, refugiat el însuși pe teritoriul controlat de Imperiul Habsburgic în timpul împăratului Leopold I, recunoscut ca patriarh al sârbilor (1725-1737) și mitropolit de Carloviț (1737-1748), l-a trimis în ianuarie 1744 pe în Banat și Transilvania pentru a-i scoate pe români de sub jurisdicția Bisericii Române Unite cu Roma și a-i pune sub juridicția ierarhiei ortodoxe sârbești. Într-un interogatoriu organizat
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
de sub jurisdicția Bisericii Române Unite cu Roma și a-i pune sub juridicția ierarhiei ortodoxe sârbești. Într-un interogatoriu organizat la Sibiu la 27 aprilie 1744, el a declarat că a plecat de la Mănăstirea Pakra cu un pașaport eliberat de mitropolitul Arsenie Jovanović. Probabil înțelegea limba română, însă predicile le ținea prin traducător. A trecut mai întâi pe la mănăstirea Hodoș-Bodrog și s-a stabilit la Lipova, propovăduind abandonarea uniatismului și reîntoarcerea românilor către credința ortodoxă. A înălțat pe dealul de la marginea
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
pacea și liniștea stăpânitorilor Ardealului românesc, de-a lungul întregului secol al XVIII-lea”. În ședința sa din 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Ieromonahul Visarion Sarai a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie de la Cioara și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]